Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 19, 2019”

19 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

De aceea Îi voi da partea Lui între cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că Și-a dat sufletul la moarte.
Isaia 53.12


Iată Robul Meu (16)

Dumnezeu este întotdeauna drept. El a recunoscut că Domnul Isus a împlinit lucrarea și că a plătit înapoi ceea ce noi furasem de la El. Dumnezeu nu rămâne niciodată dator, de aceea El Îl va răsplăti pe Mesia pentru tot ceea ce Acesta a făcut pentru gloria Sa. Dreptatea lui Dumnezeu îi va oferi „partea Lui”. Cuvintele „de aceea” fac referire la tot ceea ce Domnul Isus a împlinit pentru gloria lui Dumnezeu. Pe baza lucrării Sale încheiate, toată onoarea și toate drepturile Îi aparțin.

În același timp, potrivit planurilor lui Dumnezeu, Domnul Isus va împărți biruința Sa cu mulți fii. El este Întâiul-născut dintre mai mulți frați (Romani 8.29) și Își găsește plăcerea în a împărți cu ei ceea ce a dobândit. Acum El face aceasta cu credincioșii chemați dintre iudei și dintre națiuni. După răpirea Adunării, El va împărți rezultatele biruinței Sale cu diverse categorii de credincioși. Mai întâi, cu iudeii credincioși din perioada necazului; apoi cu întreg Israelul restabilit, iar după aceea cu credincioșii dintre națiuni. După ce toate judecățile se vor sfârși, El va împărți răsplătirile Sale cu diversele categorii asociate cu El în cer și pe pământ: cu Mireasa Lui cerească, cu Israelul restabilit și cu națiunile aduse înapoi la Dumnezeu, răspândind binecuvântarea până la marginile pământului (Psalmul 22.22-31).

Aceste rezultate binecuvântate nu pot fi despărțite de suferințele Sale, „pentru că Și-a dat sufletul la moarte”. Binecuvântat să fie numele Său pentru totdeauna!

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Cel care S-a arătat în trup a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, … a fost înălțat în slavă.
1 Timotei 3.16


Măreția slavei Domnului

Domnul Isus Hristos este mai mult decât Împărat al iudeilor; El este Moștenitorul unui tron universal. În mâinile Sale, Tatăl ceresc a încredințat susținerea gloriei Sale nemărginite și împlinirea voii Sale. Orice ființă creată este sub puterea Domnului și Mântuitorului nostru, de la cel mai înalt înger din ceruri până la cel mai rău demon din adâncuri. Măreția slavei Persoanei Domnului Isus este mai mare decât tot ce va face El. Nimeni nu va putea cunoaște taina relației Sale veșnice cu Tatăl, decât Tatăl Însuși. Fiul a devenit Om pentru a putea descoperi Numele și dragostea Tatălui ceresc, pentru ca plinătatea bucuriei, a fericirii veșnice și a dragostei descoperite în acel Nume să poată fi partea celor care L-au primit în suflet pe Mântuitorul.

Domnul Isus a venit în lumea noastră, pentru ca toți cei care și-au pus încrederea în El să aibă partea lor împreună cu El în Casa Tatălui. Chiar dacă încă ne mai aflăm pe acest pământ al durerii, în această vale a umbrei morții, totuși Domnul Isus cunoaște toate, aude orice suspin, vede orice lacrimă și cântărește orice povară. Ce veste minunată pentru orice om! Cu siguranță, doar Dumnezeu poate da odihnă oricărui suflet zbuciumat. Fiindcă Isus Hristos este Dumnezeu arătat în trup, de aceea poate să-Și arate puterea și slava Sa în viața fiecărui credincios al Său. Mare este această taină a slavei dumnezeiescului nostru Mântuitor Isus Hristos! Să o admirăm cu reverență!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONVINGERE ȘI CREDIBILITATE (2) – Fundația SEER

„Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea” (Proverbele 11:3)


După convingere – despre care am vorbit ieri – cea de-a doua calitate pe care trebuie s-o manifești când ai de-a face cu alții este credibilitatea. Când oamenii au încredere în tine, ei te vor asculta. În primele stadii ale relației, ei îți vor acorda avantajul îndoielii atâta timp cât ai recomandări bune. Însă pentru a le păstra încrederea, trebuie să dai dovadă de credibilitate (responsabilitate, integritate, sinceritate). Se zice că profesorul mediocru spune, profesorul bun explică, iar profesorul adevărat demonstrează. La urma urmelor, fiecare dintre noi trebuie să ne străduim să demonstrăm. În primele șase luni ale unei relații, ne concentrăm asupra abilității de comunicare a unei persoane pentru a putea face judecăți despre el (sau ea). De exemplu, când avem un șef nou care vorbește bine și care lansează o viziune convingătoare, îl credem.

Când avem o relație bună cu un vecin sau cu un coleg de muncă nou, avem impresia că avem un nou prieten. Când întâlnim persoana cu care ajungem să ne căsătorim, credem că totul va fi minunat mereu. Și pentru majoritatea oamenilor, luna de miere este minunată! Dar după luna de miere vine căsnicia! De multe ori și căsnicia este minunată, dar uneori nu. Ce face diferența? Credibilitatea! Iată cum merg lucrurile într-o relație: în primele șase luni comunicarea este mai presus de credibilitate. Când o persoană este credibilă, îți face plăcere să-i stai alături de-a lungul vieții. Dar lângă o persoană lipsită de credibilitate, cu greu i-ar putea sta cineva alături. Credibilitatea seamănă cu banii: dacă îi ai ești rezolvat, dacă nu-i ai ești falimentar. De fapt, cu trecerea timpului, modul în care trăiești depășește cu mult cuvintele pe care le folosești.  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 29:31-46


Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii”, adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exerciţiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.

Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat”, „din generaţie în generaţie” (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.

După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioşi şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: