Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 13, 2019”

13 Mai 2019

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.
Ioan 3.13


Fiul Omului, care este în cer (1)

El aparținea cerului sau, mai degrabă, cerul Îi aparținea Lui. Cerul era o sferă cu totul nouă, despre care nimeni nu mai mărturisise până atunci. Născut din femeie, născut sub lege, El a fost văzut și cunoscut pe pământ și în timp; însă, în pofida întregului Său har și a întregii Sale puteri și glorii, omul nu L-a vrut. Totuși, Cel arătat în trup pe acest pământ era cu adevărat Singurul Născut, Fiul din sânul Tatălui; și, ca respins, El Își ia titlul de Fiu al Omului, care este în ceruri.

Observați cu atenție ceea ce spune Domnul aici. Nu numai că El fusese în cer – o astfel de afirmație n-ar constitui deloc întregul adevăr – ci El este acolo. Nu contează locul unde Se află într-un moment sau altul, El este întotdeauna Fiul Omului care este în cer.

Faptul că a luat înfățișarea de Om smerit a oferit ocazia pentru manifestarea unei noi glorii pentru Dumnezeu și om și totodată a constituit punctul de turnură al unei cunoașteri noi și depline a lui Dumnezeu de către om. Era acolo Acela care, fiind El Însuși Infinitul, intrase în ceea ce era limitat, pentru ca oamenii să-L poată cunoaște pe Dumnezeu și să-L vadă pe Tatăl în El. Starea oamenilor trebuia întâmpinată prin Cuvânt; ei trebuiau să-L asculte pe Cel care este deopotrivă Om și Dumnezeu. El a adus harul, dar a adus și adevărul; de fapt harul este singurul mod în care adevărul poate fi revelat. Înainte de aceasta a existat doar o revelație parțială; însă lucrul minunat este că deplina manifestare a adevărului se găsește în Om, într-un Om divin, desigur, totuși Om adevărat. Deci nu este nimic mai fals decât afirmația că, deoarece Hristos a venit în trup, intrând în sfera noastră limitată, adevărul absolut nu poate fi cunoscut.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu te uita la înfățișare … Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochiul, dar Domnul Se uită la inimă.
1 Samuel 16.7


Necazul lui Rodney (1)

Rodney Smith s-a născut în Anglia în anul 1860. Părinții lui erau oameni foarte săraci. Când Rodney era un băiețel, sora lui cea mare s-a îmbolnăvit. Medicul din zonă a diagnosticat boala ca fiind variolă și i-a impus tatălui să-și ia familia și să părăsească imediat orașul. Tatăl și-a instalat cortul în afara orașului. El stătea cu fiica bolnavă într-o căruță, iar restul familiei stătea într-un cort, la o mică distanță, pentru a împiedica astfel contaminarea. Cu toate acestea, mama și fratele lui Rodney s-au îmbolnăvit de aceeași boală. Pe când soția trăgea să moară, soțul a întrebat-o dacă n-ar vrea să se roage. Ea a răspuns că a încercat, dar parcă auzea o voce care îi spunea că nu mai există milă; era vocea vrăjmașului mântuirii oamenilor. În tinerețe, soțul, pe când se afla în închisoare, a auzit evanghelia – că Mântuitorul Isus Hristos a murit pentru păcătoși și că oricine crede în El va fi mântuit; și i-a spus aceste adevăruri muribundei. La scurt timp, soțul și-a auzit soția cântând: „Am un Tată în țara promisă”. Cântarea a fost auzită de femeie în copilărie și acum o cânta cu bucurie, căci prin credința în Isus a primit pacea sufletească. La scurt timp, soția a plecat în patria cerească unde este cu mult mai bine. Câțiva ani mai târziu, soțul decedatei a decis să se întoarcă la Mântuitorul. De atunci a devenit un alt om. Această schimbare radicală a tatălui a produs o frumoasă impresie asupra lui Rodney.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAIR (3) – Fundația SEER

„Duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât… Părinţii ei au rămas uimiţi” (Luca 8:55-56)


E posibil să dai tot ce ai mai bun pentru copiii tăi, și totuși să ajungi și tu în situația lui Iair. Poți să-i iubești, să-i protejezi și să te rogi pentru ei, și totuși să ajungi în miez de noapte într-un salon la urgență sau într-o clinică de recuperare pentru dependenții de droguri, alternând între cele două voci: disperare sau credință. Cine l-ar fi putut învinovăți pe Iair dacă ar fi renunțat? Când s-a dus prima oară la Isus, fiica lui era în stare critică, dar totuși trăia. Apoi, în timp ce vorbea cu Isus, a primit vestea: „Fiica ta a murit” (v. 49). În acea clipă, Isus s-a uitat la Iair și a zis: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.” (v. 50).

Fie că era vorba de-a opri evoluția bolii, fie de-a o învia din morți, Isus a fost răspunsul la problema lui Iair. El este răspunsul și pentru problema familiei tale! Să remarcăm două lucruri pe care le-a făcut Domnul Isus:

1) I-a dat la o parte pe cei care jeleau, dar care nu aveau nici un pic de credință (vezi Luca 8:51). Ai grijă pe cine lași să se apropie de tine, mai ales în perioadele de criză.

2) I-a întărit pe părinți în credință. „Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.” (v. 51). În acel moment, „a apucat-o de mână, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!” Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât… Părinţii ei au rămas uimiţi” (v. 54-56).

Când te rogi și-ți pui credința în Hristos, El poate face în familia ta lucruri care te vor uimi!

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 27:9-21


Împrejurul Cortului se întindea curtea, un fel de teren mare împrejmuit, în care toţi israeliţii puteau intra cu jertfele lor (Psalmul 96.8). Era delimitată de pânze de in susţinute de stâlpi aşezaţi pe piedestale de bronz. Aceste pânze de in subţire răsucit (conform cu umanitatea fără pată a lui Hristos), vorbesc despre mărturia de sfinţenie practică pe care sfinţii răscumpăraţi trebuie s-o poarte în faţa unei lumi ignorante şi ostile. O asemenea mărturie este însoţită de suferinţe din cauza dreptăţii şi toate trebuie să aibă ca bază piedestale de bronz, din acelaşi material ca şi altarul pentru jertfe, unde, în mod simbolic, Hristos a suferit pentru noi, lăsâdu-ne un model…(1 Petru 2.21). Strălucind în soarele deşertului, împrejmuirea curţii trebuia să fie văzută de departe, proclamând că Dumnezeu era acolo. Să ne ajute Domnul să dăm înaintea lumii o asemenea mărturie colectivă fără greşeală!

Sfârşitul capitolului ne aminteşte care este sursa şi puterea interioară a unei asemenea mărturii: Duhul Sfânt. Pentru ca cele şapte lămpi ale sfeşnicului să strălucească neîncetat, în ele trebuia pus „untdelemn curat de măsline bătute”, imagine a exerciţiului continuu al credincioşilor de a acorda Duhului Sfânt locul care Îi aparţine de drept.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: