Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 4, 2019”

4 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Caleb a liniștit poporul înaintea lui Moise și a zis: „Să mergem să ne suim îndată și s-o stăpânim, pentru că o vom învinge, cu siguranță”.
Dar pe robul Meu Caleb, fiindcă a fost alt duh cu el și M-a urmat pe deplin, îl voi face să intre în țara în care s-a dus; și sămânța lui o va stăpâni.

Numeri 13.30; 14.24



„Caleb” înseamnă, de asemenea, „cu o inimă întreagă”, iar acest nume cu siguranță că s-a potrivit caracterului celui care l-a purtat. Când cele zece iscoade au înmuiat inima poporului prin cuvintele lor pline de necredință, Caleb a încercat să liniștească poporul, spunând: „Să mergem să ne suim îndată și s-o stăpânim, pentru că o vom învinge, cu siguranță”. Iar când întreg poporul a murmurat împotriva lui Moise și a lui Aaron și era pe punctul de a-și alege o căpetenie pentru a se întoarce în Egipt, Caleb s-a unit cu Iosua în încercarea de a-i face să renunțe la acest plan rău și de a-i încuraja să se suie în țară, în dependență de Dumnezeu, și să ia în stăpânire moștenirea promisă de El.

Astfel, când restul poporului a fost condamnat să rătăcească prin pustie până când toți bărbații din acea generație aveau să moară, acești doi războinici credincioși au fost păstrați în viață ca martori ai puterii și ai hotărârii de neschimbat a Domnului Oștirilor (Numeri 14.1-30).

După patruzeci și cinci de ani îl vedem pe acest om credincios, acum în vârstă de optzeci și cinci de ani, cerându-și partea promisă de Dumnezeu și luând în stăpânire Hebronul și împrejurimile lui. Aceasta este o minunată imagine a energiei credinței într-un om care nu avea o inimă împărțită, ci care era în întregime devotat Domnului.

H. A. Ironside


SĂMÂNȚA BUNĂ

Despre lucrarea aceasta mărturisesc conștiința lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele.

Romani 2.15



Conștiința noastră

Ne-am rușinat vreodată? Am avut sentimente de vină? Poate am mințit sau am defăimat pe un prieten. Poate nu am ținut o promisiune sau ne-am folosit de încrederea celuilalt. Atunci am păcătuit și știm și noi aceasta! Suntem vinovați și de aceea ne rușinăm.

Conștiința este cea care ne acuză. Dacă auzim acest glas de avertizare, ar trebui să mergem la Dumnezeu și să punem lucrurile în ordine cu El. Să recunoaștem în fața Lui păcatele noastre. Atunci El ne va ierta. Să ne gândim să recunoaștem nedreptatea și în fața oamenilor, împotriva cărora am păcătuit.

Fiecare dintre noi știe cât de frumos este să ai o conștiință bună. Cât de adevărată este vorba: „O conștiință curată este o pernă moale!”.

Și mai frumos este ca prin credința în Domnul Isus să ai pace cu Dumnezeu. Cât de fericiți și de liniștiți suntem, deoarece Cuvântul ne asigură: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult a depărtat El greșelile noastre de la noi” (Psalmul 103.12).

În mod regretabil, glasul de avertizare al conștiinței îl putem și acoperi, liniști sau reduce la tăcere. În loc să-ți descoperi nedreptatea, acoperi sentimentele de vină cu multe activități. În loc să-ți recunoști păcatul săvârșit, îți spui că nu este așa de rău. Atunci, glasul conștiinței devine tot mai slab, dar lucrurile rămân nepuse în rânduială.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICARE TOTALĂ – Fundația SEER

„Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.” (Filipeni 3:8)


 

Ai auzit vreodată de „misionarii care nu fac cale-ntoarsă?” Ei și-au cumpărat un bilet dus pentru câmpul de misiune și în loc să-și împacheteze lucrurile într-o valiză, le-au pus într-o ladă de lemn (coșciug), conștienți că nu se vor mai întoarce niciodată acasă. A.W. Milne a fost unul dintre aceștia. El s-a dus în Insulele Noile Hebride din sudul Pacificului, știind că locuitorii au ucis fiecare misionar dinaintea lui. Însă el nu s-a temut pentru viața sa, pentru că murise deja față de sine însuși. Timp de treizeci și cinci de ani a locuit printre ei și i-a slujit. Când a murit, locuitorii tribului l-au îngropat în mijlocul satului și au inscripționat aceste cuvinte pe piatra lui funerară: „Când a venit el, nu exista lumină.”

Nicăieri în Scriptură nu se spune că Dumnezeu ne trimite în locuri lipsite de pericol ca să facem lucruri ușoare.

În așteptarea crucificării, Domnul Isus s-a rugat: „facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). Astăzi, El îți cere dedicare totală față de El. Pavel a scris: „Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos… Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui…” (Filipeni 3:7-10).

Când ești dispus să fii părtaș suferințelor lui Hristos, vei ajunge să experimentezi puterea Învierii Sale. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: fii dedicat total lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 21:16-35


La porunca Domnului, poporul se strânge în jurul fântânii (Beer). Căpeteniile şi mai-marii poporului (numiţi: prinţii şi nobilii) au săpat pământul şi apa ţâşneşte din adâncimi pentru a-i înviora pe toţi – simbol al Cuvântului pus în lumină de slujitorii lui Dumnezeu pentru îmbogăţirea noastră. Suntem responsabili să fructificăm scrierile pe care ni le-au lăsat aceşti conducători. Căpeteniile angajate în lucrarea rodnică (cei care se ostenesc sunt cei care conduc, potrivit cu 1 Tes. 5.12), aceşti «nobili ai poporului», asemeni bereenilor (celor din Bereea) – „mai aleşi decât cei din Tesalonic” (Fapte 17.11) – se consacră studiului Scripturilor. Iată «nobleţea» pe care o recunoaşte Biblia şi pe care ne-o propune şi nouă, pentru că fiecare copil al lui Dumnezeu este invitat să cerceteze Scripturile (Ioan 5.39). Împrospătarea spirituală trăită în jurul fântânii a înviorat inima poporului. „Este cineva bucuros? Să cânte psalmi” (Iacov 5.13). Şi Israel cântă. De patruzeci de ani, de când trecuseră Marea Roşie, nu i-am mai văzut făcând aceasta (în afară de cântecele şi jocurile păgâne din jurul viţelului de aur). Acum, în sfârşit, lauda ia locul murmurelor.

Odată cu bucuria, Israel a găsit şi puterea (Neemia 8.10 sf: „Bucuria Domnului este tăria voastră”). Îşi va dezvălui această putere dând primele sale bătălii împotriva lui Sihon şi a lui Og şi obţinând victorii răsunătoare.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: