Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 27, 2019”

27 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește; iar cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.

Ioan 14.21



Ce cuvinte prețioase! Cine poate exprima în întregime binecuvântarea acestei manifestări (arătări) a lui Hristos către inima ascultătoare?

Avem noi poruncile Lui? Le păzim? Cât de lipsită de valoare este doar mărturisirea de pe buze! E ca fiul din pildă care a spus: „Mă duc, doamne!”, și nu s-a dus. Nu e altceva decât un dispreț vinovat. Care tată ar lua în seamă mărturisirea afecțiunii făcută cu voce tare a unui fiu căruia nu-i pasă de împlinirea dorințelor lui? Poate un astfel de fiu să se aștepte că va beneficia de tovărășia sau confidența tatălui? Cu siguranță că nu; într-adevăr, este îndoielnic că el ar fi în stare să o prețuiască pe una sau pe cealaltă. Ar putea fi destul de pregătit să accepte tot ceea ce mâna tatălui i-ar oferi pentru nevoile sale personale, însă este cu adevărat o mare diferență între a primi daruri din mâna unui tată și a te bucura de părtășia cu inima lui.

„Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el. Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele.” Poate fi ceva mai prețios pe acest pământ decât ca Tatăl și Fiul să vină și să-Și facă locuința împreună cu noi? Știm noi cu adevărat ce înseamnă acest lucru? Ne bucurăm de el? Este el cumva partea tuturor? Nicidecum! De el beneficiază numai cei care cunosc, au și păzesc cuvintele lui Isus. El vorbește de „poruncile” Sale și de „cuvintele” Sale. Care este diferența? Primele arată datoria noastră sfântă; cele din urmă constituie expresia voii Sale sfinte. Dacă dau copilului meu o poruncă, este datoria lui să asculte, iar dacă mă iubește, va fi o plăcere pentru el să facă aceasta. Să presupunem însă că el m-a auzit spunând că mi-ar plăcea ca un lucru sau altul să fie făcut și face lucrul respectiv fără să-i fi fost poruncit în mod direct. El îmi oferă astfel o dovadă mult mai mișcătoare a dragostei sale și a interesului său cu privire la toate dorințele mele. Un astfel de lucru este foarte plăcut inimii iubitoare a unui tată, iar el va răspunde la această ascultare, făcându-l pe copil părtaș al gândurilor sale.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

Și un glas i-a zis: „Petru, scoală-te, taie și mănâncă!”. „Nicidecum, Doamne”, a zis Petru, „căci niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat”.

Fapte 10.13



Nedumerirea lui Petru

Acum Domnul îl învăța pe Petru o lecție nouă. Sub Lege, națiunile erau necurate; iudeii nu trebuiau să aibă nicio legătură cu ei. Dar, când încercarea omului dăduse pe față și necurăția iudeilor, acum nu mai era drept să se mențină diferența între aceste două clase de oameni: iudei și neamuri. Dumnezeu voia să dea har tuturor pe baza morții lui Hristos, în care dispăruse, sub judecata lui Dumnezeu, diferența dintre iudei și neamuri. Prin același mijloc, și unii și alții erau curățiți cu ajutorul credinței. De aceea, glasul care s-a adresat lui Petru i-a spus: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești întinat”. Se înțelege nedumerirea lui Petru ca iudeu. Însă Dumnezeu dorea ca harul Său să ajungă și la națiuni.

Ce bunăvoință din partea Domnului de a înlătura astfel dificultățile, pentru împlinirea lucrării Sale de iubire! Ce satisfacție pentru inima lui Dumnezeu de a-L face cunoscut acestui evlavios Corneliu pe Fiul Său Isus, Mântuitorul, venit pentru a anula toate păcatele lui Corneliu și a-l face pe acesta părtaș la binecuvântările care depășeau tot ceea ce putea să nădăjduiască un iudeu sub Lege: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2.9). Corneliu era unul dintre aceia care trebuia să audă despre harul adus prin Isus Hristos. El urma să-l afle în curând.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI AJUNS LA LIMITĂ – Fundația SEER

„Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre…” (1 Petru 5:7)


 Eroul filmului „Fără limită” descoperă un medicament minune care deschide întreaga capacitate a creierului său. Dobândește abilitatea de a învăța limbi străine și de a rezolva matematici complexe mult mai ușor și mai repede decât majoritatea semenilor săi normali. Își poate aminti aproape tot ce a citit sau a văzut. Poate face analize mai rapide și mai profunde decât orice expert din domeniul financiar. Pur și simplu – nu mai are limite. Și își canalizează toate abilitățile pentru a deveni milionar și pentru a avea parte de un succes nemaipomenit.

În zilele noastre, peste 50% din oameni sunt stresați din cauza relațiilor. Peste 60% sunt stresați din cauza locului de muncă. Peste 70% sunt stresați din cauza banilor. Dacă ești dintre cei care-au spus de curând: „Nu mai pot!”, iată un cuvânt pentru tine astăzi: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.”

Poate spui: „Dacă mi-ai ști programul, sau dacă mi-ai cunoaște problemele, ai înțelege de ce-am ajuns la limită!”

Cine îți stabilește programul de fiecare zi? Sunt numai trei posibilități: ți-l stabilește altcineva; ți-l stabilești singur; sau te poți duce la Dumnezeu și să-L rogi să ți-l stabilească El! Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu îngăduie să ajungem la limită este să ne oblige să venim la El pentru a primi călăuzire, putere și sfătuire. Există o mulțime de lucruri în viață, cărora nu le putem face față, dar nu există niciun lucru în viață pe care să nu-l putem gestiona împreună cu Dumnezeu.

Secretul este să gestionăm numai lucrurile pe care vrea Dumnezeu să le gestionăm, și să Îi încredințăm Lui restul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 1:19-28


De la Horeb, punctul de plecare, Israel se îndreaptă spre Canaan, mergând „prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător” (v. 19). Şi din nou trista scenă de la Cades-Barnea se află sub privirile noastre. Aici aflăm că la cererea poporului fuseseră trimişi oameni să cerceteze ţara (v. 22), fapt pe care Numeri 13 nu-l preciza. Rădăcina răului era acolo, în lipsa de încredere în Domnul. Ei au simţit nevoia să se convingă. Atunci când umblăm „prin vedere” şi nu „prin credinţă”, vrăjmaşul ştie să ne pună înainte obstacole aparent de netrecut, pentru a ne face să dăm înapoi (v. 28).

Din cauza necredinţei sale, toată această generaţie a pierit în pustiu, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb. Epistola către Evrei se foloseşte de acest exemplu solemn pentru a-i avertiza pe toţi aceia care şi astăzi îşi împietresc inimile când aud Cuvântul lui Dumnezeu: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă (Lit: nefiind amestecat cu credinţă) în cei care au auzit” (Evrei 4.2 şi nota c).
„Pentru că Domnul ne urăşte” (v. 27), se plânge nefericitul popor. Care este cea mai tristă trăsătură a necredinţei? Faptul că poate pune la îndoială dragostea care totuşi şi-a dovedit aptitudinile, dragostea unui Dumnezeu care nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu la cruce (Romani 8.31, 32).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: