27 Mai 2019
După cum este scris în Isaia profetul: „Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea; glas al unuia care strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările»”.
Marcu 1.2,3
Acest pasaj este un rezumat al lucrării lui Ioan Botezătorul. El a venit ca înainte-mergător al lui Hristos, pentru a-I pregăti calea. Ioan a fost de asemenea un glas care i-a îndemnat pe ceilalți să pregătească această cale a Domnului. În mod simbolic, profeția arată cum văile și locurile înalte vor fi nivelate, căile strâmbe vor fi îndreptate și cele pietroase vor fi netezite (Isaia 40.3,4; Luca 3.4-6).
Ne-am putea gândi că această pregătire a căii a însemnat că Ioan ar fi făcut mai ușoară venirea lui Hristos, așa cum tăierea unui drum printr-o pădure ar face mai ușoară venirea celor aflați în spate. De fapt, lucrurile au stat exact invers în privința Domnului: nu pentru El a fost greu să ajungă la inimile și la conștiințele oamenilor, ci pentru ei a fost foarte greu să-L primească. Pregătirea căii Domnului a însemnat eliminarea obstacolelor din inimile oamenilor. Îngerul care a vestit nașterea lui Ioan a spus că el avea „să pregătească pentru Domnul un popor binevoitor” (Luca 1.17).
Vedem deci că Ioan a pregătit calea Domnului, pregătindu-i, de fapt, pe cei în mijlocul cărora Domnul avea să vină. Ioan a făcut acest lucru prin predicarea unui mesaj de pocăință, insistând asupra faptului că tradiția și părerile populare nu aveau nicio valoare înaintea lui Dumnezeu, care privește la inimă. Cei mari și cei mici din popor sunt aduși la același nivel înaintea Lui, iar locurile înalte ale mândriei și ale voinței proprii sunt netezite.
Acest aspect al slujirii lui Ioan este un exemplu pentru noi. Putem pregăti și noi calea Domnului în viețile altora, prin prezentarea dreptății lui Dumnezeu și prin invitația la pocăință și la împăcare cu El, prin Hristos. Atunci acest sumar al vieții lui Ioan ni se va putea aplica și nouă: „Ioan, într-adevăr, n-a făcut niciun semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate” (Ioan 10.41).
S. Campbell
Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său.
Ioan 15.14,15
Prietenul din cer
Băiatul meu de 8 ani a avut odată de învățat un cântec care nu-i intra absolut deloc în cap. Seara m-a chinuit să învăț cântecul cu el și să-l ascult. Dar se poticnea mereu la ultimul rând: „Și fără un prieten în cer, cine rezistă pe pământ?”. De zeci de ori i-am șoptit rândul. Dimineața devreme, la ora șase, a venit la patul meu, m-a trezit și din nou și-a început cântecul. Iar versul fatal! În sfârșit, a plecat la școală și eu am scăpat de el! Dar de vers nu am putut scăpa. Am plecat la birou și am citit corespondența – dar în fiecare scrisoare îmi stătea scris cu litere de foc: „Și fără un prieten în cer, cine rezistă pe pământ?”. Calculam, dar totul era zadarnic. Această întrebare se ridica și mai impunător: „Dar tu reziști pe pământ și totuși n-ai niciun prieten în cer? Cine este de fapt prietenul din cer?”. Este absurd, mi-am zis, ceea ce a învățat băiatul.
Știți foarte bine că există melodii care unora le răsună în cap toată ziua: așa s-a întâmplat cu mine. Numai că acel cântec mie mi-a dat serioase bătăi de cap: mă temeam că băiatul mă va întreba cine este prietenul din cer. Pe scurt, n-am reușit să scap de vers. Tot mai mult îmi apărea în față că am trăit o viață ca în vis și am constatat că, de fapt, sunt un om îngrozitor de singuratic, care, în definitiv, a trăit numai pentru sine. În sfârșit, m-am întors la Mântuitorul și mi-am deschis inima pentru El, iar El a devenit Salvatorul și Prietenul meu.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TIMPUL, LOCUL ȘI SCOPUL LUI DUMNEZEU PENTRU VIAȚA TA – Fundația SEER
„Le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 17:26-27)
Vă invit să ne uităm la trei expresii din aceste versete:
1) „Le-a aşezat anumite vremuri.” Poate părinții tăi nu te-au dorit, dar Dumnezeu da. El a programat momentul nașterii tale, El are un scop pentru viața ta și este mereu preocupat de tine. Dacă ți se pare că sună prea bine ca să fie adevărat, citește și Psalmul 139:16-17: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule.” Iată o temelie pe care să-ți zidești stima de sine!
2) „A pus anumite hotare locuinţei lor.” Voia lui Dumnezeu pentru tine este să fii la locul potrivit; de aceea El stabilește „hotare.” Uneori El va spune: „Nu merge acolo, vreau să stai dincolo” sau „nu rămâne aici, vreau să mergi acolo.” Doar pentru că cineva merge într-un anumit loc și are succes nu înseamnă că și tu vei avea. „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui” (Psalmul 37:23). Include-L pe Dumnezeu în fiecare aspect al vieții tale, căci atunci când El te călăuzește, El Se și îngrijește de tine.
3) „Ca ei să caute pe Dumnezeu.” Fiecare intervenție a lui Dumnezeu în viața ta este menită să mărească dependența ta de El. Fiecare misiune pe care ți-o dă necesită participarea Lui pentru ca tu să reușești. Cu toate darurile sale nemaipomenite, Pavel a recunoscut: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). Meditează deci azi la timpul, locul și scopul lui Dumnezeu pentru viața ta!
2019 de Jean Koechlin
Exod 33:12-23
În afara taberei, Moise putea vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă (v.11). Care este subiectul acestor conversaţii? Iarăşi şi iarăşi poporul şi starea lui tristă. Moise este simbolul Unuia mai mare: al Fiului care vorbeşte cu Tatăl despre cei din lume care I-au fost daţi (Ioan 17.6). „Arată-mi dar căile Tale, ca să Te cunosc” (v.13), a cerut omul lui Dumnezeu şi apoi a mai cerut ca Domnul să fie cu ei. Comparaţi aceste cereri cu dubla rugăciune a psalmistului: „Arată-mi calea pe care să umblu … Duhul Tău cel bun să mă conducă într-o ţară a dreptăţii” (Psalmul 143.8, 10). „Dacă nu merge faţa Ta cu noi, nu ne sui de aici” (v.15), se roagă mijlocitorul credincios. Şi Dumnezeu cedează. S-a spus că El nu găseşte niciodată credinţa prea îndrăzneaţă şi inima I se bucură când Îi cerem lucruri grele.
În final, Moise I-a făcut o a treia cerere Domnului, încă şi mai îndrăzneaţă: să vadă gloria Lui (v.18). El nu avea s-o vadă decât din spate (adică în urmele lăsate de dragostea Lui). Ne gândim la cererea pe care I-a făcut-o Domnul Isus Tatălui, ca, acolo unde este El, să fie şi ai Săi împreună cu El, ca să privească gloria Lui (Ioan 17.24). Aceasta este dorinţa Lui cea mai preţioasă. Este oare şi dorinţa noastră?
Mana Zilnica 