Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 21, 2019”

21 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.

Evrei 12.6



Avraam și Iacov (2)

Acum haideți să privim mai îndeaproape la viața și la istoria lui Iacov. El a fost moștenitorul aceleiași făgăduințe, pe care, ca om credincios, a prețuit-o. Însă el nu s-a încrezut numai în Dumnezeu. N-a umblat, ca Avraam, în părtășie zilnică cu Domnul, așteptând totul de la El. Este adevărat că a primit făgăduința, însă experiențele lui au fost foarte diferite de cele ale lui Avraam. Deși la sfârșitul vieții a putut să spună: „Îngerul care m-a răscumpărat din orice rău”, totuși a fost nevoit să adauge: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele și n-au atins zilele anilor vieții părinților mei, în zilele călătoriei lor”. Varietatea experienței sale este o dovadă a necredincioșiei.

Domnul a fost frânat de la a-l binecuvânta în mod simplu, ca pe Avraam; a fost nevoie ca mai întâi necredința inimii lui să fie corectată. Iacov trebuie să experimenteze efectele purtării sale; trebuie chiar să sufere din pricină că Dumnezeu îl va binecuvânta. Totuși, dragostea lui Dumnezeu este la lucru în toate aceste împrejurări. El îl întărește pe Iacov în timpul conflictului în care trebuie să se angajeze pentru a obține binecuvântările. De asemenea, Iacov va trebui să poarte o dovadă neîntreruptă a slăbiciunii sale și a necredincioșiei de dinainte. A fost lovit în încheietura coapsei în timp ce Dumnezeu Se lupta cu el. Și nu numai atât, ci Dumnezeu refuză să-i descopere numele Său. Îl binecuvântează pe Iacov, îi dă un nume în amintirea luptei credinței sale, însă nu-Și descoperă numele. Cât de mare este diferența aici între Iacov și Avraam!

J. N. Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului.

Evrei 1.1,2



Universul tăcut

În filmele științifico-fantastice, navele cosmice care zboară prin univers sunt prezentate cu propulsoarele zgomotoase, tunătoare. Dar realitatea arată altfel, căci sunetul nu se poate răspândi prin universul aproape gol. Chiar și cea mai mare gălăgie, cea mai puternică explozie, nu se aude. În univers domnește o liniște rece și apăsătoare, cu câteva excepții (cum ar fi găurile negre).

Suntem singuri în acest univers uriaș, gol și mut? Este mica noastră planetă – activă asemenea unui mușuroi de furnici și distrusă de ceartă și de război – împresurată doar de o prăpastie adâncă și de o mare tăcere?

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, nu! Pe noi ne înconjoară prezența iubitoare a Mărețului Creator care ține în mâna Sa toate lucrurile. Și acest Dumnezeu care a creat universul tăcut este un Dumnezeu care vorbește. El a vorbit și cu prima pereche de oameni și de-a lungul secolelor ne-a vorbit tuturor. Cea mai puternică „adresare” a fost în Fiul Său, Isus Hristos.

De tine depinde să asculți de vorbirea lui Dumnezeu! Poți afla vorbirea Sa luând Biblia în mână și citind-o.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-ȚI PIERDE PASIUNEA! – Fundația SEER

„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre…” (Evrei 12:2)


 

Referindu-se la Domnul Isus, Biblia spune: „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă dar cu luare aminte…” (Evrei 12:2-3).

Viziunea pe care o ai este cea care îți alimentează pasiunea. Ai observat cum Dumnezeu îi transformă câteodată pe cei mai mari păcătoși în cei mai mari slujitori ai Săi? Asta pentru că sunt pasionați, și odată ce acea pasiune este valorificată și redirecționată, ei devin persoane eficiente pentru Împărăția Sa. Acum înțelegi de ce vrăjmașul a încercat atât de mult să te distrugă. El știe că odată ce pasiunea este canalizată spre planul lui Dumnezeu, nimic nu te mai poate opri. Pasiune înseamnă energie spirituală; fără ea, ești la fel de neputincios ca un pui în supă și la fel de fad ca o mâncare de spital. Așadar, în loc să încerci să-ți domolești pasiunea, lasă-L pe Dumnezeu s-o redirecționeze.

Domnul Isus a spus bisericii de pe urmă: „nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!” (Apocalipsa 3:15). Cui se adresează El? Creștinilor practicanți, care trăiesc, au copii, își cumpără mașini, acumulează acțiuni și care fac toate lucrurile pe care le fac semenii lor din lumea modernă – dar fără pasiune. Ei trăiesc în virtutea inerției!

Biblia spune: „Gustați și vedeți…” (vezi Psalmul 34:8); cu alte cuvinte, vino la fileu și lovește mingea! Și dacă ratezi? De fapt, vei rata sigur dacă nu sari la fileu! Instinctul tău de autoconservare te poate face să pierzi singura șansă pe care ai putea-o avea în viață. Deci, dacă astăzi ești căzut, ridică-te! Dacă ai dat greș, încearcă din nou și cere-I lui Dumnezeu să reaprindă în tine flacăra pasiunii.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 33:37-56


Vântul deşertului a şters de mult timp orice urmă a lungii călătorii. Dar în cartea lui Dumnezeu, fiecare pas a fost înregistrat: „Şi au plecat şi au aşezat tăbăra …, şi au plecat şi au aşezat tabăra …”. Câteva versete citite în grabă sunt rezumatul a patruzeci de ani şi a tot atâtor etape, dintre care multe sunt numai amintite aici. Dar, deşi nu ştim mai multe despre acestea, Dumnezeu a ţinut să le înscrie în Sfânta Lui Carte tocmai pentru a ne reaminti acest emoţionant verset: „Nu vede El  căile mele şi nu-mi numără El toţi paşii?” (Iov 31.4).

Şi nouă, trecerea timpului ne-a şters din amintire cea mai mare parte a trecutului nostru. Am putea noi oare să spunem ce am făcut ieri fără să uităm nimic? Domnul însă a înregistrat totul. Nimic nu I-a scăpat, ca şi cum ar fi făcut un film al întregii noastre vieţi, fără nici o tăietură. Atunci, la „scaunul de judecată al lui Hristos”  (2 Corinteni 5.10), acest film va fi derulat sub ochii noştri în lumina deplină a lui Dumnezeu. Ce gând deosebit de serios! Dacă aceasta ar fi acum, nici unul dintre noi nu ar rezista. Dar alături de Isus nu vom cunoaşte nici ruşinea, nici teama de judecată. Nu va fi loc decât pentru sentimentul inexprimabil al grandorii harului Său, sursă a unei adorări eterne.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: