Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 9, 2019”

10 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Ce dulce este Cuvântul Tău pentru cerul gurii mele! Mai mult decât mierea pentru gura mea! Prin rânduielile Tale am primit pricepere, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
Psalmul 119.103,104


Adâncimile infinite ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt revelate doar credinței și acelei inimi care tânjește după ele. Pentru a înțelege învățătura prețioasă a Sfintei Scripturi, trebuie ca Cel care a inspirat-o să ne deschidă mintea.

Trebuie să ne apropiem de Scriptură așa cum un om însetat se apropie de un izvor și așa cum un om flămând se apropie de o masă îmbelșugată. O deschidem nu doar pentru a o studia, ci pentru a ne hrăni. Natura divină ne face să dorim Cuvântul lui Dumnezeu așa cum un nou-născut dorește laptele cu care se hrănește și cu ajutorul căruia crește. Omul nou crește doar hrănindu-se cu Cuvântul.

Studiul Scripturii este strâns legat de starea noastră morală și spirituală, de umblarea noastră de zi cu zi și de obiceiurile și căile noastre. Cunoașterea noastră va crește cu adevărat doar în măsura în care acționăm prin credință pe baza a ceea ce știm deja. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său pentru a ne forma caracterul, pentru a ne cârmui umblarea și pentru a ne modela viața. Stocarea unei cantități de cunoștință în mințile noastre nu poate face altceva decât să ne îngâmfe și să ne înșele. Este un lucru extrem de periculos să avem de-a face cu adevăruri care nu afectează ființa noastră. Nimic altceva nu ne aruncă mai mult în brațele vrăjmașului decât o sumă de adevăruri cunoscute cu mintea, însă lipsite de o conștiință delicată și de o inimă încrezătoare și integră. Este cu mult mai bine să cunoaștem puțin și să practicăm puțin, decât să posedăm o mare cantitate de cunoștință, dar care nu exercită nicio influență asupra vieții noastre.

Sfânta Scriptură este glasul lui Dumnezeu și transcrierea Cuvântului viu. Doar prin învățătura Duhului Sfânt o putem înțelege, iar El revelează adâncimile ei credinței din inima noastră. Fie ca toți să putem spune: „Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea” (Psalmul 119.97)!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Pe când Se ruga, înfățișarea feței I s-a schimbat și îmbrăcămintea I s-a făcut albă, strălucitoare.
Luca 9.29


Isus singur

Ajungem acum la o nouă împrejurare din viața spirituală a ucenicului Simon Petru. După ce a înțeles că binecuvântările nu pot fi obținute decât prin moartea și învierea Domnului Isus Hristos, Petru și doi dintre tovarășii săi au primit favoarea de a-L contempla aici, jos, pe Domnul Isus ca venind în glorie. Ei au avut privilegiul să vadă unde sfârșește îngrozitorul drum care a început la cruce și să se bucure de o astfel de viziune.

Toate adevărurile care țin de Împărăția lui Dumnezeu se rezumă în Persoana lui Isus Hristos. Puterea, venirea și măreția Domnului erau vizibile. Ucenicii au trebuit să cunoască încă de aici, de pe pământ, cine era acest Isus Hristos care le vorbea despre umilință și despre crucea Sa. Petru a trebuit să învețe să-L cunoască nu doar ca Fiul Dumnezeului celui viu, Dătătorul tuturor binecuvântărilor cerești, ci și ca Om, declarat Fiul Preaiubit al Tatălui din glorie. Domnul Isus trebuia să fie contemplat ca centrul acestei glorii, un Om din care nu doar că decurge orice binecuvântare, ci în care se arată toată onoarea și toată gloria – ca unica Persoană de pe pământ și din cer. Urechile ucenicului au trebuit să rețină acest glas suprem care declara că toate afecțiunile și toate gândurile lui Dumnezeu erau concentrate asupra acestui Om. În afară de Isus Hristos nu este nimic. Când acel glas dumnezeiesc a spus: „De El să ascultați”, ei nu au văzut decât pe Isus singur. Petru și ceilalți ucenici au învățat o mare lecție; și noi o putem învăța și aplica în viața de credință.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O RUGĂCIUNE PENTRU A AFLA VOIA LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau” (Psalmul 139:16)


Psalmistul a scris: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” (v. 16-17). Dacă dorești să cunoști voia lui Dumnezeu pentru viața ta, roagă-te, în felul acesta: „Doamne, Tu mă cunoșteai deplin înainte de a mă naște măcar și Tu m-ai modelat și m-ai pregătit pentru un scop. Dă-mi, te rog, o viziune clară a tot ceea ce vrei să faci în și prin viața mea. Am nevoie să înțeleg „nemărginita mărime a puterii Tale” (Efeseni 1:19) pentru a putea împlini planul Tău (vezi 2 Corinteni 9:14). Arată-mi darurile pe care le-ai pus în mine și modul în care le pot dezvolta și folosi pentru slava Ta (vezi Romani 12:6). Ajută-mă să am gânduri mărețe și să mă rog cu îndrăzneală (vezi Efeseni 3:20). Vreau să fiu deschis și disponibil pentru tot ce ai pregătit tu pentru mine, și să nu pierd binecuvântările, pentru că nu sunt pregătit să le primesc. Ajută-mă să nu păstrez lucruri sau relații care nu sunt de la Tine. Vreau să fac voia Ta cu toată inima mea (vezi Psalmul 40:8). Numai Tu, Doamne, știi cine și ce este potrivit pentru mine. Ajută-mă să-Ți aud glasul și dă-mi harul și curajul de a urma călăuzirea Ta atunci când îmi este teamă (vezi Ioan 10:4). Fie ca dorințele inimii Tale să devină dorințele inimii mele. Mărește-mi credința că Tu vrei și poți să folosești ceea ce sunt și am, și că le vei înmulți mai mult decât pot spera… În Numele lui Isus mă rog, Amin.”

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 26:1-14


După aceste trei obiecte – chivotul, masa şi sfeşnicul – urmează descrierea Cortului propriu-zis. Acesta era o structură de scânduri care alcătuiau trei pereţi, peste care se întindeau patru învelitori suprapuse, fiecare făcută din mai multe covoare.
Prima învelitoare, numită „cortul”, era aşezată dedesubt şi ţinea loc de acoperiş. Nu o putem admira decât ţinându-se în sanctuar. Era ţesută din fire de diferite culori, pe care le regăsim atât la perdea (v. 31), cât şi în îmbrăcămintea marelui preot (28.5). Fiecare culoare subliniază o anumită glorie a lui Hristos. Inul
subţire răsucit ilustrează umanitatea Lui desăvârşită; albastrul, caracterul Lui ceresc; purpuriul, gloria Lui universală; stacojiul, domnia Lui peste Israel. Încheietorile (cheotorile) albastre şi cârligele (copcile) de aur care îmbinau perdelele ne amintesc de legăturile cereşti şi divine care-i unesc pe cei răscumpăraţi.

Cea de-a doua învelitoare, din piei de capră, cea de-a treia, din piei de berbec, şi cea de-a patra, din piei de viţel de mare, sugerează, respectiv, despărţirea, consacrarea (29.27) şi vigilenţa. Dumnezeu a găsit aceste virtuţi în viaţa lui Isus aici jos şi doreşte ca ele să se manifeste acum în mod similar în viaţa copiilor Săi.

9 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.
Ioan 3.13


Fiul Omului, care este în cer (1)

El aparținea cerului sau, mai degrabă, cerul Îi aparținea Lui. Cerul era o sferă cu totul nouă, despre care nimeni nu mai mărturisise până atunci. Născut din femeie, născut sub lege, El a fost văzut și cunoscut pe pământ și în timp; însă, în pofida întregului Său har și a întregii Sale puteri și glorii, omul nu L-a vrut. Totuși, Cel arătat în trup pe acest pământ era cu adevărat Singurul Născut, Fiul din sânul Tatălui; și, ca respins, El Își ia titlul de Fiu al Omului, care este în ceruri.

Observați cu atenție ceea ce spune Domnul aici. Nu numai că El fusese în cer – o astfel de afirmație n-ar constitui deloc întregul adevăr – ci El este acolo. Nu contează locul unde Se află într-un moment sau altul, El este întotdeauna Fiul Omului care este în cer.

Faptul că a luat înfățișarea de Om smerit a oferit ocazia pentru manifestarea unei noi glorii pentru Dumnezeu și om și totodată a constituit punctul de turnură al unei cunoașteri noi și depline a lui Dumnezeu de către om. Era acolo Acela care, fiind El Însuși Infinitul, intrase în ceea ce era limitat, pentru ca oamenii să-L poată cunoaște pe Dumnezeu și să-L vadă pe Tatăl în El. Starea oamenilor trebuia întâmpinată prin Cuvânt; ei trebuiau să-L asculte pe Cel care este deopotrivă Om și Dumnezeu. El a adus harul, dar a adus și adevărul; de fapt harul este singurul mod în care adevărul poate fi revelat. Înainte de aceasta a existat doar o revelație parțială; însă lucrul minunat este că deplina manifestare a adevărului se găsește în Om, într-un Om divin, desigur, totuși Om adevărat. Deci nu este nimic mai fals decât afirmația că, deoarece Hristos a venit în trup, intrând în sfera noastră limitată, adevărul absolut nu poate fi cunoscut.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu te uita la înfățișare … Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochiul, dar Domnul Se uită la inimă.
1 Samuel 16.7


Necazul lui Rodney (1)

Rodney Smith s-a născut în Anglia în anul 1860. Părinții lui erau oameni foarte săraci. Când Rodney era un băiețel, sora lui cea mare s-a îmbolnăvit. Medicul din zonă a diagnosticat boala ca fiind variolă și i-a impus tatălui să-și ia familia și să părăsească imediat orașul. Tatăl și-a instalat cortul în afara orașului. El stătea cu fiica bolnavă într-o căruță, iar restul familiei stătea într-un cort, la o mică distanță, pentru a împiedica astfel contaminarea. Cu toate acestea, mama și fratele lui Rodney s-au îmbolnăvit de aceeași boală. Pe când soția trăgea să moară, soțul a întrebat-o dacă n-ar vrea să se roage. Ea a răspuns că a încercat, dar parcă auzea o voce care îi spunea că nu mai există milă; era vocea vrăjmașului mântuirii oamenilor. În tinerețe, soțul, pe când se afla în închisoare, a auzit evanghelia – că Mântuitorul Isus Hristos a murit pentru păcătoși și că oricine crede în El va fi mântuit; și i-a spus aceste adevăruri muribundei. La scurt timp, soțul și-a auzit soția cântând: „Am un Tată în țara promisă”. Cântarea a fost auzită de femeie în copilărie și acum o cânta cu bucurie, căci prin credința în Isus a primit pacea sufletească. La scurt timp, soția a plecat în patria cerească unde este cu mult mai bine. Câțiva ani mai târziu, soțul decedatei a decis să se întoarcă la Mântuitorul. De atunci a devenit un alt om. Această schimbare radicală a tatălui a produs o frumoasă impresie asupra lui Rodney.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAIR (2) – Fundația SEER

„Duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât… Părinţii ei au rămas uimiţi” (Luca 8:55-56)


E posibil să dai tot ce ai mai bun pentru copiii tăi, și totuși să ajungi și tu în situația lui Iair. Poți să-i iubești, să-i protejezi și să te rogi pentru ei, și totuși să ajungi în miez de noapte într-un salon la urgență sau într-o clinică de recuperare pentru dependenții de droguri, alternând între cele două voci: disperare sau credință. Cine l-ar fi putut învinovăți pe Iair dacă ar fi renunțat? Când s-a dus prima oară la Isus, fiica lui era în stare critică, dar totuși trăia. Apoi, în timp ce vorbea cu Isus, a primit vestea: „Fiica ta a murit” (v. 49). În acea clipă, Isus s-a uitat la Iair și a zis: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.” (v. 50).

Fie că era vorba de-a opri evoluția bolii, fie de-a o învia din morți, Isus a fost răspunsul la problema lui Iair. El este răspunsul și pentru problema familiei tale! Să remarcăm două lucruri pe care le-a făcut Domnul Isus:

1) I-a dat la o parte pe cei care jeleau, dar care nu aveau nici un pic de credință (vezi Luca 8:51). Ai grijă pe cine lași să se apropie de tine, mai ales în perioadele de criză.

2) I-a întărit pe părinți în credință. „Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.” (v. 51). În acel moment, „a apucat-o de mână, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!” Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât… Părinţii ei au rămas uimiţi” (v. 54-56).

Când te rogi și-ți pui credința în Hristos, El poate face în familia ta lucruri care te vor uimi!

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 27:9-21


Împrejurul Cortului se întindea curtea, un fel de teren mare împrejmuit, în care toţi israeliţii puteau intra cu jertfele lor (Psalmul 96.8). Era delimitată de pânze de in susţinute de stâlpi aşezaţi pe piedestale de bronz. Aceste pânze de in subţire răsucit (conform cu umanitatea fără pată a lui Hristos), vorbesc despre mărturia de sfinţenie practică pe care sfinţii răscumpăraţi trebuie s-o poarte în faţa unei lumi ignorante şi ostile. O asemenea mărturie este însoţită de suferinţe din cauza dreptăţii şi toate trebuie să aibă ca bază piedestale de bronz, din acelaşi material ca şi altarul pentru jertfe, unde, în mod simbolic, Hristos a suferit pentru noi, lăsâdu-ne un model…(1 Petru 2.21). Strălucind în soarele deşertului, împrejmuirea curţii trebuia să fie văzută de departe, proclamând că Dumnezeu era acolo. Să ne ajute Domnul să dăm înaintea lumii o asemenea mărturie colectivă fără greşeală!

Sfârşitul capitolului ne aminteşte care este sursa şi puterea interioară a unei asemenea mărturii: Duhul Sfânt. Pentru ca cele şapte lămpi ale sfeşnicului să strălucească neîncetat, în ele trebuia pus „untdelemn curat de măsline bătute”, imagine a exerciţiului continuu al credincioşilor de a acorda Duhului Sfânt locul care Îi aparţine de drept.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: