Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 30, 2019”

30 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit și stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu?
Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi … Eu sunt păstorul cel bun și le cunosc pe ale Mele și sunt cunoscut de ale Mele.
Psalmul 22.1; Ioan 10.11,14


Domnul Isus – Păstorul (1)

Psalmii 22, 23 și 24 formează o prețioasă trilogie în Sfânta Scriptură. Ei vorbesc despre Domnul Isus, Păstorul, fiecare dintr-un punct de vedere diferit. În Psalmul 22 Îl vedem pe Păstorul cel bun suferind și dându-Și viața pentru oile Sale. Psalmul începe cu strigătul sfâșietor: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Aceste cuvinte au ieșit de pe buzele Mântuitorului pe cruce, acolo unde oamenii nelegiuiți Îl atârnaseră și unde după aceea aveau să stea în jur și să-L privească cum suferă. Inimile lor împietrite Îl batjocoreau, nevăzând nicio frumusețe în El.

După ce oamenii și-au revărsat ura asupra Lui, întunericul a cuprins toată scena. Isus era acum singur cu Dumnezeul Său și Îl întreabă: „Pentru ce M-ai părăsit?”. Aflat în cea mai adâncă nevoie, El nu primește niciun răspuns. Însă Isus știa răspunsul. Fusese trimis să înlăture păcatul prin vărsarea sângelui Său pe cruce. La sfârșitul celor trei ceasuri de întuneric, El a strigat din nou cu glas tare și a spus: „S-a sfârșit” (Ioan 19.30).

În Ioan 10 Îl vedem din nou pe Păstorul cel bun, gândindu-Se nu la Sine Însuși, ci la oile pe care Tatăl I le dăduse (versetul 29). Păstorul știe că oile sunt lipsite de ajutor înaintea vrăjmașului, căruia nu-i pasă de ele. Însă ele sunt scumpe înaintea ochilor Săi și El a fost gata să îndure suferințe de nespus, și chiar moartea, de dragul lor. Aceste simțăminte profunde ne sunt descrise în Psalmul 22, însă în Ioan 10 vedem cât de prețioși suntem în ochii Tatălui. Nimeni nu ne poate smulge din mâna Lui. Suntem în siguranță pentru toată veșnicia, însă cu ce mare preț! Suntem răscumpărați cu sângele scump al lui Hristos!

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu știi, Doamne! … Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și plăcerea inimii mele.
Ieremia 15.15,16


Despre Biblie

Spre deosebire de alte cărți care vin și trec, pentru că ideile lor perimate nu se potrivesc provocărilor din noua epocă și nici nu pot împlini nevoile inimilor oamenilor, Biblia este o carte veșnică. Este o carte pentru toți oamenii. Biblia are un cuvânt de pace pentru vremuri de primejdie, un cuvânt de încurajare pentru ziua necazului și un cuvânt luminos pentru ceasul de întuneric.

Cuvintele Bibliei sunt repetate în adunările credincioșilor, iar încurajările ei sunt șoptite la urechea celui singuratic. Cel rău tremură la avertizările ei, dar pentru cel în necaz este ca vocea mamei. Cel care are această comoară, dar nu ca un bibelou sau un talisman, nu este sărac sau nefericit.

Această carte unică face apel atât la inima celui tânăr, cât și a celui bătrân, bogat sau sărac, simplu sau înțelept, de a-L primi pe Hristos ca Mântuitor. Cine Îl primește pe Mântuitorul Îl găsește pe fiecare pagină a Bibliei pe Cel care Și-a dat viața pentru fiecare om în parte.

Fostul director al Muzeului Britanic, Frederic Kenyon, o autoritate în ce privește manuscrisele biblice, a spus: „Creștinul poate să ia întreaga Biblie în mână și să spună fără teamă sau ezitare că ține Cuvântul lui Dumnezeu, care a ajuns până la noi fără pierderi”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU PĂRINȚI – Fundația SEER

„Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)


Întrucât nu există oameni perfecți, nu pot exista nici părinți perfecți. Așadar, chiar dacă îți iubești copiii foarte mult, uneori ești obosit, frustrat, dezamăgit și irascibil. Fă ca astfel de perioade să fie o excepție, nu o regulă. Un psiholog creștin a scris: „În urmă cu câțiva ani, am cerut unui grup de o mie de mame și tați să descrie cele mai mari frustrări ale lor în creșterea copiilor. Am auzit multe istorioare amuzante despre telefoane lipicioase, vase de toaletă și noduri la șireturile papucilor. O mamă dorea chiar să știe de ce copiii mici nu varsă niciodată în baie. Dar în studiul nostru, părinții nu au râs pur și simplu de frustrările lor – ei au avut tendința să dea vina pe ei înșiși. Ei spuneau că sunt copleșiți și că își pierd încrederea în abilitatea lor de a-și îndeplini sarcinile. Mulți dintre ei întâmpinau probleme în a face față zilei de mâine.

Ce trist este că această responsabilitate străveche de creștere a copiilor a devenit o povară atât de încărcată de vinovăție. În realitate, în majoritatea cazurilor, faptele nu susțin această autocondamnare. Majoritatea mamelor și taților fac un lucru lăudabil acasă, și e timpul ca cineva să-i bată pe umăr și să-i încurajeze pentru dedicarea și sacrificiul lor. Într-o zi, când frustrarea copilăriei mici și tumultul adolescenței vor fi trecut, ei se vor bucura că au fost părinți foarte buni și iubitori. Rezistați, mamelor și taților; sunteți mai înzestrați decât credeți!” Solomon ne spune care este adevărata răsplată a părinților: „Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 34:27-35


Este imposibil să ai legătură cu Dumnezeu şi să te bucuri de revelaţiile harului Său fără a o arăta şi în afară. Faţa lui Moise strălucea, deşi el nu ştia. Printr-o faţă fericită, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să arate în mod natural celor din jur fericirea lui. Fie ca lumea să vadă în noi reflectându-se ceva din iubirea lui Isus! Pavel le explică corintenilor de ce Moise îşi punea un văl pe faţa sa. Înainte de venirea Domnului pe pământ, chiar reflectarea gloriei divine nu putea fi suportată de omul păcătos, ci trebuia ascunsă. Dar „vălul este desfiinţat în Hristos” (2 Corinteni 3.14). În adevăr, când a venit Domnul Isus, Dumnezeu a putut fi văzut în El în toată gloria harului Său. Ca urmare, acum, prin credinţă, Îl privim pe Domnul Isus „cu faţa descoperită” şi suntem, sub aspect moral, „transformaţi” în acelaşi chip, din glorie spre glorie”  (2 Corinteni 3.18).

Un alt privilegiu al lui Moise era acela de „a vorbi cu El”. Expresia se repetă de trei ori în aceste versete. Ce onoare pentru un om al lui Dumnezeu şi ce dovadă de intimitate! Nu este oare o legătură între comuniunea neîntreruptă cu Domnul şi o faţă radioasă? Fie ca Domnul să ne ajute să le experimentăm şi pe una şi pe cealaltă.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: