Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 29, 2019”

29 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi veni la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeu, bucuria veseliei mele, și Te voi lăuda cu harfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

Psalmul 43.4



Altarul lui Dumnezeu pe pământ stătea în legătură cu cortul întâlnirii în pustie și, mai târziu, cu templul din Ierusalim, care era centrul lui Dumnezeu în Israel. Astăzi, centrul lui Dumnezeu nu este pe pământ. Hristos, care a fost înviat dintre cei morți și Se află la dreapta lui Dumnezeu în cer, este Centrul nostru de închinare astăzi. Mai mult, El este Altarul – altarul fiind acela pe care erau aduse jertfele. Cei care sunt încă sub lege nu au nicio parte în Hristos, așa cum găsim scris în Evrei 13.10: „Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort”. Altarul vorbește despre Persoana Lui, care este mai importantă decât darul de pe altar, așa cum El Însuși este cu mult mai măreț decât jertfa minunată pe care a adus-o la Golgota, pentru noi și pentru gloria lui Dumnezeu.

Astfel, noi am venit la El, nu la un altar pământesc, ci la „Dumnezeu, bucuria veseliei mele”. Domnul Isus este Dumnezeul cel viu, vrednic de a fi lăudat cu harfa cu zece coarde. Aceasta vorbește despre ceva mai înalt decât un instrument muzical, căci este o imagine a întregii game a închinării. Notele ei joase și cele înalte se combină producând o melodie de laudă pentru Cel care a coborât din gloria cea mai înaltă – din locul măreției eterne – venind în cel mai de jos loc, până la moarte de cruce.

El a fost înălțat în glorie, la dreapta lui Dumnezeu, și a primit un nume mai presus de oricare altul, urmând să cârmuiască în dreptate peste întreg universul. Cu bucurie ne alăturăm acum simțămintelor psalmistului, recunoscându-L ca fiind Dumnezeul adevărat, bucuria veseliei noastre. „Măriți pe Domnul împreună cu mine și să înălțăm împreună Numele Său!” (Psalmul 34.3).

L. M. Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat.

Evrei 4.15



Mila Sa

Când Isus Hristos a fost pe pământ, El a venit cu mulți oameni în contact. El a simțit cu ei când au suferit slăbiciunea vieții omenești:

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de oamenii care erau epuizați și risipiți ca oile care nu aveau păstor (Matei 9.36). Inima Sa a fost atinsă, pentru că ei erau foarte obosiți și lipsiți de putere.

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de oamenii care au stat trei zile cu El și n-au avut nimic de mâncare (Matei 15.32). De aceea, a vrut ca ei să nu plece flămânzi.

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de bolnavii care veneau la El, pentru a fi vindecați (Matei 20.34). Cât de adânc a simțit El urmările păcatului!

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de văduva care îl ducea la groapă pe singurul fiu pe care îl avea (Luca 7.13). Plin de milă, El i-a spus: „Nu plânge!”.

Domnul Isus este acum în cer. Dar El nu a uitat cum este viața pe pământ. El știe din experiență că slăbiciunile omenești sunt foarte supărătoare. El simte cu noi și are milă de noi când suntem obosiți, flămânzi, bolnavi sau întristați. Ca Preot îndurător, ne ajută să nu deznădăjduim în greutățile vieții. El ne sprijină credința prin Cuvântul Său, ca să nu renunțăm pe calea spre ținta cerească.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOCALIZEAZĂ-TE PE LUCRURILE IMPORTANTE – Fundația SEER

„Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine” (Isaia 50:7)


  Într-un orășel din Wisconsin, pe malul sudic al Lacului Superior, tradiționala cursa canină anuală era pe cale să înceapă. Participanți erau toți copiii – de la cei mai mari băieți, care aveau mai mulți câini și sănii, până la un băiețel, care avea doar o săniuță mică și un câine. La semnal, săniile au pornit, dar în scurt timp băiețelul a rămas atât de mult în urmă, că abia dacă îți dădeai seama că face parte din cursă. Apoi, cam pe la jumătatea cursei, când echipa de pe locul al doilea a încercat să avanseze spre locul întâi, săniile s-au apropiat prea tare, iar câinii au început să se bată. Când celelalte sănii din cursă s-au apropiat de locul luptei, și mai mulți câini s-au luat la harță. În scurt timp, totul a devenit o învălmășeală de copii, sănii și câini. Orice gând de competiție a dispărut din mințile concurenților. Cu toate acestea, băiețelul și câinele său au reușit să-i ocolească pe ceilalți și a ajuns să câștige cursa.

Fondatorul clinicii RightPath și consilierul de afaceri, Jerry Mabe, le spune angajatorilor că atunci când vor să angajeze manageri ei trebuie să caute oameni „strălucitori și focalizați.”

De ce? Pentru că, asemenea copiilor, managerii de rând sunt distrași cu ușurință de alte lucruri, și munca are de suferit sub supravegherea lor. Pentru a avea succes, trebuie să te concentrezi asupra lucrurilor importante și să-ți urmezi scopul fără șovăieli sau ezitări. Stai cu privirea ațintită la linia de sosire, având credința că Dumnezeu te va ajuta. El o va face! Cuvântul Său spune: „Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat, de aceea nu M-am rușinat, de aceea Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine.”

Așadar, azi focalizează-te pe lucrurile importante!

]

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 2:1-13


Domnul Isus, adevăratul Moise, doreşte să ne amintim de pustiu nu numai ca de un loc unde am făcut multe greşeli (1.32-46), ci ca de un loc care evocă bunătatea Sa inepuizabilă şi îndelunga Lui răbdare în tot timpul călătoriei. „Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ţi-a lipsit nimic” a spus Moise poporului (v. 7). „Aţi dus voi lipsă de ceva?” – îi va întreba Isus pe ucenici înainte de a-i părăsi – „Şi ei au spus: «De nimic»” (Luca 22.35). Astfel, prezenţa Domnului cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28.20), este pentru noi garanţia că El cunoaşte nevoile noastre şi că le va satisface prin resursele Sale nelimitate. „El a cunoscut mersul tău prin acest mare pustiu; în aceşti patruzeci de ani …” (v. 7). Domnul măsoară lungimea căii în pustiu, precum şi timpul necesar pentru a o străbate. Şi ceea ce dă El este pe măsura necesităţilor.

Sosise momentul să se audă vocea divină: „Destul aţi ocolit muntele acesta” (v.3).

Fraţii mei creştini, în curând vom auzi chemarea din cer care va pune capăt călătoriei noastre: binecunoscuta voce a Domnului Isus chemându-ne să-L întâmpinăm „în văzduh”. Ce perspectivă minunată!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: