31 Octombrie 2019
Idolii lor sunt argint și aur, lucrarea mâinilor omului. Au gură și nu vorbesc, au ochi și nu văd, au urechi și nu aud, au nas și nu miros, au mâini și nu ating, au picioare și nu umblă, nu scot niciun sunet din gâtul lor. Da, cei care i-au făcut, toți cei care se încred în ei, sunt ca ei.
Psalmul 115.4-8
Există mai multe pasaje asemănătoare în Biblie, în care este dată pe față nebunia celor care se încred în idoli. Cum poate un chip cioplit să ajute pe cineva care se închină la el? Un meșter i-a făcut ochi și urechi, însă statuia nu le poate folosi. Gura, mâinile și picioarele nu au nicio putere de a da instrucțiuni sau de a face ceva pentru cel care strigă după ajutor la un astfel de idol. Cine se încrede în așa ceva are o credință zadarnică.
Dumnezeul Bibliei, prin contrast, nu este deloc așa. El Se pleacă pentru a asculta strigătele noastre; brațul Lui nu este prea scurt pentru a mântui și El Se grăbește în a ne oferi îndurare și compasiune. Domnul Isus a venit în această lume pentru a căuta și a-i mântui pe cei care erau pierduți (Luca 19.10). Cei care se încred în El nu vor fi dați niciodată de rușine (1 Petru 2.6).
Lucrul acesta ne încălzește inima, însă ne și cercetează totodată. Noi, cei care Îl urmăm pe Hristos, suntem asemănători Lui, sau suntem asemănători idolilor? Noi, care avem ochi care văd, observăm nevoile celor din jurul nostru? Avem urechi care aud, însă îi auzim noi pe cei care strigă după ajutor? Avem mâini și picioare, dar poate refuzăm să-i ajutăm pe cei în nevoie și rămânem tăcuți atunci când ar trebui să prezentăm evanghelia celor care au nevoie de Hristos. Când Domnul era pe pământ, „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine”, însă acum Dumnezeu ne-a încredințat nouă cuvântul împăcării (2 Corinteni 5.19,20). Suntem aici ca ambasadori ai lui Hristos, trimiși într-o lume care încă are nevoie să se întoarcă la Dumnezeu de la idoli.
S. Campbell
Perii albi sunt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptății.
Proverbe 16.31
Anii frumoși
Schimbarea anotimpurilor este întotdeauna ceva impresionant. Ce minunate sunt culorile luminoase toamna, când pădurile viu colorate împodobesc peisajul! Din cauza verdelui din frunze, aceste culori nu se văd nici primăvara, nici vara. Dar când se face mai frig, verdele devine palid și culorile ascunse încep să se vadă.
Adesea ne gândim că tinerețea, care seamănă cu primăvara, este cel mai frumos timp al vieții. Corpul este puternic, mintea este ageră și bucuria de a năzui înainte este de nestăvilit. Dar bătrânețea, care este comparată cu toamna, are și ea părțile ei frumoase pentru toți cei care merg pe cale cu Dumnezeu. Viața devine mai liniștită și ai mai mult timp să savurezi binele pe care ți-l dăruiește Creatorul. Și, mai mult, te bucuri de un viitor în cer. Acolo nu vor mai fi dureri și lacrimi.
O doamnă în vârstă radia de fericire și dădea impresia de mulțumire în jurul ei. O tânără i-a spus: „Aveți o strălucire de nedescris și, pentru vârsta dumneavoastră, sunteți foarte frumoasă. Mi se pare că ați ajuns în ordine cu Dumnezeu”. Cea în vârstă a spus: „Draga mea, chiar trebuia să fac aceasta, pentru că am 74 de ani!”.
Nu există ceva mai frumos decât o inimă mulțumitoare, care se oglindește pe fața marcată de experiență.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND CINEVA TE ATACĂ – Fundația SEER
„Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.” (2 Timotei 2:3)
Există două feluri de critici: critica constructivă și critica distructivă. Prima te zidește, iar a doua te zdrobește. Fii chibzuit atunci când reacționezi la critica și bârfa nefondată. Când cel care te critică dorește să rămână anonim, acea persoană nu este demnă de răspunsul tău.
Se spune că un pastor a primit o scrisoare care conținea un singur cuvânt: PROSTULE! În următoarea duminică, a luat-o cu el la biserică și a spus adunării: „Săptămâna aceasta am primit cea mai ciudată scrisoare.” A citit apoi acel singur cuvânt și a adăugat: „Cineva a scris-o, dar a uitat să se semneze!”
Poate că tu spui: „Dar încearcă să-mi strice reputația!” Dwight L. Moody a zis: „Dacă am grijă de caracterul meu, Dumnezeu va avea grijă de reputația mea!” (vezi Isaia 54:17). Ori de câte ori ești implicat într-o cauză nobilă, oamenii vor încerca nu numai să te doboare, ci să te și mențină la pământ!
În pregătirea lui Timotei pentru lucrare, apostolul Pavel i-a spus: „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.” Oamenii dificili ne sunt scoși în cale nu ca să ne înfrângă, ci ca să ne desăvârșească. Liderii știu lucrul acesta, așa că stau și își termină munca indiferent de cost. La fel cum căpitanul se scufundă împreună cu corabia, adevăratul lider rămâne până când munca este terminată.
Tu întrebi: „Și atunci, cum ar trebui să reacționez?” Roagă-te pentru acea persoană! Domnul Isus a zis: „binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi… și veți fi fiii Celui Preaînalt” (Luca 6:28, 35).
2019 de Jean Koechlin
Deuteronom 20:10-20
Copiilor lui Israel le era îngăduit să încheie pace cu cetăţile îndepărtate. Dar nu trebuia să arate nici un strop de îndurare pentru cetăţile vecine, care ar fi împiedicat poporul să intre în stăpânirea ţării. În ce ne priveşte, noi, creştinii, trebuie să putem distinge între lucrurile de pe pământ pe acelea pe care le putem folosi în mod legitim de cele pe care trebuie să le respingem în mod ferm pentru că ne-ar putea lipsi de bucuria moştenirii noastre cereşti. Nouă ne revine să facem distincţia aceasta.
Israeliţii trebuia să respecte pomii fructiferi şi să nu-i folosească pentru război. Avertisment care poate avea o semnificaţie spirituală! Unii creştini arată un fanatism orb şi sectar, agitând ca pe o armă de luptă ceva ce Dumnezeu a dat, poate, pentru a-i înviora şi a-i hrăni pe ai Săi.
Versetele 19 şi 20 avertizează, în acelaşi timp, împotriva risipei. Să ne gândim la exemplul pe care ni l-a dat Domnul Isus Însuşi. El, Creatorul, care putea înmulţi la infinit pâinile – aşa cum a şi arătat – a avut grijă ca să strângă în coşuri rămăşiţele, „ca să nu se piardă ceva” (Ioan 6.12).
Mana Zilnica 