Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 13, 2019”

13 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi sunteți fii ai Domnului Dumnezeului vostru: să nu vă faceți tăieturi și să nu vă radeți între ochi pentru un mort. Pentru că tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău și pe tine te-a ales ca să-I fii popor deosebit între toate popoarele care sunt pe fața pământului.

Deuteronom 14.1,2



Israeliților li se reamintește că erau fii ai Domnului și că fuseseră aleși ca popor sfânt pentru El, care să-I aparțină Lui, dintre toate celelalte popoare de pe fața pământului. Trebuia să fie o diferență între ei și celelalte națiuni chiar și în ce privea doliul. În ciuda durerii provocate de despărțirea de cineva drag, trebuia să existe o dovadă a nădejdii pe care o oferă cunoașterea Dumnezeului viu. Prin urmare, ei nu trebuiau să adopte căile națiunilor dimprejur, atunci când își manifestau durerea; ei erau fii ai Domnului.

Aplicația morală pentru noi este foarte simplă. Și noi suntem chemați să fim separați pentru Dumnezeu și suntem locuința lui prin Duhul. În ce-i privește pe cei care pleacă de pe acest pământ, Domnul ne aduce aminte de cuvintele: „Nu dorim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei care au adormit, ca să nu vă întristați ca și ceilalți care nu au speranță” (1 Tesaloniceni 4.13). Adevărul minunat și binecuvântat al venirii Domnului pentru a-Și răpi Adunarea, care îi include și pe cei care au adormit în Hristos, urmează imediat după acest verset. Promisiunea Domnului ne oferă o perspectivă reală pentru credință, o siguranță cu privire la lucrurile viitoare. El dorește ca inimile noastre să se odihnească în El, astfel ca întristarea noastră să nu fie ca a celor care sunt fără speranță și fără Dumnezeu.

Este o binecuvântare să avem astfel de promisiuni scumpe și să trăim în virtutea lor. Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în noi, lucrează pentru a ni le face reale, astfel încât mărturia pentru Domnul Isus și pentru Dumnezeu să decurgă în mod natural. Da, avem o speranță vie și Îi slujim unui Dumnezeu viu și adevărat!

A. Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este stânca mea, cetățuia mea, salvatorul meu! Dumnezeul meu, stânca mea, în El îmi voi pune încrederea; scutul meu, tăria care mă scapă și turnul meu cel înalt!

Psalmul 18.2



Vineri,, 13

„Astăzi este Vineri,, 13; mai bine rămân acasă, ca să nu fac vreun accident. Prefer să nu cumpăr un obiect de valoare, ca să nu am ghinion. Iar în avion nu urc.”

Teama de „o constelație dublă a ghinionului” este astăzi răspândită în multe țări, cu toate că proveniența ei nu este clară. Numărul treisprezece este considerat de mult timp ca fiind un număr al ghinionului, dar de unde provine legătura cu Vineri, nu se știe exact.

În anul 1907 a apărut în SUA o carte cu titlul: „Friday the Thirteenth” (Vineri,, 13). În ea este vorba despre prăbușirea manipulată a bursei, care a izbucnit într-o zi de Vineri,, pe data de 13. Acest roman a stârnit temerea pentru ziua de Vineri,, 13, de aceea autorul său, Thomas W. Lawson, este considerat de mulți ca fiind descoperitorul acestei „date de groază” (care văzută pur statistic nu este deloc îngrozitoare).

Și astfel, tot mai mulți angajați se declară bolnavi într-o zi de Vineri,, în data de 13. Probabil doresc să se păzească, dar aduc prejudicii din punct de vedere economic.

Creștinii știu că viața lor, sănătatea lor și toată existența lor stă sub ocrotirea lui Dumnezeu. Aceasta îi ferește de superstiții și de teamă. Dar, pentru cine știe că timpul este în mâna lui Dumnezeu, ziua de Vineri, dintr-o dată de 13 este una prețioasă – ca oricare altă zi din timpul vieții pe care Dumnezeu o dăruiește oamenilor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CALEA LUI DUMNEZEU PENTRU LIDERI – Fundația SEER

„Dacă vei face lucrul acesta… vei putea face față lucrurilor” (Exodul 18:23)


 

Oare de ce insistăm să facem toate lucrurile singuri?

Din trei motive:

1) Ne este teamă că ceilalți nu vor face lucrurile la fel de bine ca noi – dar cum altfel vor putea ei învăța?

2) Ne este teamă că ne vor eclipsa. Biblia afirmă: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10).

3) Avem impresia că Dumnezeu așteaptă ca noi să facem totul.

Socrul lui Moise i-a zis: „Acum ascultă glasul meu; am să-ți dau un sfat… fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu și du pricinile înaintea lui Dumnezeu… Alege din tot poporul oameni destoinici… pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înșiși. În felul acesta, îți vei ușura sarcina, căci o vor purta și ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față lucrurilor, și tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.” (Exodul 18:19-23).

Așadar, evaluează care sunt lucrurile pe care numai tu le poți face, și delegă lucrurile pe care le pot face alții. Dacă sarcina este prea mare pentru tine, ia-o ca pe un semn prin care Dumnezeu îți spune: „Nu încerca singur!” Asta nu înseamnă să lași lucrurile în seama oricui. Dacă te asociezi cu persoana nepotrivită pentru a face ceva care pentru respectivul nu înseamnă nimic, va urma dezastrul.

Așa că va trebui:

1) să găsești persoana potrivită;

2) să dai sarcina potrivită;

3) să ai încredere că va face ceea ce trebuie.

Fă aceste trei lucruri, și vei trăi suficient de mult ca să te bucuri că ai putut „face față lucrurilor.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 27:1-11


Ieri am observat că în numărtoare erau incluşi numai bărbaţii. Iată totuşi câteva femei cărora li se dedică aici un întreg paragraf şi, mai apoi, întreg capitolul 36. Ce era atât de remarcabil la aceste cinci fiice ale lui Ţelofhad, ca să se spună atâta despre ele? Putem socoti că au fost foarte curajoase când au îndrăznit să se înfăţişeze înaintea lui Moise, a lui Eleazar, a căpeteniilor şi a întregii adunări pentru a reclama o parte de moştenire.

Să fie oare murmure ca cele pe care le-am auzit adesea în mijlocul poporului?

Cu siguranţă nu! Murmurele exprimau regretul pentru ceea ce a fost lăsat în urmă, Egipt, pe când cererea acestor femei era dictată de ataşamentul pentru ceea ce le stătea înainte: ţara promisiunii.

De aceea Însuşi Domnul le-o aprobă din toată inima. Răspunzându-i lui Moise, cel care „a adus cauza lor” înaintea Lui, El declară: „Fiicele lui Ţelofhad vorbesc drept” (v. 5, 6).

Ce exemplu dau ele celor dintre noi care au avut părinţi creştini! Să ne întrebăm dacă „moştenirea părinţilor noştri”, cea pe care generaţiile anterioare au aşteptat-o cu entuziasm, are aceeaşi atracţie şi acelaşi preţ pentru inima noastră (comp. cu 1 Împăraţi 21.3).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: