Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți.

Ioan 3.23,24



Un om serios, auzind mărturia lui Dumnezeu, chiar dacă nu o primește, cel puțin se îndoiește sau examinează și cântărește lucrurile. În ce privește atitudinea față de mărturia lui Dumnezeu, mai rea decât împotrivirea îndârjită este primirea ei cu indiferență. O astfel de primire dovedește că n-a avut loc nicio lucrare reală în conștiință. Motivul pentru care lucrurile stau așa este simplu: dacă Cuvântul pătrunde cu adevărat în inimă, atunci ea manifestă un interes profund pentru el, devenind activă. Se poate ca inima să considere că acest cuvânt este prea bun pentru starea ei, iar acest lucru o atinge profund; dar chiar această neliniște o poate conduce către o examinare mai amplă. În același timp, inima va avea dorința ca acest Cuvânt să fie adevărat – iată forma pe care o ia evanghelia. Există însă cazul când mărturia lui Dumnezeu nu produce niciun efect. Este foarte ușor ca o astfel de persoană să disprețuiască mărturia lui Dumnezeu sau să facă doar o mărturisire cu buzele.

Rezultatul indiferenței va fi deci mărturisirea de formă a adevărului sau opoziția deschisă față de el. Deși par total diferite, aceste două atitudini ale omului sunt de fapt manifestări ale aceleiași necredințe. Pe de altă parte, de fiecare dată când un suflet realizează importanța adevărului și crede în el, atunci adevărul, în mod necesar, îi mișcă inima – și aceasta fiindcă este imposibil ca în prezența mărturiei crezute a Domnului să poată exista o mărturisire lipsită de realitate. Dacă înțeleg că sunt vinovat și simt că nu merit altceva decât condamnarea veșnică și dacă, în același timp, cred că harul lui Dumnezeu în Hristos m-a scăpat de ea și mi-a oferit un loc în cer cu Isus, atunci este cu neputință să tratez cu răceală un astfel de adevăr. Iată de ce, când întâlnim acest tip de credință tradițională, inertă, ieftină și lipsită de viață, care primește lucrurile cu rapiditate extremă, fără ca ele să producă vreun efect real asupra conștiinței și inimii, trebuie să știm că așa ceva nu corespunde vreunei lucrări a lui Dumnezeu – este pur și simplu o convingere omenească, o chestiune de sentimente și, prin urmare, un lucru fără valoare.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci Petru era păzit în temniță, iar adunarea nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5



Eliberarea lui Petru

Când Irod a pus să-l aresteze pe Petru, era sărbătoarea Azimelor. În loc să-l execute imediat, Irod l-a întemnițat, pentru a-l da în mâna iudeilor după sărbătoare. Dumnezeu S-a slujit de timpul care s-a scurs atât pentru a-i antrena pe frații din Ierusalim la rugăciune, cât și pentru a face evidentă puterea Sa, izbăvindu-l pe Petru, dincolo de toate precauțiile luate de Irod pentru a-i asigura paza. Ce poate omul împotriva lui Dumnezeu, a Cărui putere este gata să intervină când El găsește cu cale? Noi nu știm pentru ce Dumnezeu a permis ca Iacov să fie omorât; însă acest aparent succes al lui Irod I-a dat lui Dumnezeu ocazia de a-i arăta omului neputința lui. Biserica știa că Dumnezeu putea să-l izbăvească pe slujitorul Său. Prin mijloace omenești, Petru nu putea să scape.

Era și încă există o putere care nu ține seama de lanțuri, de gărzi și de ușile de fier. Este puterea lui Dumnezeu, căreia nimic nu-i poate sta în cale. Și cine face să lucreze această putere? Rugăciunea! Domnul Isus, care a zis: „Toate sunt cu putință la Dumnezeu”, a mai spus: „Orice veți cere în Numele Meu, voi face” (Marcu 10.27; Ioan 14.13). Creștinii din Ierusalim știau aceasta și adunarea nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru Petru. Rugăciunea pune în evidență puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu poate lucra și fără rugăciunea creștinilor, dar El ne vrea gândurile și credința active înaintea Lui și acționând în acord cu El.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRUGĂTORII DE VISE (5) – Fundația SEER

„El… avea ochii pironiți spre răsplătire” (Evrei 11:26)


Moise a descoperit că atunci când nu îndeplinești visul pe care ți l-a dat Dumnezeu, sau când visul tău nu corespunde cu cel pe care-L are El pentru tine, nici măcar un palat regesc nu te va face fericit.

„Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu… pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:24-27).

Când Dumnezeu îți încredințează un vis, vei putea vedea lucruri „nevăzute” de alții. Și așa ajungem înaintea celui de-al cincilea distrugător de vise: lipsa imaginației. Umoristul Robert Orben a spus: „Nu uitați că există numai două tipuri de oameni în această lume – realiștii și visătorii. Realiștii știu unde merg. Visătorii au fost deja acolo.”

Dumnezeu ți-a dat darul memoriei pentru a-ți reaminti trecutul, și darul imaginației pentru a trăi dinainte viitorul. Moise „a văzut” Țara Promisă cu mult timp înainte de a ajunge acolo. A fost ceea ce l-a susținut în cei patruzeci de ani lungi prin pustie. Dumnezeu nu a făcut vreo greșeală când ți-a dat imaginație. Datorită ei poți rămâne neclintit cu privire la visul tău și îl poți vizualiza înainte de a se împlini, chiar și când ceilalți au îndoieli. Așadar, dacă ești un visător care și-a văzut deja visul prin imaginație, încrede-te în Dumnezeu și pune-ți visul la încercare.

Dacă vii dintr-un mediu descurajator sau dacă nu crezi că ai prea multă imaginație, nu-ți pierde speranța. Încă mai poți să-ți descoperi și să-ți dezvolți visul. Dumnezeu a pus în tine această capacitate.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 16:1-17

Dintre cele şapte sărbători menţionate în Levitic 23, acest capitol ne aminteşte numai despre primele trei în funcţie de importanţa lor: Paştele, mult mai detaliat aici, sărbătoarea săptămânilor sau Cincizecimea, în sfârşit, sărbătoarea Corturilor. Cu aceste trei mari ocazii, fiecare israelit trebuia să se suie la locul pe care Domnul Şi l-a ales ca locuinţă. Luca 2.41 … îi prezintă pe Iosif şi pe Maria mergând pentru Paşte la Ierusalim cu copilul Isus. Iar Luca 22.14 … relatează ultimul Paşte pregătit pentru Domnul. Era o mare nevoie a inimii Lui: „Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de a pătimi”(v. 15), le-a spus El ucenicilor.

Acele zile solemne erau anuale, cu toate că Domnul dorea ca fiecare din poporul Său să-şi amintească în fiecare zi de ieşirea lor din Egipt (v. 3), unde fuseseră robi. Nu se cuvine ca numai o dată pe an sau o dată pe săptămână şi anume duminica, răscumpăratul Domnului să-şi amintească de unde a fost scos prin har. El trebuie să fie recunoscător în fiecare zi. Această amintire îl va scuti de o purtare uşuratică. Fără a înceta să fie serios, creştinul este chemat să guste mai dinainte bucuriile cerului.

„Să ai bucurie deplină!” (v. 15). „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul”, scrie apostolul (Filipeni 4.4; 1 Tesaloniceni 6.16).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: