Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Comuniunea noastră este în adevăr cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.
1 Ioan 1.3


Noi suntem sub har, iar relațiile noastre cu Dumnezeu depind de natura și de dreptatea Lui. Aceste relații nu depind de ceea ce suntem noi înaintea Lui, ca ființe responsabile. Prin urmare, experiențele noastre au întotdeauna acest punct de reper, anume că Dumnezeu este dragoste, că Hristos este dreptatea noastră și că Dumnezeu este Tatăl nostru. Avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos și ne bucurăm de toate privilegiile unei astfel de relații. Bineînțeles că felul în care ne folosim privilegiile influențează această bucurie. Relațiile rămân în mod constant aceleași, ca și felul în care noi le percepem; însă savurarea a ceea ce este Dumnezeu în această relație depinde de purtarea noastră în poziția respectivă.

Experiențele sunt întotdeauna bazate pe relațiile mele cu Dumnezeu. Sunt trist? Aceasta înseamnă că părtășia cu Dumnezeu – părtășie care corespunde relațiilor mele cu El – este întreruptă. Simt că nu mă bucur de comuniunea binecuvântată în care am fost adus, iar acest lucru îmi provoacă tristețe; această tristețe însă nu este deoarece părtășia în sine ar fi pusă la îndoială. Carnea n-are nicio relație cu Dumnezeu. Iar „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5.5). Prin Duhul avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos și suntem chemați să umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu Însuși este în lumină.

Părtășia noastră cu Dumnezeu depinde de umblarea noastră în lumină, deși, atunci când am pierdut-o, Dumnezeu ne poate cerceta cu harul Său, restabilind astfel comuniunea. Însă Dumnezeu este credincios și nu îngăduie păcatul în copiii Săi. Dacă ei nu umblă în prezența Sa, El îi va face să treacă prin toate încercările și conflictele necesare pentru a-i aduce să se cunoască pe ei înșiși și să umble înaintea Sa, ca astfel părtășia lor să fie adevărată și pură.

J. N. Darby

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Ați semănat mult, și strângeți puțin.
Hagai 1.6


Care sunt prioritățile noastre?

Marin își iubește grădina mai presus de orice. De când este pensionar, el petrece multe ore cu săpatul, udatul și plivitul. Primăvara de-abia poate răbda până să înceapă cu săditul. Pentru că în acest an în aprilie a fost cald, a plantat legumele mai devreme ca de obicei. Stratul este afânat când plantează castraveții și roșiile. El se bucură deja de o recoltă bogată, dar, la începutul Lunii Mai, un îngheț întârziat distruge aproape toate plantele. Câtă muncă și câtă osteneală a investit Marin – dar, din toată munca, rămâne cu foarte puțin!

Tovarășii profetului Hagai au făcut aceeași experiență amară. Cu toate că s-au implicat cu multă energie pentru pâinea zilnică, ei au suferit din cauza sărăciei. De ce? Pentru că și-au stabilit greșit prioritățile. Ei s-au străduit să înainteze economic și au neglijat Casa lui Dumnezeu. Prin cuvintele „uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!”, profetul le-a cerut să-și reevalueze viața.

Acest mesaj este valabil și pentru noi, creștinii! Și la noi pot exista timpuri care sunt fără rod pentru Dumnezeu. Atunci fiecare trebuie să se întrebe personal: Bate inima mea numai pentru Domnul meu? Ori s-au modificat, pe neobservate, prioritățile în viața mea?

Cine seamănă mult pentru sine, dar puțin pentru Domnul, va avea o recoltă sărăcăcioasă!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALĂTURĂ-TE BISERICII VICTORIOASE A LUI HRISTOS! (2) – Fundația SEER

„Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veşnicie, dar nu ca pe un rob, ci… ca pe un frate” (Filimon 1:15-16)


Ce a determinat până la urmă sfârșitul sclaviei? Evanghelia lui Isus Hristos. Să ne uităm împreună la scrisoarea pe care i-a scris-o Pavel lui Filimon. Un rob fugar a fost aruncat într-o închisoare romană împreună cu Pavel, iar Pavel l-a convertit la Hristos. Când robul acela a fost eliberat, Pavel l-a trimis înapoi la proprietarul său Filimon. Obiceiul acelor vremuri era ca sclavii care au fugit și care au fost prinși să fie omorâți. Dar și Filimon devenise creștin, un alt convertit al apostolului, iar Pavel l-a sfătuit să-l primească „nu ca pe un rob, ci mult mai pe sus decât pe un rob: ca pe un frate.” În acea nouă relație de frăție, sclaviei i s-a prevestit sfârșitul. Să mergem mai departe spre zilele lui William Wilberforce, care a fost convins că este păcătos și s-a convertit în urma predicii lui John Wesley.

Wilberforce, un om slab și cocoșat, a devenit unul din cei mai puternici membri ai Parlamentului. Simțind focul Evangheliei și al libertății oferite de Hristos, Wilberforce și-a folosit toată energia și elocvența răsturnării odiosului comerț cu sclavi africani. Succesul lui în abolirea sclaviei în tot Imperiul Britanic a dus la agitație și la acțiuni similare în Statele Unite. De fapt, prin proclamările care au răsunat de la amvoanele bisericilor, în toate statele nordice, au luat ființă partidele aboliționiste și au reușit să distrugă sclavia odată pentru totdeauna. Așadar, prin biserică s-a eradicat sclavia. Domnul Isus a venit „să tămăduiască pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiască robilor… slobozirea” (Luca 4:18). Ești tu membru al Bisericii răscumpărate și eliberatoare a lui Hristos? Dacă nu, te poți înrola astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 20:18-26, 21:1-6


Această scenă (v. 18-21) ne este reamintită în Evrei 12.19, pentru a ilustra deosebirea faţă de poziţia credinciosului în har. Lui nu i se mai porunceşte să facă una sau alta, ci să creadă în Isus care a făcut totul. De altfel, sfârşitul capitolului nu ni-l prezintă pe om în poziţia celui care face lucrări, ci în cea de adorator. Este clar că Sinai nu este locul unde Dumnezeu Se poate întâlni cu păcătosul (v.24). Versetul 25 arată că lucrările şi rânduielile omeneşti nu-şi găsesc locul în închinarea potrivită către Dumnezeu. În final, conform v. 26, nimeni nu trebuie să se ridice mai presus de fraţii săi; va fi vizibilă carnea, spre ruşinea sa.

În imaginea robului evreu (21.2-6) Îl recunoaştem pe Domnul Isus (compară cu Zaharia 13.5, 6), Omul ascultător, singurul care a împlinit Legea. Acest Rob desăvârşit putea pleca liber pentru a Se înălţa la cer, fără să treacă prin moarte. Dar acolo El ar fi fost singur. Însă în iubirea Lui infinită, Hristos a dorit compania unei mirese. Pentru aceasta El a plătit preţul necesar. Sân gele-I vărsat, rănile Sale dovedesc aceasta, proclamând pentru eternitate umilinţa de bunăvoie a Celui care „a luat chip de rob” (Filipeni 2.7) şi care, chiar şi în glorie, va găsi plăcere să-i slujească pe ai Săi (Luca 12.37).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: