Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “octombrie 24, 2019”

23 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot astfel, voi, cei mai tineri, fiți supuși față de bătrâni și toți încingeți-vă cu smerenie unii față de alții, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți”. Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

1 Petru 5.5,6



Versetul de astăzi accentuează nevoia de smerenie – de a fi încinși cu smerenia. Aceste cuvinte ne cercetează mult, în ce privește relațiile noastre cu ceilalți credincioși. A te încinge cu smerenia este o dovadă a supunerii adevărate, a grijii și a respectului față de ceilalți. Exemplul perfect, ca întotdeauna, îl avem în scumpul nostru Domn, care a slujit aici pe pământ cu o dragoste perfectă și neschimbătoare. Minunatul capitol 13 din Ioan ne aduce înainte gloria Celui care, în umanitatea Sa sfântă, S-a încins cu ștergarul și a slujit în dragoste. Împlinirea practică a ceea ce ne spune Filipeni 2.3 duce la întărirea unității dintre copiii lui Dumnezeu – „nimic să nu fie din duh de partidă sau din glorie deșartă, ci, în smerenie, unul considerându-l pe altul mai presus de sine însuși”. Un standard înalt și binecuvântat!

Apostolul Petru continuă: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri”. Dragostea lui Dumnezeu pentru cei ai Săi nu se schimbă niciodată, însă, dacă dorim să ne bucurăm cu adevărat de apropierea de El și de binecuvântarea grijii Sale, această trăsătură a smereniei trebuie să ia locul mândriei din inima noastră naturală. „Domnul este foarte înălțat, dar îi privește pe cei înjosiți și îi cunoaște de departe pe cei mândri” (Psalmul 138.6).

Apostolul ne îndeamnă apoi să ne smerim „sub mâna puternică a lui Dumnezeu”. Scriptura vorbește des despre mâna puternică a lui Dumnezeu, iar următoarele cuvinte din Isaia 40 ne arată câte ceva despre măreția și puterea mâinii Sale: „Cine a măsurat apele în pumnul mâinii sale și a măsurat cerurile cu palma și a cuprins într-o măsură țărâna pământului și a cântărit munții într-o balanță, și dealurile cu cântarul?”. Însă mâna Sa puternică este de asemenea mâna Sa plină de dragoste, care ne ține aproape de inima Lui și ne conduce cu blândețe către finalul călătoriei noastre.

F. A. Hughes


SĂMÂNȚA BUNĂ

Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului și ți se vor împlini gândurile. Domnul a făcut toate pentru un scop.

Proverbe 16.3,4



Hărnicia unui slujitor (2)

În anul 1823, Felix Neff s-a dus la Chazelet, o localitate aflată în vârful Alpilor din partea franceză, între acei oameni uitați de lume, ca să le predice evanghelia. Își dădea seama de greutățile mari în convertirea acestor oameni, dar avea o voință dârză și era gata să renunțe la orice pretenții, numai să-i poată trezi la o viață pentru Dumnezeu. Îi era milă de ei. Nimic nu era prea mult, nicio jertfă prea mare, nicio muncă prea grea, numai să-i poată aduce pe calea Domnului. În serile din cursul săptămânii, Neff începuse o școală într-un grajd, ca să încapă cât mai mulți, iar la lumina unui opaiț, el aduna copiii, ca să-i învețe carte. Cu mijloace improvizate, se străduia să le deschidă mintea, ca să poată citi Cuvântul lui Dumnezeu. Ziua vizita familiile, intervenea unde erau neînțelegeri, îi ajuta pe cei bolnavi, căuta să facă față tuturor nevoilor. Dar, mai presus de toate, căuta ca el să fie mereu în bună legătură cu Dumnezeu. El a scris: „Bogățiile și cultura își au pericolul lor pentru biserică. Evanghelia e o plantă de deșert și de munte. Ea degenerează cu prea multă cultură și cu prea multe îngrășăminte; ajunge să facă doar frunze bogate, arătoase, însă puțină roadă”. În mijlocul acelor munteni, el a avut nevoie de multă rugăciune și de multă răbdare. Dar rezultatele n-au întârziat să se arate. Tot mai puțini puteau fi găsiți la jocul de cărți și la băutură.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRUGĂTORII DE VISE (3) – Fundația SEER

„Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.” (Romani 4:17)


Când îndrăznești să visezi, Dumnezeu lucrează prin tine și „cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.” Dar există un al treilea distrugător de vise pe care trebuie să-l înfrângi: mediocritatea. Visul dat de Dumnezeu te va solicita la maxim și nu-l poți duce la îndeplinire rămânând în siguranța mediocrității. Când te mulțumești cu mediocritatea, ești tentat să dai vina pe alții, pe împrejurările în care te găsești sau pe sistem. Dar în realitate, mediocritatea este întotdeauna o alegere personală.

Când nu ai niciun vis măreț, ești în pericol ca viața să ți se scurgă printre degete. Autorul Kenneth Hildebrand o spune astfel: „Cel mai sărac om din lume nu este cel care nu are niciun ban în buzunar, ci cel care nu are niciun vis! El este ca un vapor mare, construit pentru marele ocean, dar care încearcă să navigheze într-un heleșteu. Nu are în vedere niciun port la care să ajungă, niciun orizont îndepărtat, nicio încărcătură valoroasă de transportat. Orele sale sunt absorbite de rutină și de fapte mărunte sau neînsemnate. Nu e de mirare că devine nemulțumit, arțăgos și „sătul.” Una dintre cele mai mari tragedii ale vieții este o persoană cu o capacitate de excepție și cu un suflet de două parale.”

Dacă simți că viața ta e mai aproape de mediocritate decât ți-ai dori, atunci trebuie să visezi mai mult. Nimic nu te poate scoate din rutina ta, decât un vis inspirat de Dumnezeu. Și dacă nu ai deja un astfel de vis, roagă-L pe El să ți-l dea… Poate nu ți-l va da pe loc, poate va dura ceva timp – dar ți-l va da cu siguranță!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 14:22-29, 15:1-6

„Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu”, de care ne vorbeşte Iacov (Iacov 1.27), are două aspecte: „a-i cerceta pe orfani şi pe văduve în necazul lor, a se păstra neîntinat de lume”.

Ieri am abordat aspectul personal: a rămâne curat. Astăzi avem înainte celălalt aspect: slujirea dragostei pentru cei necăjiţi şi lipsiţi: orfanul, văduva (v. 29), precum şi levitul, străinul, săracul. „Daţi milostenie”, a spus Domnul Isus, „faceţi-vă pungi care nu se învechesc…” (Luca 12.33). Fără îndoială că Dumnezeu nu duce lipsă de nimic; El îi poate „sătura cu pâine pe săracii Săi” (Psalmul 132.15) fără ajutorul nostru. Dacă ne cere să împărţim ceea ce avem nu este pentru că El are nevoie, ci ca să ne înveţe să dăm. El ştie că inimile noastre sunt, prin firea lor, egoiste, preocupate de nevoile proprii şi deloc sensibile la nevoile altora. Iar Lui Îi face plăcere să vadă în ai Săi primele roade ale vieţii divine: iubirea în manifestările ei multiple. Da, inima Lui de Tată se bucură să vadă la copiii Lui o oarecare asemănare cu Fiul Său preaiubit, care din dragoste a făcut totul pentru ei (2 Corinteni 8.9).

24 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu fierbi un ied în laptele mamei sale.

Deuteronom 14.21



Există o lecție spirituală foarte instructivă pentru noi în această poruncă dată israeliților, care la prima vedere pare să fie foarte greu de înțeles. Nu era nimic greșit ca un ied să fie mâncat, însă nu trebuia fiert în laptele mamei sale. Iedul vorbește despre ceea ce este tânăr. Însă un ied fiert în laptele mamei sale ne vorbește despre imaturitatea acelui animal. El încă se hrănea cu laptele mamei sale și nu era deci înțărcat.

Ca aplicație morală, noi știm că hrana noastră spirituală trebuie să fie completă și matură. Trebuie să ne hrănim cu ceea ce ne transmite „întreg planul lui Dumnezeu” (Fapte 20.27). Trebuie să fie o hrană rezultată din împărțirea dreaptă a adevărului (2 Timotei 2.15).

Problema cu învățătura imatură sau incompletă nu este că adevărurile prezentate sunt eronate, ci că sunt lipsite de echilibru sau incomplete. Ne aducem aminte de timpul când noi înșine am fost tineri din punct de vedere spiritual. Cele câteva adevăruri pe care le știam erau lipsite de echilibru și ne conduceau la o umblare la fel de dezechilibrată. Eram imaturi, însă, continuând să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu, am ajuns să creștem spiritual.

Este adevărat că, așa cum citim în 1 Corinteni 13.9, „cunoaștem în parte și profețim în parte”, însă Cuvântul lui Dumnezeu este complet. Lucrurile cu care ne hrănim trebuie să fie întotdeauna potrivite cu Scriptura.

Hrana spirituală bună este matură, completă și ne va face să creștem în cunoașterea întregului plan al lui Dumnezeu și în cunoașterea deplină a lui Hristos.

A. Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind îndeaproape … urmați-le credința.

Evrei 13.7



Hărnicia unui slujitor (3)

Prin Felix Neff, Duhul Domnului trezea mereu suflete, care se pocăiau de păcatele lor și începeau o nouă viață. Cu cât întunericul este mai mare, cu atât lumina se vede mai bine; tot așa a fost aici cu cei întorși la Dumnezeu. Schimbarea vieții lor a fost izbitoare. Ca și Mântuitorul său, Neff nu punea preț pe lucrurile exterioare care izbesc ochii, ci pe viața lăuntrică. În timpul scurtei perioade de vară care se așterne în Alpi, Neff i-a învățat să facă irigații, pentru a avea recolte mai bune. De asemenea, i-a învățat să cultive cartofi și i-a ajutat să construiască o școală. Astfel, convertirea multora a dus la schimbarea totală chiar a localității lor. Banii pe care nu i-au mai risipit pe băutură i-au putut folosi acum ca să-și îmbunătățească locuințele. Ca oameni mântuiți, viața lor de familie a devenit alta.

Deși a trăit o viață scurtă, Neff a folosit-o pentru binele veșnic al semenilor lui, lăsând în urmă un exemplu de urmat. În ultimele săptămâni de viață a cerut unui credincios să-i scrie cuvintele Mântuitorului cu litere mari, de-o șchioapă, pe o hârtie mare, pe care apoi a lipit-o deasupra patului, ca s-o poată vedea mereu: „Cine crede în Mine are viața veșnică”. El spunea că acest text este pașaportul său de intrare în Împărăția veșnică. Neputând vorbi, arăta doar cu degetul spre acea foaie tuturor celor care veneau să-l viziteze. Înainte de a pleca în veșnicie, a șoptit celor ce erau lângă el: „Evanghelia e adevărată! E adevărată! Spuneți la revedere tuturor fraților. Eu mă înalț la Tatăl în deplină pace. Victorie! Victorie! Victorie în Isus Hristos!”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRUGĂTORII DE VISE (4) – Fundația SEER

„Caleb a fost însuflețit de un alt duh” (Numeri 14:24)


Caleb a fost realmente un om remarcabil. El nu-și bătea capul cu vreun plan de pensie sau cu vreo metodă de relaxare! La optzeci și cinci de ani, el a visat să aibă propriul său munte în Țara Promisă. Și chiar dacă acolo existau uriași, el nu s-a lăsat descurajat câtuși de puțin. Când oamenii din jurul său au văzut uriașii și au dorit să se retragă, Caleb l-a introdus pe Dumnezeu în ecuație și a zis: „îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!” (v. 9). Să remarcăm cuvintele: „îi vom mânca”… Pe măsură ce crești în credință, vei începe să te întărești cu ceea ce vrăjmașul aruncă spre tine și în consecință, vei deveni mai puternic.

Concluzie: Tu poți alege – să te incluzi sau să te excluzi!

Dumnezeu a zis: „pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni.” Putem observa că acest om, Caleb, era însuflețit de „un alt duh”, ceea ce ne indică faptul că suntem în fața celui de-al patrulea distrugător de vise: lipsa încrederii, deznădejdea. Visele sunt fragile, iar ele sunt expuse celui mai mare risc atunci când sunt ceva nou pentru tine, când cei pe care îi iubești și îi respecți nu sunt de acord cu tine și când nu ai în istoria ta niciun exemplu pe care să te bazezi și care să-ți dea încredere. Într-un astfel de moment, trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu în mod personal și să stabilești o relație cu El.

„Aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi” (Daniel 11:32). Cuvântul „isprăvi” indică faptul că Dumnezeu îți poate arăta cum să exploatezi, cum să folosești, cum să profiți și cum să găsești ocazii favorabile chiar și în cele mai rele circumstanțe!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 15:7-23

A dărui este o bucurie nu numai pentru cel care primeşte, ci şi pentru cel care dă (Fapte 20.35). Însuşi Dumnezeu, „Tatăl luminilor” (Iacov 1.17), care ne dă orice dar desăvârşit, Se bucură mai mult decât oricine să facă daruri. Şi, cu scopul ca ai Săi să împartă această bucurie, El aşază în calea lor prilejuri de a dărui. Ce contradicţie dacă inima lor este tristă făcând aceasta(v. 10)! Să nu uităm că „Dumnezeu îl iubeşte pe acela care dă bucuros” (2 Corinteni 9.7).

„Săracii nu vor lipsi din ţară” (v. 11). „Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi” a spus Domnul Isus (Ioan 12.8). Pentru a gusta bucuria de a da, chiar dacă nu mai mult decât un cuvânt de simpatie sinceră, găsim întotdeauna o ocazie. Poate că o astfel de ocazie este „aruncată la poarta” noastră (Luca 16.20, vezi nota k), precum Lazăr în faţa celui bogat, dar ne lipsesc ochii inimii pentru a o vedea, credincioşia pentru a ajuta! „Cine are ochi binevoitor va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui” (Proverbe 22.9). Şi exemplul slujitorului evreu − imagine a Domnului Hristos − care urmează aceste învăţături ne aminteşte că tot ce facem din dragoste pentru cineva mai sărac sau mai mic decât noi, pentru Domnul o facem.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: