Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 12, 2019”

12 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce fel de oameni trebuie să fiți voi, în purtare sfântă și evlavie?

2 Petru 3.11



Viața lui Hristos a fost manifestată prin har și prin adevăr sau, am putea spune, prin dragoste și prin lumină. Ca făpturi, noi avem conștiință și inimă, astfel încât conștiința noastră trebuie să fie călăuzită de lumină, iar inima noastră, de dragoste. Să ne gândim pentru o clipă la poziția noastră glorioasă prezentă. Păcatele noastre au fost îndepărtate pentru totdeauna. Suntem îndreptățiți și sfințiți în Hristos Isus, învredniciți pentru moștenirea sfinților în lumină. Avem o viață nouă, desăvârșită și eternă, și suntem întăriți prin puterea Duhului Sfânt, care locuiește în noi. Dragostea lui Hristos ne umple inimile, iar lumina Lui este cu noi pentru a ne călăuzi și controla conștiințele.

Să privim la Cel care este Exemplul nostru perfect! Hristos a fost în același timp un Biruitor, un Suferitor și un Binefăcător. Ce glorii morale minunate strălucesc în Persoana Lui! El a biruit lumea, refuzând orice atracție și ofertă a ei. A suferit din partea lumii, dând mărturie pentru Dumnezeu împotriva mersului și a duhului ei. El i-a dăruit binecuvântări, roade ale puterii și ale dragostei Sale, primind însă rău în schimbul binelui. Ispitele lumii n-au făcut altceva decât să-L transforme într-un Biruitor; întinăciunea și vrăjmășia ei L-au făcut Suferitor; suferințele și starea ei nenorocită L-au făcut Binefăcător. Domnul Isus a făcut binele, a vindecat și a eliberat, a iubit și a mântuit, fără să ceară nimic în schimb.

Să privim cu atenție la cuvintele din 1 Ioan 2-6: „Cine zice că rămâne în El este dator și el însuși să umble așa cum a umblat El”. Cu toții suspinăm gândindu-ne cât de deficitari suntem în această privință. Având însă deschis înaintea ochilor întreg orizontul vieții creștine, vom dori să trăim pentru noi înșine? Sau mai degrabă vom trăi pentru Cel care a murit și a înviat pentru noi? Facă Dumnezeu ca inimile noastre să fie atrase către Domnul Isus prin puterea acelei dragoste care întrece orice cunoștință!

A. T. Schofield


SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă îndemn … să aveți toți același fel de vorbire, să nu aveți dezbinări între voi, ci să fiți deplin uniți într-un gând și o simțire.

1 Corinteni 1.10



Răsunetul clopotului

În Iowa (America) există o mică biserică, vestită pentru pitorescul slujbelor de cununie. Acolo vin în fiecare an sute de perechi să li se oficieze slujba de căsătorie. Unul dintre pastorii de acolo a adoptat un obicei care a devenit tot atât de vestit ca și mica biserică. După ceremonia căsătoriei, el îi conducea pe cei doi la intrarea în biserică și le spunea: „Înainte de a pleca, mireasa are onoarea să facă să răsune clopotul bisericii”, după care îi dădea în mână frânghia. Chiar dacă trăgea cu toată puterea, ea nu putea să miște clopotul greu. Atunci, pastorul se întorcea spre mire și îi cerea să o ajute. Numai dacă trăgeau amândoi de frânghie, clopotul răsuna. Atunci pastorul le spunea: „Plecând de aici, pe drumul vieții, să nu uitați niciodată că numai când lucrați împreună puteți face clopotul să răsune!”.

Avem în față o frumoasă învățătură cu privire la viața de familie. Dumnezeu dorește ca familia să funcționeze după normele Sale. Acolo unde există această lucrare împreună, unde toți ai casei au același fel de vorbire, unde Stăpânul casei este Dumnezeu, acolo există armonie și o puternică mărturie, care răsună, în mijlocul unei lumi necredincioase, ca un clopot. Experiența vieții de familie oferă un evantai de trăiri interioare care îmbină bucuria cu tristețea, fericirea cu dezamăgirea, dar toate sunt primite într-un gând și o simțire.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUIND URIAȘII (4) – Fundația SEER

„Domnul, care m-a izbăvit… mă va izbăvi” (1 Samuel 17:37)


 

David a avut izbândă pentru că a înțeles puterea care a stat în spatele biruințelor din trecut! El i-a spus regelui Saul: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi (și din mâna uriașului).” Să remarcăm:

1) Cei ce biruie uriașii clădesc pe reușitele din trecut. O succesiune de reușite îți sporește avântul și te ajută să găsești proporția corectă de „încredere în Dumnezeu” și „încredere în tine” necesară pentru a te face de neoprit. 2 Samuel 3:1 spune: „Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind.” David a înțeles că de fiecare dacă când câștigi sau îți aduci dușmanul la picioare, încrederea ta în Dumnezeu și în tine însuți crește. Așa că, rememorează-ți victoriile trecute și fii sigur că Dumnezeul care te-a ajutat atunci te va ajuta din nou!

2) Biruitorii își creează propriul stil. David nu putea purta armura lui Saul – la fel cum tu nu poți acționa potrivit darurilor altcuiva. Tu ai propriile tale arme, propria ta armură și propriul tău stil. Ești echipat în mod unic pentru a-ți înfrânge dușmanul. David l-a învins pe Goliat cu o praștie. Moise a despărțit Marea Roșie cu un toiag de păstor. Apostolul Pavel a învins bolile și opresiunea demonică cu „basmale sau șorțuri atinse de trupul lui” (vezi Faptele Apostolilor 19:11-12). Simon Petru îșî manifesta puterea asupra bolii chiar și prin umbra sa. (vezi Faptele Apostolilor 4:15), Domnul Isus de multe ori rostea „doar un cuvânt”.

Împotrivește-te îndemnului de a purta „armura lui Saul”, și poartă încrezător armura pe care ți-a dat-o Dumnezeu! Rămâi la darurile tale. Rămâi în ungerea ta. Rămâi la misiunea ta. Această combinație câștigătoare de a clădi pe reușitele trecute și de a-ți crea propriul stil bazat pe Domnul, te va face să emani încredere și forță, două dintre armele secrete ale oricărui biruitor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 26:1-4, 26:51-65


Trecuseră patruzeci de ani de la numărătoarea din capitolul 1. Domnul cere să se facă o nouă numărătoare, de data aceasta pe familii, a capetelor „întregii adunări a fiilor lui Israel”. O comparare a celor două recensăminte, de la începutul şi de la sfârşitul călătoriei prin pustiu, scoate în evidenţă consecinţele dezastruoase şi iremediabile ale faptelor comise. Seminţia lui Simeon, mai vinovată decât celelalte în chestiunea cu Baal-Peor, a fost decimată (25.14). Acest fapt va conduce şi la o micşorare proporţională a moştenirii lor în Canaan, după instrucţiunile date lui Moise: ” … celor mai puţini să le dai mai mică moştenire” (v.54). Acest adevăr ne spune tuturor că o umblare în slăbiciune antrenează pentru creştin o pierdere eternă şi poate privarea de „cunună” (Apocalipsa 3.11).

De la Ruben până la Neftali, numărătoarea s-a făcut în aceeaşi ordine ca şi prima dată, după steagurile seminţiilor (cap. 2). Faptul că totalul este aproape acelaşi (v.51; 1.46) demonstrează puterea harului lui Dumnezeu care s-a îngrijit de această imensă armată de şase sute de mii de oameni, fără a socoti femeile şi copiii, în timpul celor patruzeci de ani în pustiu. Dumnezeu n-a fost niciodată depăşit de nevoile alor Săi şi El va avea aceeaşi grijă de fiecare dintre noi până în ultima noastră zi aici, jos.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: