Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “octombrie 5, 2019”

5 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Tinerii vor fi storși de puteri și vor obosi și bărbații tineri se vor împiedica și vor cădea, dar cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi.

Isaia 40.30,31



Tinerii au adesea energia necesară pentru a birui obstacole mari. Dumnezeu le dă o astfel de capacitate, însă există mereu o limită. Când este vorba de chestiuni spirituale, cei care sunt plini de energie se dovedesc adesea lipsiți de putere. Ei pot avea multă energie fizică, însă, când sunt puși la încercare prin Cuvântul lui Dumnezeu, eșuează complet – nu fizic, ci spiritual.

Fie că suntem bătrâni sau tineri, există putere spirituală la dispoziția oricui se sprijină, cu credință, pe Domnul. Această atitudine implică dependența de El și o încredere deplină că El ne poate oferi o înnoire a puterii, ori de câte ori este necesar. Acest lucru este cu adevărat miraculos, însă este foarte real. Versetul nostru ne spune că cei care se sprijină pe Domnul „se vor înălța pe aripi ca vulturii”. Acesta este, fără îndoială, un limbaj metaforic, însă este extrem de prețios. El vorbește despre caracterul îndemnului din Coloseni 3.1: „Căutați cele de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu”. Hristos este Obiectul binecuvântat care atrage inima în așa fel, încât toate binecuvântările concentrate în El devin vii și reale pentru suflet. Să căutăm har de la Dumnezeu pentru a trăi deasupra împrejurărilor în care ne aflăm!

„Vor alerga și nu-și vor pierde puterea.” Cu această atitudine de dependență a credinței putem da curs îndemnului din Evrei 12.1,2: „Dând la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară așa de ușor, să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus”. În loc să obosim, mai degrabă să alergăm cu răbdare, iar secretul este să privim țintă la Isus. Doar așa nu vom obosi și nu vom fi descurajați.

L. M. Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cum putem să știm calea?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.5,6



„Singură, dar nu părăsită”

Într-un moment al vieții sale, regina Olandei, Wilhelmina (1880-1962), L-a acceptat în sufletul ei pe unicul Mântuitor; cine crede în El va fi salvat pentru veșnicie. Ea a făcut următoarea mărturisire: „Hristos m-a condus la experiența unei realități copleșitoare. Nu se poate spune în cuvinte ce a însemnat pentru viața mea libertatea, perspectiva viitorului, bucuria și totala schimbare, pe care mi le-a adus credința în Mântuitorul”. Spre sfârșitul vieții, regina a scris o impresionantă autobiografie, intitulată: „Singură, dar nu părăsită”. Cartea se încheie cu ceea ce regina a numit revelația ei: adevărul că Isus Hristos dorește să intre în inima omului și să o guverneze. Regina s-a considerat o fiică a lui Dumnezeu și avea tot dreptul să o facă, pentru că L-a primit pe Cel care este Calea, Adevărul și Viața.

Oricine Îl primește pe Mântuitorul Isus Hristos în viața sa devine o făptură care poate să-I spună cu sinceritate lui Dumnezeu: Tată. Orice persoană, chiar dacă este singură, din momentul când Îl primește pe Mântuitorul ca Domn și Stăpân al vieții, va descoperi că face parte din marea familie a Tatălui ceresc, cu toți aceia care merg pe calea credinței și au un Tată în ceruri. O astfel de credință, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi. A-L cunoaște pe Mântuitorul și a încredința toate în mâna Sa este secretul unei vieți fericite, chiar dacă împrejurările exterioare nu sunt întotdeauna cele mai plăcute.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE DIN PLIN! – Fundația SEER

„Vei intra în
mormânt la bătrânețe” (Iov 5:26)


 Autorul Norman Cousins a spus: „Nicio boală nu este mai letală decât plictiseala care vine odată cu pensionarea.”

Există o povestire adevărată despre o femeie ajunsă la optzeci de ani care s-a dus la doctor pentru un consult. Medicul a întrebat-o dacă este o persoană activă. Femeia i-a zâmbit larg și i-a zis: „Alerg 8 sau 9 kilometri în fiecare zi.” Surprins, medicul i-a spus să aibă grijă și să nu se solicite prea tare. „Luați-o mai încet,” i-a sugerat el. Femeia și-a însușit cuvintele și s-a hotărât s-o lase mai moale. Și-a schimbat alergarea cu plimbări lente pe care le-a redus la una sau două zile pe săptămână. În decurs de un an, a murit. După ce a auzit de moartea ei, medicul care i-a dat acel sfat i-a spus unui prieten: „Nu voi mai spune niciodată unui pacient care se simte atât de bine s-o lase mai ușurel!”

Scriptura este plină de istorisiri despre oameni care au continuat să trăiască pentru că aveau pentru ce să trăiască! Să ne aducem aminte de Caleb. La optzeci și cinci de ani a atacat uriașii din țară, i-a alungat și a devenit un cuceritor (vezi Iosua 14). Ce să mai spunem de Noe?! El a început să construiască arca la vârsta de cinci sute de ani. Și după o sută de ani el a fost cel care a contribuit la renașterea lumii.

Vârsta nu înseamnă nimic, asta doar dacă nu ești cumva vreun sortiment de brânză! Tu nu ai termen de expirare! Nici ridurile, nici firele albe și nici petele de pe mâini nu înseamnă aproape nimic. Câtă vreme Dumnezeu alege să te mai lase să trăiești pe pământul acesta, nu fi doar o ființă care există – fii vioi și plin de viață! Invocă această promisiune: „Vei intra în mormânt la bătrânețe.”

Continuă să visezi. Acceptă provocări noi. Și nici măcar să nu te gândești s-o lași „mai ușurel”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 4:14-28

În mijlocul naţiunilor care-l înconjurau, Israel trebuia să se deosebească prin înţelepciunea şi prin priceperea (sau inteligenţa) sa (4.6) − înţelepciune şi pricepere care constau în a-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, în a-L asculta şi a-I fi supus. Aceste naţiuni vecine cu Israel se închinau la idoli. Şi, ca o consecinţă, „inima lor fără pricepere a fost întunecată: susţinând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni şi au schimbat gloria nepieritorului Dumnezeu în asemănarea imaginii omului pieritor şi a păsărilor şi a patrupedelor şi a reptilelor” (Romani 1.21-23). În zilele noastre, rareori întâlnim această formă grosolană de idolatrie altundeva decât în ţările păgâne. Totuşi Noul Testament dă acest nume (idolatrie) şi altor păcate: de exemplu lăcomiei, şi ne previne în mod solemn că nici un idolatru nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Efeseni 5.5; 1 Corinteni 6.9, 10).

Prevenindu-l pe Israel, Dumnezeu nu-i ascunde ceea ce se va întâmpla: poporul va fi corupt şi va sluji zeilor păgâni. Niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă iluzii cu privire la disponibilităţile inimii noastre fireşti.
Moise menţionează copilaşii: „fii şi fii ai fiilor” (v. 25). Unul dintre aceştia, numit Ionatan, va deveni, în timpul judecătorilor, tocmai preot al unui chip cioplit (Judecători 18.30).

4 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ionatan s-a ridicat de la masă plin de mânie și n-a mâncat pâine în ziua a doua a lunii noi, pentru că era întristat pentru David, căci tatăl său îi făcuse rușine.

1 Samuel 20.34



Dacă Ionatan avusese dubii cu privire la atitudinea tatălui său, acum știa sigur care era aceasta. Tatăl său aruncase sulița spre David, iar acesta fugise. Apoi Saul îndreptase o suliță chiar înspre el, spunând: «Dacă vrei să fii tovarășul lui David, atunci vei avea și tu parte de o suliță». Acum Ionatan trebuia să facă o alegere: îl va urma pe David, ori se va întoarce înapoi în cetate? Este mișcător să-l vezi cum merge acolo și vorbește cu David, știind că acesta nu mai era bine-venit la curtea lui Saul. S-au îmbrățișat, s-au sărutat și au plâns împreună. Însă David a fost depășit de plâns, fiindcă îl iubea pe Ionatan mult mai mult decât îl iubea Ionatan pe el. Totuși, nu vedem că David îi reproșează ceva; el n-a spus: «De ce nu vrei să mă însoțești în peștera Adulam – locul lepădării?». Dacă dragostea pentru David nu l-a determinat pe Ionatan să facă acest lucru, David nu i l-a cerut. Iată ceva care vorbește inimii mele. Dumnezeu nu spune: «Trebuie să faci asta, sau cealaltă». Tot ceea ce spune El este: «E dragostea Mea suficientă pentru a te atrage; este ea de ajuns să te facă să renunți la lume, ca să Mă urmezi și să fii în locul în care să te poți bucura de tovărășia Mea?».

Există câteva momente strălucitoare în viața lui Ionatan, însă acesta este unul foarte trist – el cunoștea acum întreaga atitudine a lui Saul și trebuia să ia o decizie. S-a întors în cetate, iar David pleacă spre peștera Adulam, pentru a umbla ca un proscris împreună cu câțiva oameni care au fost de acord să împărtășească lepădarea lui. Ce alegere! Întotdeauna trebuie să facem alegeri. Poți spune: «Vreau să-L urmez pe Domnul, însă nu doresc să mă despart de anumiți oameni». Sau poți să spui: «Vreau să-L urmez pe Domnul, iar dacă mă va costa separarea de cineva, Domnul trebuie să aibă primul loc. El mi-a câștigat inima». Dragostea lui Hristos ne constrânge – ca să nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru noi (2 Corinteni 5.14,15).

G. H. H.


SĂMÂNȚA BUNĂ

În adevăr, înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice popor, cine se teme de El și practică dreptatea este primit de El.

Fapte 10.34,35



Primirea națiunilor

Sutașul Corneliu, un om pios, și cei care erau împreună cu el au fost primiți în Adunarea lui Dumnezeu. În prima lui cuvântare, Petru a lăsat să se subînțeleagă faptul că și ei erau chemați. Apoi Petru a fost chemat în mod special și a primit instrucțiuni deosebite cu privire la planul Domnului, ca să deschidă ușa celor ce erau dintre națiuni și care se temeau de Dumnezeu. În acel timp, Biserica era compusă în principal, dacă nu în exclusivitate, din iudei. Dar Dumnezeu S-a purtat blând cu poporul Său din vechime, ținând cont de prejudecățile lor.

Corneliu era un om evlavios și temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui; el făcea milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. Personal, iudeii nu puteau avea niciun fel de obiecții, ca să primească o asemenea persoană.

Și Petru a ajuns să nu mai aibă niciun dubiu cu privire la voința divină. Cu multă grijă, Dumnezeu a redus la tăcere raționamentele lui Petru și i-a înfrânt încăpățânarea cu o mustrare blândă: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești întinat”. Deși încet, Petru a trecut la lucru, având o lucrare nouă. Și nimic nu i s-a părut mai surprinzător lui Petru decât ca națiunile să fie aduse și ele la binecuvântare, fără să fie nevoie să se iudaizeze și fără să trebuiască să se supună rânduielilor iudaice. Acesta a fost un salt uriaș atât pentru Petru și pentru națiuni, cât și ca fapt în sine. Dumnezeu nu este părtinitor.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROMISIUNILE SE ÎMPLINESC PRIN CREDINȚA ÎN DUMNEZEU – Fundația SEER

„Așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit” (Habacuc 2:3)


 Ți-a făcut vreodată Cuvântul lui Dumnezeu o promisiune care omenește vorbind nu vezi cum s-ar putea împlini? Citește și acest verset: „dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit.” Dumnezeu duce lucrurile la îndeplinire conform unui plan și orar, iar tu faci parte din planificarea Lui. Fii sigur că nimic din ce ți se întâmplă nu poate împiedica planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Când Dumnezeu îți face o promisiune, e ca o sămânță.

Mai întâi, ea trebuie să cadă în solul fertil al credinței, apoi trebuie să i se dea timp să încolțească și să crească. Pe urmă trebuie udată regulat prin rugăciune și prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ea nu se va împlini pentru că tu insiști sau încerci să manipulezi; „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul” (Zaharia 4:6). Dacă Dumnezeu ți-a promis ceva, bazează-te pe Cuvântul Său și rostește aceste cuvinte: „Viața mea nu se poate sfârși până nu se va întâmpla lucrul acesta!” Istoria vieții lui Iosif s-ar putea rezuma prin acest verset: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el și până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:19).

De ce punem ceva la încercare? Pentru a-i verifica tăria; ca să vedem dacă rezistă sau se sfărâmă sub presiune. Ce promisiune ți-a făcut Dumnezeu? Îl crezi? Cât de puternică îți este credința? Dacă este slabă, Dumnezeu te va readuce în școala credinței ca să-ți înveți lecțiile, să treci examenele și să promovezi. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: nu-ți pierde credința în Dumnezeu, și promisiunea se va împlini!

<if

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 4:1-13

Un singur act de neascultare l-a lipsit pe Moise de a intra în ţara cea bună, promisă de Domnul. De aceea el este cel mai în măsură să îndemne poporul să asculte rânduielile Domnului: „şi acum − spune el − să intraţi şi să stăpâniţi ţara …” (v. 1). Este ca şi cum le-ar fi spus: «Aveţi grijă să nu vi se întâmple ce mi s-a întâmplat mie; ascultaţi şi împliniţi întocmai poruncile Domnului!» „Aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră” (v. 6). Ascultând de voia lui Dumnezeu, punem deoparte voinţa noastră, făcând loc înţelepciunii de sus care o înlocuieşte pe cea a noastră (Iacov 3.17). A veghea asupra Cuvântului înseamnă în acelaşi timp: „păzeşte-te şi fereşte-ţi bine sufletul” (v. 9).

Autoritatea acestui Cuvânt divin este confirmată; Moise îşi aminteşte în ce împrejurări şi cu câtă solemnitate i-a fost el transmis.

„Să nu adăugaţi la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu şi să nu scădeţi din el” (v. 2; vezi şi cap. 12.32). Mulţi oameni care îşi spun creştini adaugă la Scriptură tradiţii, superstiţii şi moduri de vedere omeneşti. Alţii scot pagini care îi deranjează sau pe care nu le înţeleg. Şi unii şi alţii sunt la fel de vinovaţi (citiţi Apocalipsa 22.18, 19).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: