Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

1 Petru 3.18



Orice păcat este un afront și o insultă la adresa lui Dumnezeu, iar natura Lui sfântă necesită o judecată dreaptă asupra lui. Hristos a suferit această judecată atunci când a suferit o singură dată pentru păcate. Expresia „o singură dată” este foarte semnificativă. Jertfa Lui nu trebuie repetată, ci este perfectă și eternă. El a spus: „Eu Te-am glorificat pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17.4). Dumnezeu Și-a revărsat judecata asupra Mielului de care El Însuși a purtat de grijă, asupra Fiului Său preaiubit, de aceea El a primit jertfa Lui cu cea mai mare plăcere și satisfacție. Prin faptul că a suferit o singură dată pentru păcate, Hristos a satisfăcut cerințele sfinte ale lui Dumnezeu cu privire la fiecare păcat. Aceasta este ispășirea.

De asemenea, Hristos a suferit, „Cel drept pentru cei nedrepți”. Pe cruce, El, Cel drept, a luat locul păcătoșilor vinovați și nedrepți și a purtat judecata pe care noi o meritam. Datorită faptului că El a murit pentru noi, Dumnezeu poate acum să-l îndreptățească „pe cel care are credința în Isus” (Romani 3.26). Aceasta este substituirea.

Ajungem acum la apogeul acestui verset: „Ca să ne aducă la Dumnezeu”. Suntem aduși la Dumnezeul pe care L-am dezonorat și împotriva Căruia am păcătuit. Exista o mare prăpastie între noi și El, pe care nu o puteam trece nicidecum, însă am fost aduși aproape prin sângele prețios al lui Hristos, iar acum Îl numim pe Dumnezeu Tată al nostru, fiindcă am fost aduși într-o relație nouă și apropiată. În Romani 3, îndepărtarea și întunericul stării noastre păcătoase sunt descrise foarte sugestiv: „Nu este niciunul drept, nici unul măcar; nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul care-L caută pe Dumnezeu”. Din această stare deplorabilă am fost aduși aproape de inima lui Dumnezeu. Aceasta este împăcarea.

Lucrarea Lui este perfectă și completă – nimic nu poate fi adăugat la ea, nimic nu poate fi scos din ea.

J. Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia …, să dau drumul celor apăsați.

Luca 4.18



Domnul care caută

În Evanghelia după Luca avem relatarea intrării Domnului în slujba Sa publică, în această lume plină de păcat și de durere. Din cuvintele de mai sus, rostite chiar de Mântuitorul, aflăm caracterul slujirii Sale. Lumea este plină de inimi zdrobite, de răni nealinate, de oameni fără speranță. Omul încearcă să-și ascundă durerea sub masca veseliei și a râsului, dar în Proverbe 14.13 citim: „Chiar în mijlocul râsului, inima poate fi mâhnită”. Sub masca veseliei sunt dureri tainice și inimi frânte.

Privind la Domnul Isus, așa cum ni-L descriu Evangheliile, vedem un Om perfect, venit în lumea noastră pentru a căuta inimi zdrobite și a le vindeca cu balsamul dragostei Sale dumnezeiești. Refuzând lumea, cu toată onoarea și bogăția ei, Mântuitorul a ales să fie sărac, căutându-i pe cei cu inima zdrobită, ca să le șteargă lacrimile și să le vindece rănile produse de păcat.

Când Îl privim trecând prin această vale a plângerii în căutarea inimilor îndurerate, Îl vedem pe Domnul vindecând inima zdrobită a unui păcătos, legând rănile inimii întristate a unui credincios și ștergând lacrimile unei văduve cu inima lovită. Dar răutatea și cruzimea inimii omului au fost de așa fel, încât, în cele din urmă, inima Binefăcătorului ceresc a fost frântă din cauza împotrivirii, a stării noastre de păcat. Domnul Isus a adus o mare mântuire și dorește să ne dăruiască liniștea după care suspinăm de atâta timp.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ AJUTOR! – Fundația SEER

„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17)


Consilierii din domeniul recuperării medicale folosesc expresia „unici în fază terminală”, deoarece oamenii cu dependențe au impresia că problema lor este unică și fără leac: „Ceilalți m-ar respinge dacă ar afla de problema mea. M-am luptat cu ea de atâta timp, încât nu cred c-o voi învinge vreodată.” Așa că ei se izolează și trăiesc o viață de disperare și depresie.

Un autor a scris: „De atâtea ori suntem tentați să ne camuflăm viețile. Rușinea și vinovăția ne împiedică să-i lăsăm pe ceilalți să știe cu ce ne confruntăm în viață. Noi gândim în felul următor: „Dacă familia și prietenii ar ști poftele întunecate din inima mea, și felul ciudat în care mintea mea o ia razna, m-ar respinge și m-ar exclude din cercul lor.” Însă exact opusul este adevărat. Când avem îndrăzneala de a ridica „paharul” și de a-i lăsa pe prieteni să vadă ce se află în el, vor fi încurajați să-și ridice și ei „paharul” și să împărtășească cu noi secretele lor ascunse cu atâta neliniște.

Cea mai profundă vindecare are loc atunci când nu ne mai simțim izolați de propria noastră rușine și vinovăție, și când descoperim că și ceilalți simt de multe ori ceea ce simțim și noi, gândesc ceea ce gândim și noi și au fricile, spaimele și preocupările pe care le avem și noi.”

Nu lăsa mândria să te împiedice să-ți învingi problema. Când îți aduni puterile ca să fii cinstit cu tine însuți și cu ceilalți, vei găsi vindecare.

Citește aceste două versete: „Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) și „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4).

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: caută ajutor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 4:29-49

Deşi mai responsabilă decât Israel, creştinătatea n-a răspuns aşteptărilor mai bine decât acest popor. Chiar din timpul apostolilor, declinul creştinătăţii îşi făcea simţită prezenţa. Dar în mijlocul acestei ruine a Bisericii profesante, Dumnezeu a trasat celui credincios o cale care se bucură de aprobarea Lui: aceea a ascultării individuale. Să observăm că, vorbind de declin, se foloseşte persoana a-II-a plural: «voi» (v. 25-28). „Vă veţi face chip cioplit”, „veţi face rău” − iată ce veţi face ca o colectivitate responsabilă. Pentru trezire însă este folosită persoana a-II-a singular: «tu»: „vei căuta pe Domnul” (v. 29-31).

Fiecare poate să asculte această voce care se adresează individului personal. În acest fel îi scrie Pavel lui Timotei în zilele tulburi ale celei de-a doua sa epistole, în care citim: Iată ce a ajuns creştinătatea în ansamblul ei, „dar tu rămâi în cele ce ai învăţat” (2 Timotei 3.14).

„De aceea mă voi strădui să vă amintesc întotdeauna aceste lucruri, deşi le ştiţi …”, scrie Petru (citiţi 2 Petru 1.12, 13; 3.1, 2). Să nu fim surprinşi că întâlnim multe repetiţii în Biblie. Parcurgând Deuteronomul, vom găsi o mulţime de astfel de repetiţii, începând cu însăşi legea, repetată în cap. 5 şi care justifică numele acestei cărţi (Deuteronom semnifică a doua lege).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: