27 Octombrie 2019
Și în noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc și cu azime; cu ierburi amare s-o mănânce.
Exod 12.8
Dumnezeu le-a poruncit israeliților, prin Moise, ca în noaptea de Paști, în Egipt, mielul fript la foc să fie mâncat cu ierburi amare. Atunci când ne aducem aminte de Domnul, la frângerea pâinii, trebuie să mâncăm și noi aceste ierburi amare, din punct de vedere spiritual.
A mânca ierburi amare înseamnă ca suferințele Lui să aibă un ecou în inimile noastre, atunci când ne gândim la ce a îndurat El pe cruce din cauza păcatelor noastre, făcând astfel ca durerea Lui să fie durerea noastră. Profetul Amos i-a mustrat pe cei din timpul său fiindcă se dedau plăcerilor și nu se întristau de „prăpădul lui Iosif” (Amos 6.6). Nu este dificil să vedem ce simbolizează acest lucru pentru zilele noastre. Acest „prăpăd al lui Iosif” era o imagine a suferințelor de pe cruce ale binecuvântatului nostru Domn.
Să luăm bine seama la acest privilegiu sacru de a mânca „ierburile amare” în timpul frângerii pâinii! Este într-adevăr un privilegiu măreț să ne preocupăm cu suferințele Lui. Pe măsură ce înțelegem și prețuim durerile îndurate de Domnul pe cruce, în inima noastră se vor naște afecțiuni tot mai puternice pentru El.
Fără îndoială că închinarea și mulțumirea trebuie să caracterizeze aducerea-aminte de El, însă trebuie să prețuim faptul că putem medita la suferințele pe care noi înșine, prin păcatele noastre, I le-am produs Aceluia care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.
F. S. W.
Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu și asupra omului care Îmi este însoțitor!
Zaharia 13.7
Hristos în judecata dumnezeiască
Aceste cuvinte ale profetului Zaharia s-au împlinit când Isus Hristos a fost atârnat pe cruce. În acea zi s-a făcut deodată la amiază întuneric. În acel timp, sabia lui Dumnezeu s-a îndreptat împotriva Domnului Isus, pentru că El era împovărat cu păcatele noastre. Dumnezeul cel sfânt L-a pedepsit pe El în locul nostru, al celor care au acceptat mântuirea, pentru tot răul pe care l-am făcut.
Pentru ca Dumnezeu să poată menține sfințenia Sa și să ne scape de judecată, El a trebuit să-L pedepsească pe Mântuitorul pentru păcatele noastre. Pentru că Domnul Însuși nu a păcătuit niciodată și este fără păcat, El a fost în stare să devină Mijlocitorul nostru. Astfel El a luat în cele trei ore de întuneric locul nostru în judecata dumnezeiască. Ce îngrozitor a fost pentru El!
Isus Hristos a avut neîntrerupt în timpul întregii Sale vieți acceptul și recunoașterea lui Dumnezeu. Dar apoi a simțit cum sfântul Dumnezeu S-a pus împotriva Lui și L-a pedepsit pentru vina altora.
De la naștere, Isus a fost curat și sfânt. Cu toate că a trăit într-o lume rea și a fost înconjurat de păcătoși, păcatul nu L-a putut atinge. Și la cruce? Acolo El a purtat păcatele noastre în trupul Său (1 Petru 2.24)!
Domnul Isus a trăit tot timpul în părtășie netulburată cu Dumnezeu. Dar la sfârșitul celor trei ore de întuneric a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AI RĂBDARE! – Fundația SEER
„Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.” (Iacov 1:2-3)
Tu ești mai aproape decât crezi de a fi acea persoană care Dumnezeu vrea să fii. Prin harul Său plin de putere, vei trece peste orice încercare și vei deveni mai puternic și mai înțelept. Apostolul Pavel spune: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).
Dumnezeu este pentru tine! Asta înseamnă că poți face ceea ce ți-a fost teamă că nu poți. Zăbrelele neputinței de care te lovești sunt în mintea ta. Și pentru că tu ai ridicat baricada în jurul tău, cu ajutorul lui Dumnezeu o vei dărâma. Dumnezeu dorește să te elibereze de atitudinile tale pline de teamă care te-au ținut pe loc; El dorește să te elibereze pentru a putea trăi la potențialul tău maxim. Atitudinea corectă poate doborî orice barieră.
De exemplu, Biblia spune: „Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:8). De ce? Pentru că dragostea nu depinde de emoții sau de circumstanțe, ci este un slujitor al voinței tale. Dragostea este o decizie! Domnul Isus a spus: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12). Și dacă Domnul Isus poruncește, El te va ajuta și să poți duce la îndeplinire! Începutul este de obicei partea cea mai dificilă. Călătoria de o sută de kilometri începe cu primul pas; după aceea totul devine mai ușor. Dar, ai grijă: vechile atitudini vor încerca să iasă la suprafață din nou, și vor fi mai puternice ca niciodată! Nu le lăsa!
Jurnalistul radio Paul Harvey spunea: „Întotdeauna îți dai seama când te afli pe calea spre izbândă; tot drumul este la deal!” Așa că ai răbdare; îți va lua timp să ajungi acolo. Dar orice lucru demn merită toate eforturile tale, nu-i așa?
2019 de Jean Koechlin
Deuteronom 17:8-20
Hotărârea pronunţată de preot sau de judecător era învestită cu autoritate şi trebuia împlinită. Pavel afirmă că „nu este autoritate decât de la Dumnezeu … De aceea, cine se opune autorităţii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu” (Romani 13.1, 2; 1 Petru 2.13-17). Dar cel care deţine puterea este răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru modul în care o exercită.
Împăraţilor li s-au făcut mai multe recomandări importante: să nu aibă mulţi cai (mândrie), nici multe soţii (poftele cărnii), „nici să nu-şi strângă mult argint şi aur (pofta ochilor), ci să ia drept îndrumar numai Legea divină, în sfârşit, să nu se înalţe mai presus de fraţii lor (aceştia fiindu-le fraţi, nu supuşi). Solomon, cel mai măreţ dintre toţi împăraţii lui Israel, a călcat toate aceste porunci (1 Regi 10.22-28; 11.1, 4; 12.4). La polul opus, Iosia, unul dintre ultimii săi urmaşi, s-a distins prin cinstea pe care a acordat-o Cărţii lui Dumnezeu atunci când a fost găsită şi prin efectele practice ale Cuvântului în viaţa lui (2 Cronici 34.14 …). Având un exemplar al Cărţii Sfinte, purtându-l cu noi, citindu-l în toate zilele
vieţii, vom învăţa să ne temem de Domnul, să cunoaştem cuvintele Sale «pentru a le împlini» (v. 19).
Mana Zilnica 