Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Filistenii l-au apucat și i-au scos ochii; și l-au coborât la Gaza și l-au legat cu lanțuri de aramă; și el învârtea râșnița în casa închisorii.

Judecători 16.21



Iată unde l-au adus pe Samson neascultarea și depărtarea de Dumnezeu! Cel al cărui nume înseamnă „Ca soarele” și-a pierdut nazireatul și învârtea acum râșnița în temnița întunecată a vrăjmașilor săi.

Mai este menționată o închisoare în Scriptură înaintea acesteia. Iosif a fost aruncat și el într-o închisoare, însă fiindcă rămăsese credincios Dumnezeului său și refuzase cu hotărâre să nu păcătuiască împotriva Lui. Devotamentul acesta l-a costat mult, însă a însemnat calea către biruință. La Samson însă vedem exact contrariul. Închisoarea lui Iosif a însemnat biruință; a lui Samson a însemnat înfrângere totală. Ceea ce oștile filistenilor, cu toată puterea lor, nu au putut reuși, a reușit pofta lui neînfrânată. Nazireul lui Dumnezeu a devenit robul diavolului. Cel care dusese în spate porțile cetății Gaza este adus înapoi prin ele ca prizonier; și cel care îi făcea pe vrăjmașii săi să tremure și să fugă este acum pus să danseze înaintea lor. Găsim încurajare în biruințele lui Samson și învățăm din ele ce putem realiza atunci când suntem dependenți de Dumnezeu, însă din căderile lui învățăm cât de periculoasă este încrederea în noi înșine. Puterea noastră stă în dependența de Dumnezeu și în judecata de sine. Nu puterea filistenilor l-a biruit pe Samson, ci uneltirile lor l-au scos de pe drumul devotamentului față de Dumnezeu. A fost înșelat de zâmbetele Dalilei. Dorința diavolului este să-i înșele pe toți cei care au inimă pentru Domnul și să-i distragă de pe calea ascultării prin puterea lucrurilor care nu sunt de la Dumnezeu. Acest pericol este mai mare decât oricând în zilele în care noi trăim.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi milă! Bucurați-vă și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare.

Matei 5.7,12



Unde punem virgula?

Când țarul Alexandru al III-lea a venit la tron în anul 1881, multe lucruri s-au schimbat în viața Rusiei. Toleranța a fost înlocuită cu intoleranța și cu naționalismul acerb. Limba rusă a fost impusă tuturor naționalităților conlocuitoare. Faptul acesta a stârnit reacții îndreptățite din partea oamenilor.

Pe masa de lucru a țarului a ajuns cererea unei femei poloneze pentru grațierea soțului ei, învățător, condamnat pentru că ținea cu tot dinadinsul să predea limba lor maternă copiilor. Pe cererea femeii, țarul scrisese cuvintele: „Grațiere cu niciun chip, deportare în Siberia!”. În lipsa țarului, soția acestuia, Maria, a citit cererea. Inima ei s-a înduioșat. Contând pe respectul pe care Alexandru i-l purta, Maria a șters cu un vârf de cuțit virgula de la locul ei, apoi a luat pana și a așezat virgula mai la început. Acum hotărârea suna astfel: „Grațiere, cu niciun chip deportare în Siberia!”.

Vezi cât de mult contează o virgulă? Să ne lăsăm folosiți de Dumnezeu în ocaziile ce ni se oferă în viață și astfel să practicăm binele sub călăuzirea divină! Ce număr însemnat de astfel de ocazii se pierd din cauza nepăsării, a neglijenței, a cuvintelor, a atitudinilor, a locului unde punem virgula…! Să ne lăsăm luminați de Scriptură pentru a cunoaște binele suprem, dumnezeiesc, și, cu ajutorul Domnului, să-l punem în practică!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE AMESTECA ÎN TREBURILE ALTORA! – Fundația SEER

„Auzim însă că unii dintre voi… nu lucrează nimic” (2 Tesaloniceni 3:11)


Într-o zi, Petru s-a uitat la Ioan și i-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” (vezi Ioan 21:21-22). Deci, dacă apostolul Petru a fost apostrofat pentru că s-a amestecat, oricare dintre noi poate fi.

Nu vorbim aici despre a da ajutor altora, ci vorbim despre faptul de a ști când să stai deoparte și să-ți vezi de treburile proprii. Uneori dăm buzna și încercăm să rezolvăm probleme fără să ni se ceară acest lucru. Și nu numai că strădaniile noastre rămân fără rod, dar ele sunt și respinse. Când devii matur spiritual și depășești nevoia de a „repara” pe oricine, viața devine mai simplă. Când „nu-ți mai bagi nasul unde nu-ți fierbe oala”, devii mai disponibil să-i ajuți pe aceia care au cu adevărat nevoie. Cu toate acestea, a nu te amesteca înseamnă mai mult decât evitarea tentației de a-i supraveghea, de a-i lumina sau de a-i salva pe ceilalți. Înseamnă să nu tragi cu urechea, să nu bârfești, să nu-i vorbești pe alții pe la spate și să nu vrei să înțelegi pe toată lumea.

Identifici vreuna dintre aceste trăsături în tine însuți? Dacă da, confruntă problema înainte de-a te costa și de a-ți pierde respectul celorlalți. Știi de ce ne concentrăm atât de mult asupra slăbiciunilor altora? Ai ghicit: pentru a nu ne uita cu atenție la noi înșine. Singurul lucru pe care îl poți schimba în ce-i privește pe ceilalți este… atitudinea ta față de ei.

Apostolul Pavel scrie: „unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se țin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceștia și-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-și mănânce pâinea lucrând în liniște” (2 Tesaloniceni 3:11-12).

Un consilier spune: „Faptul că suntem oameni împăciuitori nu înseamnă să ne amestecăm în treburile altora. Noi suntem purtători ai păcii prin faptul că noi înșine rămânem liniștiți, nu creăm tulburare și nici haos suplimentar atunci când ajungem în mijlocul treburilor și relațiilor celorlalți.”

Deci, nu te amesteca în treburile altora!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 16:18-22, 17:1-7

Până la sfârşitul cap. 18 ne sunt prezentate grupuri diferite de persoane responsabile: judecătorii, împăraţii, preoţii, leviţii şi profeţii în Israel.

Judecătorii şi supraveghetorii (sau „cărturarii”) sunt numiţi primii. Ei trebuia „să judece poporul cu judecată dreaptă”, fără să primească mită (v. 18, 19, vezi şi nota b; Proverbe 18.5; 24.23; 17.23). Iacov, în epistola sa, pune accent în mod deosebit pe relaţiile faţă de aproapele şi pe relaţiile cu cei bogaţi şi cu cei săraci. El nu „caută la faţa omului” (Iacov 2.1), nu admite egoismul, împietrirea inimii (Iacov 2.15, 16), lăcomia şi asuprirea (Iacov 5.1…). Şi, ca să nu uităm niciodată până unde poate să ne coboare nedreptatea, el ne aminteşte: „L-aţi condamnat, l-aţi ucis pe cel drept” (Iacov 5.6).

Nu numai că Israel nu a urmărit „dreptatea şi numai dreptatea” (v. 20), ci L-a respins şi L-a răstignit pe „cel drept” (Iov 12.4). Faptul că erau necesari doi sau trei martori pentru ca o acuzaţie să fie întemeiată ne arată cât suntem de falimentari şi cât de departe suntem de Domnul Hristos, singurul „Martor credincios şi adevărat” (Apocalipsa 3.14; Ioan 8.14).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: