Mana Zilnica

Mana Zilnica

5 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Tinerii vor fi storși de puteri și vor obosi și bărbații tineri se vor împiedica și vor cădea, dar cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi.

Isaia 40.30,31



Tinerii au adesea energia necesară pentru a birui obstacole mari. Dumnezeu le dă o astfel de capacitate, însă există mereu o limită. Când este vorba de chestiuni spirituale, cei care sunt plini de energie se dovedesc adesea lipsiți de putere. Ei pot avea multă energie fizică, însă, când sunt puși la încercare prin Cuvântul lui Dumnezeu, eșuează complet – nu fizic, ci spiritual.

Fie că suntem bătrâni sau tineri, există putere spirituală la dispoziția oricui se sprijină, cu credință, pe Domnul. Această atitudine implică dependența de El și o încredere deplină că El ne poate oferi o înnoire a puterii, ori de câte ori este necesar. Acest lucru este cu adevărat miraculos, însă este foarte real. Versetul nostru ne spune că cei care se sprijină pe Domnul „se vor înălța pe aripi ca vulturii”. Acesta este, fără îndoială, un limbaj metaforic, însă este extrem de prețios. El vorbește despre caracterul îndemnului din Coloseni 3.1: „Căutați cele de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu”. Hristos este Obiectul binecuvântat care atrage inima în așa fel, încât toate binecuvântările concentrate în El devin vii și reale pentru suflet. Să căutăm har de la Dumnezeu pentru a trăi deasupra împrejurărilor în care ne aflăm!

„Vor alerga și nu-și vor pierde puterea.” Cu această atitudine de dependență a credinței putem da curs îndemnului din Evrei 12.1,2: „Dând la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară așa de ușor, să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus”. În loc să obosim, mai degrabă să alergăm cu răbdare, iar secretul este să privim țintă la Isus. Doar așa nu vom obosi și nu vom fi descurajați.

L. M. Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cum putem să știm calea?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.5,6



„Singură, dar nu părăsită”

Într-un moment al vieții sale, regina Olandei, Wilhelmina (1880-1962), L-a acceptat în sufletul ei pe unicul Mântuitor; cine crede în El va fi salvat pentru veșnicie. Ea a făcut următoarea mărturisire: „Hristos m-a condus la experiența unei realități copleșitoare. Nu se poate spune în cuvinte ce a însemnat pentru viața mea libertatea, perspectiva viitorului, bucuria și totala schimbare, pe care mi le-a adus credința în Mântuitorul”. Spre sfârșitul vieții, regina a scris o impresionantă autobiografie, intitulată: „Singură, dar nu părăsită”. Cartea se încheie cu ceea ce regina a numit revelația ei: adevărul că Isus Hristos dorește să intre în inima omului și să o guverneze. Regina s-a considerat o fiică a lui Dumnezeu și avea tot dreptul să o facă, pentru că L-a primit pe Cel care este Calea, Adevărul și Viața.

Oricine Îl primește pe Mântuitorul Isus Hristos în viața sa devine o făptură care poate să-I spună cu sinceritate lui Dumnezeu: Tată. Orice persoană, chiar dacă este singură, din momentul când Îl primește pe Mântuitorul ca Domn și Stăpân al vieții, va descoperi că face parte din marea familie a Tatălui ceresc, cu toți aceia care merg pe calea credinței și au un Tată în ceruri. O astfel de credință, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi. A-L cunoaște pe Mântuitorul și a încredința toate în mâna Sa este secretul unei vieți fericite, chiar dacă împrejurările exterioare nu sunt întotdeauna cele mai plăcute.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE DIN PLIN! – Fundația SEER

„Vei intra în
mormânt la bătrânețe” (Iov 5:26)


 Autorul Norman Cousins a spus: „Nicio boală nu este mai letală decât plictiseala care vine odată cu pensionarea.”

Există o povestire adevărată despre o femeie ajunsă la optzeci de ani care s-a dus la doctor pentru un consult. Medicul a întrebat-o dacă este o persoană activă. Femeia i-a zâmbit larg și i-a zis: „Alerg 8 sau 9 kilometri în fiecare zi.” Surprins, medicul i-a spus să aibă grijă și să nu se solicite prea tare. „Luați-o mai încet,” i-a sugerat el. Femeia și-a însușit cuvintele și s-a hotărât s-o lase mai moale. Și-a schimbat alergarea cu plimbări lente pe care le-a redus la una sau două zile pe săptămână. În decurs de un an, a murit. După ce a auzit de moartea ei, medicul care i-a dat acel sfat i-a spus unui prieten: „Nu voi mai spune niciodată unui pacient care se simte atât de bine s-o lase mai ușurel!”

Scriptura este plină de istorisiri despre oameni care au continuat să trăiască pentru că aveau pentru ce să trăiască! Să ne aducem aminte de Caleb. La optzeci și cinci de ani a atacat uriașii din țară, i-a alungat și a devenit un cuceritor (vezi Iosua 14). Ce să mai spunem de Noe?! El a început să construiască arca la vârsta de cinci sute de ani. Și după o sută de ani el a fost cel care a contribuit la renașterea lumii.

Vârsta nu înseamnă nimic, asta doar dacă nu ești cumva vreun sortiment de brânză! Tu nu ai termen de expirare! Nici ridurile, nici firele albe și nici petele de pe mâini nu înseamnă aproape nimic. Câtă vreme Dumnezeu alege să te mai lase să trăiești pe pământul acesta, nu fi doar o ființă care există – fii vioi și plin de viață! Invocă această promisiune: „Vei intra în mormânt la bătrânețe.”

Continuă să visezi. Acceptă provocări noi. Și nici măcar să nu te gândești s-o lași „mai ușurel”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 4:14-28

În mijlocul naţiunilor care-l înconjurau, Israel trebuia să se deosebească prin înţelepciunea şi prin priceperea (sau inteligenţa) sa (4.6) − înţelepciune şi pricepere care constau în a-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, în a-L asculta şi a-I fi supus. Aceste naţiuni vecine cu Israel se închinau la idoli. Şi, ca o consecinţă, „inima lor fără pricepere a fost întunecată: susţinând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni şi au schimbat gloria nepieritorului Dumnezeu în asemănarea imaginii omului pieritor şi a păsărilor şi a patrupedelor şi a reptilelor” (Romani 1.21-23). În zilele noastre, rareori întâlnim această formă grosolană de idolatrie altundeva decât în ţările păgâne. Totuşi Noul Testament dă acest nume (idolatrie) şi altor păcate: de exemplu lăcomiei, şi ne previne în mod solemn că nici un idolatru nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Efeseni 5.5; 1 Corinteni 6.9, 10).

Prevenindu-l pe Israel, Dumnezeu nu-i ascunde ceea ce se va întâmpla: poporul va fi corupt şi va sluji zeilor păgâni. Niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă iluzii cu privire la disponibilităţile inimii noastre fireşti.
Moise menţionează copilaşii: „fii şi fii ai fiilor” (v. 25). Unul dintre aceştia, numit Ionatan, va deveni, în timpul judecătorilor, tocmai preot al unui chip cioplit (Judecători 18.30).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: