Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 25, 2019”

25 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși și să-și ia zilnic crucea și să Mă urmeze.
Luca 9.23


Harul lui Dumnezeu, în esența lui, este fără plată și necondiționat. Totuși, mulți sunt nedumeriți atunci când găsesc în Scriptură pasaje în care apare cuvântul „dacă”, după cum vedem și în versetul citat mai sus. Care este explicația? Este mântuirea cu adevărat în dar? Sau trebuie să plătim ceva Domnului înainte de a deveni ai Lui?

În pilda cinei celei mari din Luca 14, ușa mântuirii este larg deschisă și harul strălucește fără să fie făcută nicio cerință, fără să fie impusă nicio condiție și fără să fie cerut niciun preț. După toate acestea însă, Domnul testează realitatea acelora care Îl urmau prin stabilirea unor condiții ale uceniciei. Este bine să observăm diferențele dintre aceste două lucruri, precum și ordinea în care ele sunt așezate. Harul este o formă specială a dragostei divine; el se revarsă către cei lipsiți de orice merit și se adaptează nevoilor lor. De cealaltă parte, ucenicia este o formă specială a dragostei care izvorăște din inima celui credincios; este manifestarea dragostei divine în inima credinciosului, îndreptându-se către Izvorul ei.

Prețul imens al mântuirii a fost plătit de Cel care, fiind făcut păcat pentru noi, a purtat în trupul Său păcatele noastre pe cruce. Pe noi, mântuirea nu ne costă absolut nimic. Ucenicia însă ne costă totul. Ea presupune sacrificii din partea noastră în orice fel. Înseamnă rugăciune și studierea Cuvântului lui Dumnezeu, precum și o sumedenie de alte exerciții spirituale. Trebuie mai întâi să ne facem bine socoteala și să calculăm bine costurile, însă în lumina deplină a puterii lui Dumnezeu și a resurselor de har pe care El le pune la dispoziția noastră.

Harul și ucenicia merg mână în mână, însă nu trebuie să le schimbăm ordinea. Vedem această ordine în cazul lui Bartimeu, în Marcu 10. La strigătul lui, harul a intervenit și i-a dăruit tot ceea ce a dorit. Apoi Domnul Isus i-a spus: „Du-te!”. Nu i-a impus nimic lui Bartimeu. Însă în ce direcție s-a dus el? L-a urmat pe Domnul! Sub imboldul harului, el a intrat pe drumul uceniciei.

F. B. Hole

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Fiindcă plata păcatului este moartea.
Romani 6.23


Viața sau moartea

Moartea vine deseori pe neașteptate: printr-un accident, printr-o boală, printr-o catastrofă. Nu este hotărârea ta când va interveni moartea la tine. Timpul tău este în mâna lui Dumnezeu. El ține viața ta în mâna Lui, fie că vrei și crezi, fie nu. Dar există numai o hotărâre pentru care numai tu ești răspunzător:

Salvat – sau pierdut? Cerul – sau iadul? Isus Hristos – sau Satan?

La aceste întrebări poți numai tu personal să răspunzi. Dumnezeu îți pune în față aceste întrebări și tu trebuie să decizi. Aici nu există nicio cale de mijloc. Ori așa, ori altfel!

Desigur, sentința lui Dumnezeu stă neclintită asupra mea și a ta: „Vinovat!”. Niciun om nu poate să nege sentința aceasta și să afirme despre sine că este drept. Niciun judecător al acestei lumi nu ar putea să ne dea câștig de cauză în acest proces.

Și acum imaginează-ți: Judecătorul pronunță dreapta pedeapsă pentru vina ta și adaugă: „… dar el este îndreptățit și este eliberat”. Cum este posibil așa ceva? Textul biblic din Epistola către Romani merge mai departe și dă răspunsul: „Darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru”. Dumnezeu a pus asupra lui Isus Hristos sentința pentru vina oamenilor păcătoși. La crucea de la Golgota, Isus a purtat pedeapsa pentru toți aceia care cred în El. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți.”

Primește darul de har al lui Dumnezeu și crede în Isus Hristos pentru iertarea păcatelor tale! Este hotărârea ta! (Romani 3.23,24)

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-L PE DUMNEZEU PE PRIMUL LOC – Fundația SEER

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6:33)


Până în secolul al XVI-lea, oamenii de știință au crezut că pământul este centrul universului și că soarele se învârte în jurul lui. Apoi a apărut un astronom pe nume Copernic, și el a susținut că nu soarele se învârte în jurul pământului, ci pământul se învârte în jurul soarelui. Prin această teorie, el a revoluționat lumea științifică pentru totdeauna. Domnul Isus a făcut același lucru, când ne-a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” În esența sa, păcatul înseamnă egoism. Înseamnă să te întronezi tu singur – dorințele tale, nevoile tale, planurile tale – mai presus decât orice. Poate Îl cauți în continuare pe Dumnezeu, dar nu-L cauți pe El „mai întâi”! În loc să te străduiești să împlinești planurile Sale, tu încerci să-L faci pe El să le împlinească pe ale tale.

Cine urmează pe cine? În loc să-L urmezi pe Isus, încerci să-L faci să te urmeze El pe tine. Nu merge așa! „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” (Matei 16:24-25). Să remarcăm cuvintele: „îşi va pierde viaţa pentru Mine”. Astăzi se discută mult despre „regăsirea de sine.” Calea prin care te poți regăsi pe tine însuți este căutarea lui Dumnezeu. D.L. Moody a spus: „Lumea trebuie totuși să vadă ce face Dumnezeu cu o persoană care este deplin consacrată față de El… pentru ea, prin ea, în ea și cu ajutorul ei.” Dacă ești dispus să te predai lui Dumnezeu, El poate face lucruri mari prin tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 32:21-35


Moise a fost cuprins de indignare. Înainte plin de zel pentru popor în faţa Domnului, de astă dată este plin de zel pentru Domnul înaintea poporului. Îl ia deoparte pe Aaron, dar acesta se scuză, în loc să se umilească. Apoi fiilor lui Levi li se dă o sarcină grozavă, pentru a ne arăta că slava lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate faţă de legăturile de familie sau de prietenie. Fiii lui Levi sunt credincioşi şi Domnul va ţine cont de aceasta mai târziu, încredinţându-le slujba cortului (Deut. 33.9-10). Dumnezeu nu ne va folosi fără să ne fi probat credincioşia.

În final îl găsim pe Moise din nou la spărtură, ca mijlocitor. Spre deosebire de Aaron, el expune complet faptele, fără a ascunde nimic. Spera să facă ispăşire pentru popor şi se oferă pe sine însuşi în locul lor. În această privinţă se aseamănă cu Pavel, cel care mărturisea că dorea să fie: „anatema de la Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele după carne” (Romani 9.3, vezi nota i). Dar un asemenea sacrificiu nu este posibil; Scriptura declară: „Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu un preţ de răscumpărare pentru el” (Psalmul 49.7) şi: „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu” (Romani 14.12). Numai Hristos poate face ispăşirea pentru păcătos, pentru că El Însuşi a fost fără păcat.

24 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă, într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi.
Romani 8.8,9


Poporul lui Dumnezeu, astăzi, este un popor ceresc; suntem deja așezați în locurile cerești în Hristos. Nu este nevoie de vreo experiență pentru a învăța acest adevăr binecuvântat – ne trebuie doar o credință simplă. Trecem prin multe experiențe înainte să acceptăm adevărul că suntem morți împreună cu Hristos față de întreaga noastră stare păcătoasă, ca fii ai lui Adam; de fapt, experiența noastră contrazice Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă descoperim, dacă privim la noi înșine, că suntem încă vii. Natura noastră rea este încă la lucru pentru a comite tot ceea ce este contrar lui Dumnezeu. Însă, pentru credință și pentru Dumnezeu, ea este moartă. Din punctul Lui de vedere, singurul lucru care trăiește în noi este natura nouă pe care El ne-a dăruit-o. Cea mai slabă acțiune a ei este de un miros plăcut pentru El, fiindcă reprezintă de fapt manifestarea vieții lui Isus, în care El Își găsește toată plăcerea.

Am fost astfel introduși într-o viață de cealaltă parte a morții și a judecății. Viața pe care o avem în Hristos este ea însăși o mărturie că păcatele noastre au fost înlăturate. Înainte să ne dea această viață, Domnul a purtat păcatele care stăteau ca o piedică în calea binecuvântării noastre, atunci când S-a coborât, cu o dragoste sfântă, în adâncimile în care noi zăceam, fiind „morți în păcate”. Apoi El a înviat, lăsând toate păcatele noastre în urmă, după ce a făcut ispășire pentru ele, și ne-a adus în locurile cerești, în prezența lui Dumnezeu, într-o sferă propice creșterii și dezvoltării vieții celei noi pe care am primit-o. De asemenea, El ne face parte de slava pe care o deține ca Om și suntem împreună-moștenitori cu El. Apoi Domnul așteaptă de la noi lucrări potrivite cu starea nouă în care Dumnezeu ne-a rânduit mai dinainte să umblăm (Efeseni 2.10).

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau taxa pentru templu au venit la Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește taxa?”.
Matei 17.24


Impozitul pentru Templu

În împrejurarea cu plata drahmelor, Domnul l-a asociat pe ucenicul Său, Petru, nu la o glorie viitoare, nici la o bucurie cerească actuală, ci aici jos, pe pământ, cu Fiul lui Dumnezeu umblând în conștiența demnității Sale de Fiu. Atunci când Domnul Isus l-a asociat pe Petru împreună cu El, ca Fiu, l-a așezat și l-a păstrat în aceeași relație pe care o are Domnul Isus Hristos față de Tatăl ceresc. Afirmațiile Domnului față de Petru au fost expresii binecuvântate ale acestei relații. Cât de puțin cunoaștem și apreciem această relație!

În împrejurarea cu plata impozitului pentru Templu, întâlnim la Petru dorința de a revendica pentru Învățătorul său caracterul unui iudeu plin de râvnă. Era ca și cum ar fi nevoie, atât de frecvent în zilele noastre, de a-L potrivi pe Isus Hristos la religia unei lumi care L-a respins, pentru a-L face acceptat, recunoscut și onorat. Petru nu voia ca Isus să fie tratat ca un străin față de sistemul oficial. Domnul i-a arătat ucenicului Său că El umbla potrivit lui Dumnezeu, și nu unui sistem omenesc. Isus Hristos era de acum încolo străin sistemului iudaic, fiindcă acesta era străin lui Dumnezeu, în timp ce, față de Dumnezeu, Isus era Fiu. Mai mult, Domnul Templului nu trebuia să plătească impozit pentru Templu; El, Creatorul, care are toată puterea asupra creației, nu poate fi asemuit creaturii; El, căruia un pește chiar, din fundul mării, I-a adus tribut, nu trebuia să plătească tribut.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PAȘII SPRE BIRUINȚĂ – Fundația SEER

„Domnul întăreşte paşii omului…” (Psalmul 37:23)


Pentru a reuși în viață, ai nevoie de următoarele patru lucruri:

1) Moralitate. Ce ești dispus să distrugi pentru a ajunge acolo unde încerci să ajungi? Nu poți să ajungi acolo cum vrei tu; trebuie să ai limite. Da, cu toții am încălcat regulile la un moment dat, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că am avut totuși reguli. Am fost în stare să ne realiniem la calea cea bună pentru că cineva ne-a ieșit în cale și ne-a indicat direcția spre bine. Astăzi, lumea nu prea știe mare lucru despre asta și nici nu se mai sinchisește de acest aspect.

2) Metode. Un obiectiv fără un plan este ca un drum care nu duce nicăieri. Mai întâi obiectivul, apoi planul, apoi procesul. Când adaptezi această formulă simplă în trei pași, vei reuși să înțelegi că nu faci pur și simplu un salt în succes. Există metode pe care trebuie să le utilizezi și la care să nu renunți!

3) Mijloace. Când Dumnezeu îți dă o „viziune”, El îți dă și „provizii.” Când lucrul acesta nu se întâmplă, fie sincronizarea nu e bună, fie ceea ce dorești este diferit de ceea ce a pregătit El pentru tine. Ajutorul lui Dumnezeu poate veni sub forma unei idei care îți vine brusc sau a unui gând care prinde rădăcină și crește în timp. Ajutorul Său implică ajutor din partea altora, așa că umblă în dragoste oriunde te duci.

4) Management. Domnul Isus a spus: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Unii se comportă ca și cum totul „s-a terminat” atunci când Dumnezeu le încredințează ceva. Nu, e doar începutul. Și care crezi că va fi cea mai mare provocare a ta în materie de management? Tu! De aceea psalmistul a scris: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 32:11-20


Domnul îi spusese lui Moise: „Poporul tău pe care tu l-ai scos din ţara Egiptului s-a stricat” (v.7). Moise însă Îi răspunde: Nu, ci acest popor este al Tău, pe care Tu l-ai scos … (v.11). În consecinţă, nu se poate ca Tu să-i nimiceşti. În Ioan 17, Domnul Isus, rugându-Se pentru ai Săi, Îi spune Tatălui: „Sunt ai Tăi” (v.9). Aici Moise este un apărător talentat. Înainte protestase că nu era înzestrat cu talentul de a vorbi frumos, că nu era om cu „vorbire uşoară” (4.10), dar acum inima îi bate pentru Israel şi, din belşugul inimii sale, cât de bine ştie să pledeze prin Duhul în favoarea poporului lui Dumnezeu! Totuşi, înflăcărarea lui Moise nu L-ar fi putut opri pe Domnul să-l nimicească pe Israel, dacă Legea care-i condamna ar fi fost aplicată imediat cu stricteţe. Unul dintre aceste două lucruri trebuia înlăturate: Legea sau poporul
vinovat. În harul Său, Dumnezeu pune deoparte Legea, astfel încât Moise,   într-un gând cu Dumnezeu, sfărâmă cele două table de piatră de piciorul muntelui.

Când Domnul Isus a venit într-o lume vinovată, nu a venit pentru a aboli Legea, ci, dimpotrivă, El a împlinit-o în chip desăvârşit, înainte de a-i îndura blestemul pe cruce (Matei 5.17-18; Galateni 3.13).

23 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Preaiubiților, vă îndemn, ca străini și călători, să vă feriți de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului.
1 Petru 2.11


Intrarea în Țara Cerească este privilegiul tuturor celor credincioși, însă savurarea ei încă de pe acum aparține doar celor care trăiesc în comuniune cu Domnul. Toți credincioșii adevărați au fost trecuți prin Marea Roșie, au fost salvați de judecata lui Dumnezeu și eliberați de sub puterea lui faraon și din robia Egiptului. Totuși, doar în măsura în care Îl urmăm pe Hristos realizăm că lumea aceasta este o pustie și că suntem străini și călători în ea.

Nu ne va ajuta prea mult să cunoaștem despre toate resursele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi în călătoria din pustie, dacă nu dorim cu adevărat să-L urmăm. Să ne punem cu seriozitate această întrebare: Străbat eu această lume ca un călător, sau trăiesc în ea ca un locuitor al ei? Aceasta este o întrebare simplă, dar pătrunzătoare, și trebuie să-i dăm un răspuns onest înaintea lui Dumnezeu. Dacă această întrebare atinge un punct sensibil în inima noastră, s-o lăsăm să-și aibă efectul deplin, ca să înțelegem unde ne aflăm cu adevărat pe calea noastră creștină.

Singurul mod în care putem fi străini și călători în această lume este să ne aflăm încă de pe acum în duh împreună cu Domnul, în cer, în timp ce înaintăm către odihna noastră veșnică. Comuniunea cu Hristos în cer este cea care ne oferă dorința de a-L urma pe pământ, în timp ce viața de înviere în El ne oferă singura putere pentru aceasta. Am fost într-adevăr binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos (Efeseni 1.3).

Primul lucru care caracterizează pustia este că toate resursele mele sunt în Dumnezeu. Hrana mea vine din cer, apa îmi este dată de Dumnezeu, iar călăuza mea este stâlpul de nor. Pe scurt, orice detaliu al vieții mele este rânduit de un Dumnezeu credincios și plin de iubire. El a fost și este singura mea resursă și unicul sprijin, până voi ajunge în casa cerească. „Cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3.20).

A. T. Schofield

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu întoarceți nimănui rău pentru rău.
Romani 12.17


A face grimase

De scurt timp am citit o anecdotă: o fetiță stătea înaintea unui buldog și se strâmba mânioasă la el. Mama ei a observat-o și i-a spus: „Încetează!”. Fetița a răspuns: „Dar, mamă, câinele a început!”.

Într-o anumită privință, fetița avea dreptate. Un buldog arată din natură răutăcios și urât. De fapt, fetița nu a câștigat nimic dacă a făcut o față urâtă și l-a imitat pe câine.

Uneori se întâmplă tot așa în viața noastră de zi cu zi. Cu un om care zâmbește întreaga zi și are pentru oricine un cuvânt amabil nu am nicio problemă. Dar dacă mă întâlnesc cu vecinul meu ursuz, care îmi aruncă o privire mânioasă, lucrurile stau altfel. Atunci dispare zâmbetul de pe fața mea. Încerc să-l ignor continuu pentru a-i arăta cum îl consider.

Dar stai! Este acest comportament demn pentru un creștin? M-am întrebat vreodată de ce este așa vecinul meu? Are probleme cu mine? Sau totul ține de caracterul său?

Ca și copii ai lui Dumnezeu suntem chemați să fim îngăduitori, în loc să plătim cu aceeași monedă. „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău …” – mai ales acelora care nu ne sunt simpatici.

Lumea învață: „Cum îmi faci tu mie, așa îți fac și eu ție”. Isus Hristos spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri …, rugați-vă pentru cei care se poartă cu dispreț cu voi” (Luca 6.27,28).

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE NEÎNCETAT! – Fundația SEER

„Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)


Ai devenit cumva descurajat și ai încetat să te mai rogi pentru problema ta? Dacă este așa, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Roagă-te neîncetat!” Poate Dumnezeu nu-ți va răspunde așa cum crezi că ar trebui, sau în intervalul de timp în care crezi că ar trebui, dar când te rogi potrivit Cuvântului Său, El a promis că va răspunde: „Domnul… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Când copiii lui Israel s-au dus la luptă împotriva armatei mult superioare a amaleciților, Moise a ales „Muntele Rugăciunii” în detrimentul „Văii Bătăliei” și iudeii au câștigat (vezi Exod 17:8-13). Când a aflat despre distrugerea iminentă a Sodomei și a Gomorei, „Avraam stătea tot înaintea Domnului.” (Geneza 18:22) și nu s-a grăbit să avertizeze cetățile. Când consilierii l-au informat pe Neemia că Ierusalimul este o ruină, ce a făcut el? Înainte de a pune o singură piatră la ziduri, el a construit o fundație de rugăciune la baza întregului proiect (vezi Neemia 1:4).

Epistolele lui Pavel conțin mai multe motive de rugăciune decât apeluri pentru bani sau mângâiere. Dar Domnul Isus? El S-a trezit devreme ca să Se roage (vezi Marcu 1:35), i-a lăsat pe oameni să plece ca să Se poată ruga (vezi Matei 14:23) și S-a suit pe un munte pentru a Se ruga (vezi Luca 9:28). Înainte de a merge la cruce, El S-a rugat toată noaptea (vezi Luca 22:39-46). Fiecare cuvânt pe care L-a rostit și fiecare lucrare pe care a făcut-o au fost susținute prin rugăciune. Și dacă El a avut nevoie de rugăciune, și tu ai nevoie! Concluzie: poți realiza lucruri mărețe după ce te-ai rugat, dar nimic măreț până nu te-ai rugat. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Roagă-te neîncetat.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 32:1-10


Am fi dorit să putem trece imediat de la descrierea cortului, din cap. 31, la construirea lui, în capitolul 35. Dar, vai, între acestea două s-a interpus un episod trist în istoria acestui biet popor. Tocmai când, pe munte, Dumnezeu îi dădea lui Moise legea, în vale poporul şi începuse să calce primele două porunci. Şi, în timp ce Domnul îi dădea slujitorului Său instrucţiuni cu privire la închinarea faţă de El, Israel instituia un cult idolatru. Cât de mare este perversitatea şi nerecunoştinţa omului şi cât este de dispus să uite bunătatea lui Dumnezeu! (Psalmul 78.11; 106.19-23). „Idolatria” nu este numai păcatul lui Israel sau al naţiunilor. Amintind de această scenă, apostolul Pavel este nevoit să-i pună în gardă pe creştini (1 Corinteni 10.7, 14). Un idol este orice ia în inimile noastre locul care I se cuvine numai lui Isus. Poate fi ca un viţel de aur:

1) după chipul dumnezeilor lumii (egiptenii se închinau la boul Apis),

2) turnat în tiparele imaginaţiei omului, cu alte cuvinte, purtându-i amprenta,

3) şlefuit cu o unealtă de sculptor – rod al strădaniilor noastre (Isaia 44.10,12).

Toate acestea pot avea loc atunci când am pierdut din vedere întoarcerea Mijlocitorului nostru, Hristos, aflat acum în cer, cum Moise era odinioară pe munte.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: