Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 17, 2019”

17 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și, când S-a apropiat de poarta cetății, iată, duceau afară un mort, singurul fiu al mamei lui, și ea era văduvă.
Luca 7.12


Această întâmplare ne amintește încă o dată că peste această lume, oricât de plăcute ar fi unele aspecte ale ei, planează umbra întunecată a morții. Cetatea se numea Nain, care înseamnă „plăcut”, însă vedem că moartea se afla acolo. Vedem apoi, spre mângâierea noastră, că în această lume a morții a venit Domnul vieții, nu doar cu puterea de a învia morții, ci și cu dragoste și cu compasiune, simțind împreună cu noi în durerile noastre, ștergând lacrimile noastre și vindecându-ne inimile zdrobite.

Isus a venit în această cetate împreună cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime din popor. Acest grup de oameni, avându-L pe Domnul vieții în mijloc, a întâlnit un alt grup, care avea în mijloc un om mort, pe singurul fiu al unei femei văduve. Ce imagine tristă! Însă cât de frumos este felul în care Domnul vindecă inima zdrobită a sărmanei femei! Plin de milă față de ea, Domnul îi șterge lacrimile și apoi înlătură cauza durerii ei. Dacă noi am fi avut această putere, probabil că am fi procedat invers – l-am fi înviat întâi pe cel mort, după care i-am fi spus femeii: „Nu plânge!”. Domnul Isus însă a procedat altfel, lucru care face ca această întâmplare să fie atât de plină de mângâiere pentru noi toți. Mai întâi, El îi spune mamei cu inima zdrobită: „Nu plânge!”, după care îl învie pe fiul ei. Astfel, femeia a putut spune: «În necazul meu, El S-a apropiat de mine și mi-a șters lacrimile. Nu numai că m-a scos din acea împrejurare nenorocită, dar a și umblat împreună cu mine în ea».

Acest lucru vorbește cu putere inimilor noastre acum. Domnul Isus nu mai este acum pe pământ și nu-i mai învie pe cei dragi ai noștri, însă continuă să ne mângâie inimile rănite și să ne șteargă lacrimile. Compasiunea Sa merge înaintea îndurărilor Sale. Avem parte de mângâierea dragostei Lui, în timp ce așteptăm manifestarea puterii Sale în înviere și împlinirea acestor cuvinte: „Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor”.

H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Petru a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”. Nu știa ce spune.
Luca 9.33


Pe muntele schimbării la față

Pe muntele schimbării la față, ucenicii au fost chemați să se bucure de gloria lui Isus Hristos înainte de arătarea Sa. Această scenă, a cărei însemnătate nu au înțeles-o atunci, urma să fie mai târziu suportul autorității lor apostolice. Totuși, muntele schimbării la față nu a fost numai scena viziunii viitoare, ci el le-a oferit ucenicilor o parte intimă cu Isus Hristos.

Acest Petru, care cu câteva zile mai înainte și-a permis să-L mustre pe Domnul, era chemat acum prin har să intre, împreună cu tovarășii săi, acolo unde omul nu a intrat niciodată înainte de ei. Norul i-a acoperit pe ucenici, iar ei au intrat împreună cu Domnul Isus în nor. În timp ce i-a văzut pe Moise și pe Ilie, Petru a uitat de întâietatea lui Hristos. „Să facem trei colibe”, a spus el. Așa cum fac mulți creștini, el voia să pună legea și profeții pe același nivel cu Isus Hristos, asociindu-le cu El. Sărman ucenic! Cum și-a arătat nevrednicia față în față cu această împrejurare! Cuvintele, somnul și teama au trădat starea sufletului său! Cu cât mai mult strălucea desăvârșirea lui Isus, cu atât mai evidentă devenea nedesăvârșirea lui Petru. Până să ajungă la deplina judecată de sine, așa îl vom găsi în fiecare ocazie. Și așa va fi și cu noi. Duhul Sfânt îi dădea puterea, iar firea i-o îndepărta; Duhul îi oferea cunoștință, iar firea se arăta necunoscătoare, în mod deosebit cu privire la cruce; Duhul îl făcea să admire gloria, iar firea pământească îl făcea să coboare această glorie la nivelul oamenilor care falimentaseră.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARUNCĂ-TE SPRE CE ESTE ÎNAINTE! – Fundația SEER

„Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la Beer-Şeba… Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi” (Amos 5:5-6)


Betel este locul în care Iacov a avut visul care i-a schimbat viața și în care i-a făcut un jurământ lui Dumnezeu. Ghilgal este locul în care iudeii au poposit după ce Dumnezeu a despărțit în mod miraculos Iordanul și au intrat în Țara Promisă pentru prima oară. Beer-Șeba este locul în care Isaac a săpat o fântână și a zidit un altar. Toate aceste trei locuri aveau o semnificație specială: erau locuri de referință sacre în călătoria spirituală a lui Israel. Așadar, de ce le-a zis Dumnezeu să nu-L caute acolo? Răspunsul e simplu: nu-L vei găsi pe Dumnezeu în trecut. Numele Său nu este Marele Am Fost, ci Marele Eu Sunt. Psalmistul a spus: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1) Când ne agățăm prea strâns de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în trecut, deseori ratăm ceea ce dorește El să facă pentru noi în viitor. El lucrează chiar aici, chiar acum. El face mereu ceva nou. Așa că, mergi înainte cu credincioșie și adu-ți aminte de momentele sfinte din trecut, dar scopul lor este să ne aducă aminte de credincioșia lui Dumnezeu, așa încât să avem credință în El și pentru viitor. Când încetăm să mai trăim din imaginație, și începem să trăim doar din amintiri, am început să murim. A fi complet viu înseamnă a fi complet prezent. E obligatoriu să lași trecutul în trecut. De aceea Pavel a scris: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: aruncă-te spre ce este înainte!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 29:1-18


Privit în mod singular, Aaron Îl reprezintă pe Domnul Isus şi, în această calitate, el este uns separat şi nu este nevoie de sânge (v.7). Când este împreună cu fiii săi, Îl vedem în aceasta pe Hristos cu ai Săi. În virtutea relaţiei lor cu Isus, Marele Preot din cer, credincioşii se asociază cu Hristos pentru a aduce laude lui Dumnezeu. Dar, înainte de a-şi putea exercita slujbele, Aaron şi fiii săi trebuia să împlinească o serie de condiţii. Pentru ei erau aduse jertfe. Ei trebuia să se apropie de uşa cortului şi să fie spălaţi cu apă (remarcăm că nu puteau să se spele singuri). Ei primeau noile veşminte descrise în cap. 28. Din punct de vedere moral, aceleaşi operaţii sunt obligatorii înainte de orice slujbă creştină. În primul rând este necesar să fi venit la Dumnezeu cu jertfa cea mai bună, care face ispăşire pentru păcatele noastre. Apoi este necesară „spălarea cu apă”, prin Cuvânt (Evrei 10.22; Tit 3.5). Trebuie în cele din urmă ca trupul nostru să corespundă hainelor noastre. Zaharia 3.3-5 prezintă un preot, pe Iosua, pe care Domnul îl îmbracă în haine de sărbătoare în locul „hainelor murdare”. Purtarea noastră trebuie să fie curată, pentru a corespunde curăţiei interioare a conştiinţei. Şi aceasta o putem realiza îmbrăcându-ne în Domnul Isus Hristos (Romani 13.14).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: