Mana Zilnica

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul … judecă gândurile.
Evrei 4.12

Comoara noastră: Biblia

O familie olandeză era foarte săracă. Cu greu își câștiga pâinea zilnică. Acea familie nu știa că în casă se găsea o mare comoară. Într-o zi, mama a început să facă ordine într-un dulap neluat în seamă până atunci. În dulap a dat de un tablou vechi, fără ramă. Fiind curioasă, mama a chemat un expert să vadă tabloul. Așa a aflat că tabloul fusese făcut de marele pictor Vermeer, care a trăit în secolul al XVII-lea. Acel tablou a fost evaluat și vândut cu două milioane de dolari. Astfel, acea familie a devenit dintr-o dată una dintre cele mai bogate din țară.

Mulți oameni se aseamănă cu această familie sărmană. Ei trăiesc o viață săracă și nefericită, în timp ce comoara este în casa lor. Această comoară este Biblia. În ea se află marea veste a mântuirii prin credința în Isus Hristos. Valoarea unui suflet este așa de mare, încât Biblia afirmă: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16.26).

Să citim Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! În ea sunt cuprinse comori foarte mari pentru sufletul nostru. Credința, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație strânsă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi.

coordonatori Bob & Debby Gass

PAISPREZECE ÎNTREBĂRI DESPRE MISIUNEA TA – Fundația SEER

„Eu pentru aceasta M-am născut ” (Ioan 18:37)

Când știi care este misiunea pe care ți-a trasat-o Dumnezeu în viață și când știi că Dumnezeu este de partea ta, vei deveni de neoprit. Vei face greșeli? Desigur, dar Dumnezeu te iubește suficient de mult pentru a te mustra, pentru a te călăuzi și pentru a te aduce înapoi pe cale. Dacă vrei să știi ce poți face pentru a-ți descoperi chemarea și misiunea, iată niște întrebări ajutătoare pe care e bine să ți le pui:

1) Care au fost dorințele cu care m-am confruntat în cea mai mare parte a vieții mele?

2) Ce mă motivează să lucrez și să fiu productiv?

3) Ce mă face să merg înainte când sunt epuizat?

4) Ce mă face să nu renunț atunci când mă confrunt cu împotriviri?

5) Ce fac eu acum și pare să nu funcționeze?

6) Ce fac eu și aduce reacții pozitive și susținere din partea oamenilor?

7) Ce fac sau ce se petrece în viața mea când ușile par să se deschidă automat, fără efort?

8) Ce cred liderii înțelepți și consilierii evlavioși despre munca mea?

9) Ce mă face să mă simt bine pentru că sunt ceea ce sunt?

10) Ce-mi motivează creativitatea ca să se reverse în afară?

11) Ce sunt gata să sacrific pentru a realiza acest lucru?

12) Ce fac eu și I-aș oferi cu drag lui Dumnezeu spre aprobare?

13) Ce aș face fără să fiu plătit, dacă mi-aș permite?

14) Ce aș fi dispus să fac, în ciuda împotrivirilor, pentru a-mi duce la îndeplinire scopul dat de Dumnezeu?

Gândește-te, roagă-te și răspunde la aceste întrebări, și ele își vor răspândi lumina asupra misiunii vieții tale.

2019 de Jean Koechlin

Exod 14:15-31

Poporul a ajuns la concluzia că nu putea să se salveze singur. Situaţia lor era disperată … Acum Dumnezeu putea să lucreze. Le-a spus să meargă înainte! Cum, când marea este înaintea lor, Domnul să le poruncească să avanseze? Dar credinţa ascultă şi se bizuie pe Dumnezeu.

Îngerul lui Dumnezeu ca un stâlp s-a aşezat între tabăra lui Israel şi cea a egiptenilor. Acum de cine să se mai teamă poporul? Să ne aducem aminte că Dumnezeu Se interpune întotdeauna ca un scut între noi şi greutăţile noastre. În timpul zilei, în timpul nopţii, grija Lui ne apără de pericolele de care adesea n-avem habar.

Aceasta este eliberarea! Regăsim fazele ei în trei versete din Psalmul 136: „a împărţit în două Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.13); a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.14); a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!” (v.15). Nu numai că moartea nu are putere asupra credincioşilor, ci a devenit chiar aliatul lor, arma lor şi întăritura lor.

Prin moartea Sa, Hristos l-a nimicit „pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” şi i-a eliberat „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.14-15).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 apr. 2019

19 Aprilie 2019

Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.
Coloseni 1.12,13

Toți cei care se află în poziția creștină sunt așezați în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină, și acolo ei privesc cu fața descoperită slava Domnului. Hristos în glorie reprezintă obiectul care le captează privirea. Acest lucru s-a văzut, deși într-un fel neobișnuit, în episodul morții lui Ștefan. „Dar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7.55). Această scenă își are importanța prin faptul că acum cerurile sunt deschise oricărui credincios și că fiecare copil al lui Dumnezeu poate privi, fără vreun văl sau vreo altă piedică, un Hristos glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Căci la moartea lui Hristos perdeaua dinăuntru a fost ruptă, semnificând faptul că ispășirea făcută de El prin moartea Sa a fost acceptată de Dumnezeu, ca răspuns deplin și perfect la toate cerințele sfințeniei Sale, așa încât El poate să-Și manifeste harul și dragostea față de păcătoși, aducându-i, prin credința în Hristos, la Sine Însuși pentru a locui în prezența Sa, în Locul Preasfânt. Acesta este locul oricărui sfânt al lui Dumnezeu.

Mai trebuie adăugat însă ceva. Fără îndoială că acesta constituie locul oricărui credincios, dar este cu totul altă chestiune dacă fiecare îl ocupă în mod practic. Suntem aduși în acest loc pe baza lucrării lui Hristos, pe baza morții și învierii Sale; astfel, este privilegiul nostru binecuvântat să fim mereu preocupați cu Hristos ca obiect al nostru. Dumnezeu dorește să fim astfel preocupați, căci vrea ca să împărțim cu El plăcerea pe care Și-o găsește în Cel care Și-a ascuns slava, devenind ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Ocupăm noi deci în mod practic locul în care am fost aduși prin harul Dumnezeului nostru, și avem noi părtășie cu El în ce privește obiectul inimii Sale? Probabil că nu este mai mare pericol în timpurile acestea ca a cunoaște întregul adevăr al poziției noastre, fără însă a căuta să-l exprimăm în mod practic. Căci dacă ne lăudăm cu poziția noastră și neglijăm starea în care ne aflăm, ne facem vinovați de același păcat care i-a caracterizat pe iudei în timpul Domnului Isus. Ar trebui deci să ne cercetăm dacă avem sau nu atitudinea lui Ștefan, dacă fața noastră este la fel de îndreptată în sus către gloria Domnului.

E. Dennett

Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satan! Tu ești o piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu”.
Matei 16.23

O piatră de poticnire

Oricât de binecuvântat și de onorat a fost Petru prin descoperirea pe care Tatăl ceresc i-o făcuse, inima lui încă ținea într-un mod firesc la gloria omenească a Stăpânului său (și, de fapt, la a sa proprie) și era departe de a se ridica la înălțimea gândurilor lui Dumnezeu. Și, ce trist, el nu este singurul! Una este să fii convins de adevărurile cele mai înalte și chiar să te bucuri în mod sincer de ele ca adevăruri, și alta este să ai inima formată pentru sentimente și pentru un mers aici pe pământ care să fie potrivite cu aceste adevăruri. Ceea ce lipsește nu este sinceritatea în a te bucura de adevăr, ci atitudinea de a ține firea, eul, în poziția de mort față de lume. Ne putem bucura cu sinceritate de adevăr, așa cum ne este el prezentat din partea lui Dumnezeu, și totuși să nu dăm morții mădularele firii pământești, și astfel să nu avem o inimă într-o stare potrivită acestui adevăr.

Lumea ne tolerează când încercăm să vorbim despre evenimentele viitoare sau de acele adevăruri care nu ating fondul creștinismului, dar, dacă vorbim de cruce și de sângele Mântuitorului Isus Hristos, atunci lumea ne disprețuiește și nu ne ascultă. Petru gândea la lucrurile omului, nu la cele ale lui Dumnezeu. Dar Domnul, în credincioșia Sa, l-a mustrat pe Petru în privința aceasta și i-a învățat pe ucenicii Săi că singura cale, rânduită și necesară, este crucea; și cine voia să-L urmeze pe Domnul trebuia să intre pe această cale pe care a mers El.

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS ADUCE PROGRES TUTUROR – Fundația SEER

„Cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.” (Proverbele 14:34)

Ateul Madalyn Murray O’Hair a spus odată: „Nimic bun nu a ieșit vreodată din creștinism. Și dacă acest creștinism nu a făcut de fapt niciun bine și nu a produs binele, noi trebuie să-l respingem.” Hristos a spus: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor” (Matei 7:16). Fiecare cuvânt predicat despre Hristos a transformat vieți, și un bine extraordinar a fost făcut pentru societate. Să luăm de exemplu știința. Așa cum sublinia un expert, știința nu ar fi putut porni din nicio altă sursă. Nu se poate să își fi avut originea în cultura musulmană, pentru că datorită credinței sale în fatalism, ea ar fi împiedicat absolut orice progres sțiințific.

Și nici din sânul budismului sau a hinduismului din Asia nu a pornit, din cauza convingerii lor că lumea fizică nu este reală, că nimic nu există decât Dumnezeu, și că toate celelalte sunt simple închipuiri. Numai prin creștinism a luat ființă știința! Să ne gândim la cei care au intrat în mahalale pentru a-i salva pe cei abandonați, cum ar fi Armata Salvării, City Mission sau YMCA. Creștinii s-au dăruit unor oameni ca aceștia. Astăzi, odată cu excluderea Scripturii dintr-o bună parte a culturii noastre, vedem cum se instalează decăderea și corupția.

Care este răspunsul? Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi sarea pământului” (Matei 5:13). Așa că ia-ți solnița și începe să împrăștii adevărul Cuvântului lui Dumnezeu care schimbă vieți! Domnul Isus a zis: „Voi sunteţi lumina lumii” (v. 14). Nu există întuneric suficient de profund în această lume pentru a putea stinge lumina unei lumânări. Așa că, lasă-ți lumina să strălucească!

2019 de Jean Koechlin

Exod 14:1-14

Israel era încredinţat că terminase cu vrăjmaşii lui, egiptenii. Totuşi aceştia, mânaţi de un zel ce şi-a greşit ţinta, s-au strâns şi au pornit în urmărirea poporului. Israeliţii păreau să fie prinşi în cursă. În faţă: Marea Roşie; înapoi: Faraon, carele, căpeteniile lui. O, ce groază, ce strigăte disperate! Poporul a trebuit să înveţe că nu există greutate prea mare pentru Domnul. Dimpotrivă, cu cât este mai grea încercarea, cu atât mai mult Dumnezeu are posibilitatea să-Şi arate puterea minunată.

Ce lecţie şi pentru noi! Când apare o dificultate, o încercare aparent fără ieşire, cum reacţionăm? Prea ades ne îngrijorăm şi suntem agitaţi. Dar ce-i spune Moise lui Israel? El începe prin a-i încuraja: „nu vă temeţi …”, apoi le spune că vor fi eliberaţi: „Domnul va lupta pentru voi…”. În final le dă instrucţiuni uşor de urmat, dar care deseori ne par foarte dificile: „staţi liniştiţi” (v.13, 14). A sta liniştit înseamnă deopotrivă «a nu face nimic» şi «a-ţi păstra duhul departe de orice frământare». Această bătălie nu angaja poporul: ea se purta între Domnul şi egipteni. Cel care i-a păzit pe ai Săi de îngerul nimicitor nu va putea, cu atât mai mult, să-i scape din mâinile oamenilor?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 apr. 2019

18 Aprilie 2019

Nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări, și te voi ajuta și te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptății Mele.
Isaia 41.10

În acest verset minunat, Domnul ne spune cinci lucruri, care ne oferă siguranța iubirii Sale.

1. „Nu te teme.” Există uneori în viața noastră împrejurări, probleme, încercări, care ne umplu de temeri. Domnul știe acest lucru, de aceea El spune: „Nu te teme”. Ce pace ne oferă aceste cuvinte! El ne însoțește întotdeauna și, avându-L alături, orice teamă se împrăștie!

2. „Nu te uita cu îngrijorare.” Când vine teama, ea aduce de obicei un simțământ al neputinței, care ne face să ne oprim. Ne simțim slabi, neajutorați și neputincioși. Domnul ne spune că trebuie să alungăm astfel de simțăminte, fiindcă El este, de fapt, Dumnezeul nostru. Avem nevoie să ascultăm glasul Lui și să înțelegem că El este partea noastră.

3. „Eu te voi întări.” Cum avem nevoie de hrană și de putere fizică, tot așa avem nevoie de hrană și de putere spirituală. Ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu și căpătăm energie spirituală.

4. „Te voi ajuta.” Când lucrăm singuri ne putem simți incapabili să terminăm lucrarea. În astfel de momente, Domnul spune: „Te voi ajuta”. Dacă El ne ajută, poate exista vreun lucru pe care să nu-l putem face?

5. „Te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptății Mele.” Când simțim că nu mai putem înainta, vedem cum El este gata să ne dea putere, să ne ajute și să ne sprijine cu însăși mâna Lui dreaptă.

Toate aceste expresii rezumă într-un fel minunat dragostea plină de bunătate a lui Dumnezeu și grija Lui necontenită pentru fiecare dintre noi.

B. Prigge

Seara vine plânsul, iar dimineața vine veselia.
Psalmul 30.5

Plânsul și veselia

Viața pe pământ aduce cu sine multe lacrimi. Plângem pentru că suntem în necaz, pentru că ne lipsește puterea sau pentru că suferim cu alții, din empatie. Este, într-adevăr, așa cum remarcă psalmistul: noi mergem aici prin „Valea-Plângerii” (Psalmul 84.6). Uneori, calea noastră duce și prin valea întunecoasă a umbrei morții. Plângem la mormântul unui om iubit și vărsăm lacrimi din cauza golului pe care îl lasă în urmă în viața noastră.

Și Domnul Isus a mers pe această cale. În Psalmul 126.6 se spune despre El: „Cel care umblă plângând, purtând sămânța de semănat, se întoarce cu cântec de veselie, purtând snopii”. Și Mântuitorul a vărsat în viața Sa lacrimi. În grădina Ghetsimani, când Se gândea la lucrarea grea de mântuire care stătea înaintea Lui, El S-a rugat cu strigăte mari și cu lacrimi către Dumnezeul Său (Evrei 5.7). Plângând, El ducea sămânța să o semene, când avea să-și dea viața la cruce pentru noi.

Dar El a înviat după trei zile. În curând, El îi va duce cu bucurie acasă pe ai Săi, pe aceia pentru care a murit. Cât de mult Se va bucura El să-i aibă pe toți răscumpărații la Sine! Apoi va veni și pentru noi, cei răscumpărați, timpul bucuriei. Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii noștri, pentru ca în cer să putem fi fericiți pe deplin. Eliberați de orice slăbiciune trupească, eliberați de îngrijorări și de greutăți, ne vom bucura veșnic de slava Domnului nostru Isus Hristos.

coordonatori Bob & Debby Gass

ARMELE PE CARE NI LE DĂ DUMNEZEU – Fundația SEER

„Şamgar… a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel” (Judecători 3:31)

Pentru că israeliții nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ei au ajuns să fie robii filistenilor, care i-au stăpânit prin frică și teroare. Dar Șamgar a refuzat să se lase intimidat. El s-a hotărât să folosească ceea ce avea la îndemână, un otig de plug, și să se lupte cu ei. El a refuzat să lase ca aparentul imposibil să-l împiedice să facă ceea ce era capabil. La urma urmelor, un om singur cu Dumnezeu formează majoritatea! Și dacă Dumnezeu este pentru tine, cine poate fi împotriva ta? (vezi Romani 8:31). Așa că Șamgar și-a luat otigul… și a ucis șase sute de soldați filisteni. Probabil dușmanul a izbucnit în râs când a văzut această armă artizanală improvizată, dar asta numai până când el a început s-o mânuiască. Atunci, privirea din ochii săi a inspirat teamă în inima lor.

Curajul nu așteaptă ca situația să îți fie favorabilă, ca planul să fie perfect pus la punct sau ca opinia generală să se schimbe. Curajul așteaptă un singur lucru: undă verde de la Dumnezeu. La semnalul de plecare dat de Dumnezeu, mergi cu toate motoarele pornite, fără să pui întrebări. Asta înseamnă să ataci problema cu orice armă improvizată îți va da Dumnezeu. Este un asalt în scopul evacuării forțelor întunericului, prin decizia ta de a fi „sare și lumină” acolo unde te-a pus Dumnezeu.

E mai mult decât să subliniezi problema: e angajamentul tău de a face parte din soluție.

E mai mult decât să ai o inimă pentru Hristos: înseamnă să treci la fapte și să devii mâinile și picioarele Lui.

În loc să stai deoparte pentru că ești de părere că alții sunt mai calificați decât tine, implică-te cu ce ți-a dat Dumnezeu, și roagă-L să binecuvânteze ceea ce faci. După cum a spus odată cineva: „Puțin este mult, când Dumnezeu e în acel puțin!”

2019 de Jean Koechlin

Exod 13:11-22

Să istoriseşti fiului tău”, îndemna v. 8. Dar în v. 14 se poate vedea cum copiii vor fi cei care îi vor întreba pe părinţii lor. Este o atitudine fericită când copiii, văzând că părinţii lor se comportă altfel decât lumea, le pun întrebări. Fie ca ei să nu se sfiască niciodată să facă aşa!

Versetul 19 arată îndeplinirea angajamentului lor faţă de Iosif (Geneza 50.25). Oasele patriarhului aveau să-i însoţească pe cei din poporul lui Dumnezeu în călătoria lor: imagine a lui Hristos în puterea morţii Sale, pe care-L purtăm cu noi prin pustiul acestei lumi (2 Corinteni 4.10)!

Copiii lui Israel au pornit la drum. Dumnezeu avea să le reamintească mai târziu de ziua când i-a luat de mână ca să-i scoată din ţara Egiptului (Ieremia 31.32). Ei urmau să străbată un lung drum ocolit (v.17, 18), pentru a avea timp să înveţe lecţii importante de la Dumnezeu, aşa cum trebuie să învăţăm şi noi. Dar Dumnezeu nu S-a mulţumit numai să traseze drumul poporului Său, ci El Însuşi îi însoţeşte, sub forma acestui stâlp de nor ziua, de foc noaptea. Ce har! El este în acelaşi timp prezent pentru a-i călăuzi pas cu pas şi pentru a-i ocroti. Tot astfel şi Isus a făcut această promisiune alor Săi: „Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28.20).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 apr. 2019

17 Aprilie 2019

Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste mânia voastră, nici nu dați loc diavolului.
Efeseni 4.26,27

Uneori se spune că este greșit ca un creștin să fie mânios, însă acest loc din Scriptură, ca și altele, de fapt, arată că mânia uneori poate fi bună. Trebuie să avem însă grijă la caracterul mâniei, ca și la sursa ei. Dacă este generată de ceva care doar afectează eul nostru și, prin urmare, ia forma unei răzbunări, ea este, fără îndoială, contrară cu tot ceea ce înseamnă Hristos. Îl vedem pe Domnul cum Și-a rotit privirile cu mânie asupra unor oameni, arătând astfel simțămintele puternice pe care le avea cu privire la tot ceea ce era împotriva lui Dumnezeu (Marcu 3.5).

Oamenii ne vor cataloga ca fiind lipsiți de dragoste, dacă vom condamna cu tărie un lucru greșit, însă trebuie să știm că adevărata dragoste denunță răul și nu-l trece cu vederea. Adevărata dragoste înseamnă să ai simțămintele lui Dumnezeu cu privire la un lucru sau altul. Dacă Dumnezeu are părtășie cu ceva, atunci putem avea și noi, iar ceea ce urăște El, noi nu trebuie să iubim.

„Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Când ne mâniem, există cel mai mare pericol să păcătuim, de aceea este adăugată această atenționare. Mânia față de cineva care a păcătuit trebuie să fie un simțământ sfânt și să rămână așa. În felul acesta, mânia este simțită în prezența lui Dumnezeu. Cum însă pot ști dacă, în mânia mea, am mers mai departe și am păcătuit? „Să nu apună soarele peste mânia voastră.” Dacă iritarea persistă în duh, împreună cu resentimentele sau cu disprețul, oricine poate vedea că toate acestea nu sunt de la Dumnezeu. Când soarele apune, este fie un moment de comuniune plină de pace cu Dumnezeu, fie de complacere în resentimente, departe de El. Prin urmare este adăugat: „Nici nu dați loc diavolului”. Unde mânia și amărăciunea sunt întreținute în inimă, Satan își poate face ușor loc, ceea ce poate avea consecințe devastatoare.

W. Kelly

Făcând pace prin sângele crucii Lui.
Coloseni 1.20

Pacea

Generalul explică: „Pace putem obține numai dacă echipăm armata, pentru ca dușmanul să nu îndrăznească să ne atace”.

„Nu”, spune pacifistul, „pacea există numai atunci când noi toți distrugem armele. Atunci nimeni nu trebuie să se mai teamă”.

„Este greșit”, spune sociologul, „pace există numai când toți oamenii au suficientă mâncare”.

„Vă înșelați puternic, domnilor”, răspunde filozoful, „pace vom avea doar atunci când am obținut un nivel spiritual mai înalt”.

Citind aceste opinii diferite, să-L întrebăm pe Dumnezeu ce spune El cu privire la tema „păcii”:

„Cei răi n-au pace, zice Domnul” (Isaia 48.22). Atât timp cât omul nu întreabă de Dumnezeu și nu se pune sub autoritatea Sa, nu există pace.

„Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Prin credința în Isus Hristos, care a murit pentru păcatele noastre și a fost înviat spre îndreptățirea noastră, primim personal pace cu Dumnezeu.

„Lucrarea dreptății va fi pacea, roada dreptății: odihna și siguranța pentru totdeauna” (Isaia 32.17). Acest cuvânt biblic indică spre un timp viitor, când Isus Hristos va crea pe pământ pace statornică printr-o domnie dreaptă.

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINCIOȘIE, NU FAIMĂ – Fundația SEER

„Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi…” (Coloseni 3:17)

Când vorbim despre slujirea lui Dumnezeu și a altora, trebuie să luăm hotărârea de a fi credincioși și de-a nu încerca să ieșim în evidență. Biblia spune: „nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie, nu vine înălţarea. Ci (de la) Dumnezeu…” (Psalmul 75:6).

Așadar, nu încerca să te promovezi singur. Puține lucruri în viață sunt mai rele decât să fii într-un loc în care nu ai fost chemat niciodată și pentru care ești slab echipat.

Josh McDowell, care a vorbit în fața a milioane de studenți din lumea întreagă și a scris o sumedenie de cărți, și-a început viața de slujire a lui Hristos într-un mod mai smerit. Prima sa misiune la sediul organizației Campus Crusade for Christ a fost să curețe podeaua de la intrarea principală. El nu s-a întâlnit cu lideri din lucrare; sarcina lui a fost să le curețe noroiul de pe încălțăminte. Introducerea lui Josh în lucrare a semănat cu situația celui care ducea țărușii, când cortul era mutat din loc în loc, în vremea Vechiului Testament. Nu era tocmai o funcție ce necesita un profil înalt!

Fără o perspectivă corectă asupra motivației de-a ne implica în lucrare, e ușor să devenim iritați atunci când ni se dă o misiune care avem impresia că este sub demnitatea noastră. Așadar, cum ne putem păstra motivația de a-I sluji lui Dumnezeu? Aducându-ne aminte de promisiunea că într-o zi vom culege ce am semănat (vezi Galateni 6:7). Dumnezeu a promis că la tronul de judecată al lui Hristos, El va răsplăti slujirea credincioasă.

Așadar, dacă te-a chemat să-L slujești slujindu-i pe ceilalți, stai concentrat asupra credincioșiei, nu asupra mândriei. Trăiește urmând acest verset (Coloseni 3:17): „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”.

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:40-51, 13:1-10

Dumnezeu face ca totul să înceapă din ziua răscumpărării (12.2; 1 Regi 6.1). El instituie paştele ca o rânduială perpetuă. Gândul vrăjmaşului, în ce priveşte Mielul, este „să nu i se mai amintească numele” (Ieremia 11.19). Dar Dumnezeu, pentru care lucrarea Fiului Său are un preţ aşa de mare, Se îngrijeşte ca amintirea Lui să fie mereu înnoită. „Este noaptea de ţinut pentru Domnul” proclamă El (v.42), şi, mai departe: „aduceţi-vă aminte de ziua aceasta” (13.3). Înlocuind Paştele cu Cina comemorativă, Domnul Isus le-a cerut alor Săi să facă aceasta spre pomenirea Lui (1 Corinteni 11.24, 25). Aţi răspuns la această dorinţă a Domnului?

În cap. 13, Domnul Îşi declară drepturile asupra sufletului proaspăt răscumpărat (cap.12). Unii credincioşi, mai ales copii cu părinţi creştini, sunt mulţumiţi că sunt mântuiţi şi nu ţin cont de sfinţirea care trebuie să urmeze. Dar aceeaşi voce care a spus: „Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi” (12.13), cere acum: „Sfinţeşte pe orice întâi-născut … este al Meu” (13.2). Sărbătoarea Paştelui era strâns legată cu cea a Azimelor. Învăţăm de aici că punerea la adăpostul sângelui şi necesitatea unei vieţi sfinte sunt pentru copiii lui Dumnezeu acum două adevăruri indispensabile (de citit şi Tit 2.14).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 apr. 2019

16 Aprilie 2019

Legea Domnului este perfectă, înviorând sufletul. Mărturia Domnului este sigură, făcând înțelept pe cel simplu.
Psalmul 19.7

Psalmul 19 (2) – Dumnezeu revelat în Scriptură

În prima parte a acestui psalm, care constituie cartea descoperirii lui Dumnezeu prin creație, este folosit numele divin „El” („Puternic”). „El” este Dumnezeul puternic văzut în creație și observat de către națiunile păgâne. Împăratul David însă folosește numele de Iahve în restul psalmului (versetele 7-14). Folosirea acestui nume aici este semnificativă, fiindcă acesta este numele lui Dumnezeu în relația Sa cu poporul Său.

Immanuel Kant, cunoscutul filosof german, a scris odată, ca o concluzie la una dintre lucrările sale filosofice bine cunoscute: «Două lucruri mă umplu de uimire și de admirație: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală dinăuntrul meu». Prima parte a afirmației este corectă, așa cum o vedem în primele șase versete ale Psalmului 19. Cea de-a doua parte a afirmației sale demonstrează însă limitele filosofiei omului. Fiindcă teologia liberală îmbrățișată de Kant nu acorda importanță inspirației Scripturii, el s-a întors de la Biblie către conștiința omului pentru călăuzire – o sărmană călăuză, într-adevăr. În Biblie, Dumnezeu ne-a oferit o călăuză vrednică de încredere, spre deosebire de legea morală aflată în interiorul omului căzut sau în cuprinsul filosofiei sale.

Cuvântul lui Dumnezeu restabilește sufletul, îi instruiește pe cei simpli, bucură inima, luminează mintea și curățește viața (versetele 7-9). Valoarea Cuvântului lui Dumnezeu nu poate fi estimată! El prețuiește mai mult decât aurul, decât aurul curat, și este mai dulce decât mierea. Orice cititor al Bibliei poate da mărturie despre acest lucru. David spune că, prin Scriptură, slujitorul lui Dumnezeu este atenționat, ceea ce este similar cu cuvintele lui Pavel către Timotei, anume că Scriptura este de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin pregătit (2 Timotei 3.16,17). În Psalmul 19, slujitorul lui Dumnezeu este atenționat prin Cuvânt, iar în 2 Timotei 3, omul lui Dumnezeu este instruit și echipat prin acest Cuvânt. Mesajul este clar: trebuie să prețuim și să cunoaștem Scriptura!

B. Reynolds

Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.
Coloseni 3.13

Iertați-vă! (2)

Gândirea familiei victimei are ceva de transmis inimilor noastre. Iată ce a declarat fratele victimei: „În acel moment vom fi la egalitate”, a spus Art Julian, fratele lui Karen. „Dacă Ichsan va sta după gratii timp de zece ani, nu o va aduce pe sora noastră înapoi. Și atunci, care este beneficiul? De aceea am luat această decizie.” Au iertat. Rudele lui Karen i-au îmbrățișat pe Ichsan și pe fiul său, în vârstă de 11 Luni, la data aceea, și le-au oferit un album, cu poze din viața lui Karen, de când era mică și până când accidentul i-a luat viața.

Iertarea nu este doar o afirmație, doar un cuvânt rostit cu gura, pentru ca inima și mintea să rămână pline de venin. Iertarea este un proces, este o insistență în bunătate, este o luptă continuă a credinței de a înțelege comportamentul și reacțiile omenești, este acceptarea faptului simplu că orice poate fi iertat, dar – mai ales – că orice trebuie iertat. Pentru binele nostru, pentru liniștea noastră, trebuie să iertăm orice, oricât de imposibil ar părea. Iertarea aproapelui, chiar și a celui care a greșit, este porunca Mântuitorului, iar El ne dăruiește atât voința, cât și înfăptuirea. Din voința noastră proprie, netransformată prin credință și prin pocăință, nu putem să iertăm. Natura noastră veche nu poate să facă binele; ea este tot timpul revoltată împotriva celorlalți. De aceea trebuie să venim așa cum suntem la Mântuitorul, care ne dăruiește o inimă nouă, o gândire nouă, potrivită cu cerința Sa de a ierta.

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA PRIETENIEI (2) – Fundația SEER

„Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi…” (Psalmul 68:6) Biblia mai spune: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24).

O femeie, recent divorțată, se mutase într-un oraș în care nu cunoștea pe nimeni. În cele din urmă, când s-a încumetat să meargă la biserică, ea s-a rugat: „Doamne, ajută-mă să mă integrez și înconjoară-mă cu prieteni.” Ajunsă acolo, a întrebat două femei dacă se poate așeza lângă ele, iar la terminare au luat prânzul împreună. S-a dovedit că toate cele trei femei locuiau singure și se simțeau izolate. Așa că au început un grup de studiu biblic, numindu-l: „Dragostea uimitoare a lui Dumnezeu ne susține.”

Ruth Senter a spus: „Când suntem cu adevărat uniți în Duhul, lucrăm spre binele fiecăruia dintre noi.” Câțiva ani mai târziu, această mică „familie” a devenit tot mai puternică, împărtășindu-și victoriile și înfrângerile, rugându-se și având grijă una de cealaltă.

Thomas Blackaby a remarcat: „Unul din lucrurile bune pe care le face Dumnezeu pentru noi este să ne dea prieteni credincioși. Aceasta este una din modalitățile prin care El ne oferă încurajare, sprijin, sfaturi și părtășie. Pavel nu ar fi supraviețuit din punct de vedere fizic în numeroasele încercări și persecuții, fără frați și surori în Hristos (vezi 2 Corinteni 7:6-7).

E trist când oamenii lui Dumnezeu nu dezvoltă prietenii, și în consecință pornesc singuri în lucrare. Nu e de mirare că ajung repede la epuizare, sau se-ntorc deziluzionați sau plini de amărăciune, pentru că n-au avut parte de sprijinul și încurajarea pe care le necesita lucrarea.” Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cei pe care i-a ales ca să ne încurajeze și să ne susțină.

În momentul acesta, cui îi ești prieten? Ți-e clar care este persoana pe care ți-a indicat Dumnezeu s-o întărești și alături de care să pășești o vreme? Cere-i lui Dumnezeu să te ajute să fii un prieten credincios, întrucât împreună vă puteți bucura de ceea ce face El prin eforturile voastre combinate.

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:28-39

În timp ce în casele lor israeliţii mănâncă paştele sub protecţia sângelui mielului, afară, în noapte, domneşte groaza şi nimicirea. Îngerul nimicitor trece şi loveşte întâii-născuţi şi mari strigăte de deznădejde răsună în tot Egiptul. Este a zecea şi ultima plagă, imagine a unei judecăţi infinit mai grele, pe care Scriptura o numeşte moartea a doua, pregătită pentru cei care nu s-au pus la adăpost prin Mielul lui Dumnezeu.

Nici o deosebire între un prizonier din închisoare şi Faraon însuşi (v.29). Tot astfel, nu se va face deosebire când toţi morţii, „mari şi mici”, vor sta înaintea scaunului de judecată din Apocalipsa 20.

Pentru copiii lui Israel sosise timpul să plece. Ei mâncaseră paştele în grabă, cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare, cu toiagul în mână (v. 11), arătând prin aceasta că sunt un popor despărţit, străin, gata de plecare. Suntem şi noi aşa? Prin zelul nostru pentru Dumnezeu, prin detaşarea noastră faţă de lucrurile de aici, de jos, prin sobrietatea noastră, pe scurt, prin tot comportamentul nostru, ceilalţi ar trebui să vadă că, fiind răscumpăraţi prin sângele Mielului, suntem în orice moment gata să plecăm spre căminul nostru etern.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 Aprilie 2019

Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea.
Matei 6.32

Acest verset este de căpătâi pentru orice copil al lui Dumnezeu, în mijlocul împrejurărilor schimbătoare ale vieții. Aplicarea lui în viețile noastre înlătură orice nemulțumire, orice murmur și ne conduce la supunere deplină. Unde poate fi mai bine pentru cel credincios, decât în brațele Dumnezeului său? Noi nu știm deloc ce este mai bine pentru noi, de aceea ar trebui să ne bazăm întotdeauna pe înțelepciunea și pe dragostea Lui de Tată, căci El cunoaște toate lucrurile de care avem cu adevărat nevoie.

De multe ori El îngăduie ca pacea să ne fie tulburată și ca proptelele pe care le avem în această lume să dispară. Scopul Lui însă este ca astfel să ne putem bucura mai mult de binecuvântările spirituale, de „binecuvântările bunătății” (Psalmul 21.3). Să căutăm deci să ne punem încrederea în voia Tatălui nostru ceresc. El nu ne va călăuzi niciodată către ceva defavorabil nouă, fiindcă bunătatea și credincioșia sunt caracteristicile căilor Lui.

Dacă privim la viața Domnului Isus, vedem că de la iesle și până la cruce n-a existat nicio suferință inutilă pe care El să o fi îndurat. Orice picătură din cupa Sa amară a fost turnată acolo cu grijă de către Tatăl Său. Știind bine acest lucru, El a putut spune: „Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?” (Ioan 18.11). Să nu punem la îndoială dragostea Tatălui! El L-a dat pe Fiul Său pentru noi! Oricare ar fi încercarea sub care suferim, exemplul Domnului nostru să ne fie mângâiere și tărie!

J. R. MacDuff

Și fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4.32

Iertați-vă! (1)

La data de 4 martie 2013, Rendy Andre Ichsan s-ar fi putut afla după gratii. Probabil ar fi fost condamnat la șase ani de închisoare, cu executare. În schimb, a primit o condamnare de cinci ani, fără executare. De ce? Aceasta s-a întâmplat doar pentru că familia femeii pe care a omorât-o a cerut expres această sentință. Accidentul a avut loc pe 1 iulie 2011. Ichsan își petrecuse noaptea sărbătorind. Karen Julian conducea mașina spre casă. Până la acel moment, Ichsan era cel mai fericit bărbat din lume, era proaspăt căsătorit, soția sa aștepta un copil și tocmai fusese promovat la serviciu. Un accident urma să încheie o viață și pe cealaltă urma să o schimbe radical. Karen Julian a murit la impactul celor două mașini. Ichsan avea o alcoolemie de două ori mai mare decât limita legală. Prin urmare, a fost arestat pentru că a condus sub influența băuturilor alcoolice și a fost condamnat pentru omorârea doamnei Karen Julian.

La proces, Ichsan a întâlnit rudele femeii pe care o ucisese. Cei doi frați, o soră și mama lor i-au spus judecătorului că vor ca Ichsan să plătească pentru ce a făcut, dar nu după gratii. Ar fi vrut ca el să facă o schimbare prin lucrul în folosul comunității. Ar fi dorit ca el să vorbească și altora despre ce a făcut, despre consecințele conducerii autoturismului sub influența alcoolului. Au cerut aceasta în speranța că măcar o persoană ar putea fi cruțată prin mesajul lui Ichsan.

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA PRIETENIEI (1) – Fundația SEER

„Un prieten… ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbele 18:24)

Biblia spune: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” Gloria Gaither subliniază acest lucru: „Prietenii adevărați sunt preocupați de ceea ce vei deveni. Ei se uită dincolo de prezent și țin profund la tine ca persoană.” Solomon a scris: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui” (v. 24). Și pentru că formarea și păstrarea unei prietenii îți ia timp și energie, răsplata depășește cu mult investiția.

Prietenul adevărat:

1) Îți dă o mână de ajutor când ești căzut. „Mai bine doi decât unul… căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade” (Eclesiastul 4:9-10).

2) Îți dă viziune. Indiferent cât de mult te iubesc și doresc să te ajute, cei din familie sunt uneori prea aproape ca să fie obiectivi, și e mai util să te deschizi în fața unei persoane care nu îți este rudă. Biblia spune: „Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.” (Proverbe 27:9).

3) Îți dă bună dispoziție. Cineva spunea: „Dacă nu ai riduri înseamnă că nu ai râs destul!” Când râsul este ceea ce ți-a prescris doctorul, prietenii te ajută să descoperi umorul din situația ta – de obicei pentru că și ei au trecut pe acolo! Hazel C. Lee o spune în felul următor: „Când râdem de noi înșine, dar și unii cu alții, se creează sentimentul plăcut că suntem împreună.”

4) Te trage la răspundere. Ai observat vreodată că atunci când ai un comportament opus Cuvântului lui Dumnezeu, e ușor să te păcălești singur? Într-un astfel de moment, „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui” (v. 6). Așa că, astăzi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru prietenii tăi buni, care te iubesc suficient de mult ca să fie cinstiți cu tine chiar și când lucrul acesta doare.

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:17-27

Aluatul, simbol al răului, trebuie îndepărtat cu maximă atenţie (cf. 1 Corinteni 5.7, 8). Nu putem să ne însuşim lucrarea lui Hristos şi să ne bucurăm din plin de ea cât timp nu ne-am mărturisit şi nu am abandonat fiecare păcat de care avem cunoştinţă.

Israelitului îi mai rămânea să facă doar un lucru, cel poruncit de Domnul lui Moise în v.7: trebuia să înmoaie un buchet de isop în sângele mielului şi să ungă cu el pragul de sus şi amândoi uşorii uşii casei sale. Făcând aceasta, capul familiei trebuia să creadă două lucruri: întâi că Domnul avea să lovească prin judecată şi, în al doilea rând, că sângele avea puterea de a-l proteja pe el şi pe ai săi.

Ca şi copiii din familiile israeliţilor, putem întreba: „Ce înseamnă această slujbă pentru voi?” (v.26). Nu este oare aceasta o imagine a scumpului sânge al lui Hristos care ne pune la adăpost de judecată? „Eu voi vedea sângele” spusese DOMNUL (v.13), în timp ce israeliţii, dinăuntru, nu-l vedeau. Mântuirea noastră nu depinde de modul în care apreciem noi lucrarea lui Hristos, nici de intensitatea sentimentelor noastre cu privire la acest subiect. Nu, ci depinde de felul cum o vede Dumnezeu. Pentru El, sângele are eficacitate deplină şi totală în îndepărtarea păcatului. Să ne punem şi noi încrederea în lucrarea desăvârşită împlinită de Domnul Isus şi acceptată de Dumnezeu (1 Ioan 1.7).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 Aprilie 2019

Groapa Lui a fost rânduită cu cei răi, dar El a fost cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu făcuse nicio violență, nici nu a fost vicleșug în gura Lui.
Isaia 53.9

Iată Robul Meu (12)

Această parte a profeției mărețe a lui Isaia are patru versuri. Al doilea este în contrast cu primul, în timp ce al patrulea este o completare a celui de-al treilea. Vedem deci ceea ce plănuiseră oamenii nelegiuiți, dar și că Dumnezeu era la cârma tuturor lucrurilor. Vrăjmașii Domnului stabiliseră să-I arunce trupul la groapa comună, împreună cu trupurile celor doi tâlhari, însă Dumnezeu hotărâse altfel și, fiindcă deținea controlul total asupra tuturor lucrurilor, l-a folosit pe Iosif din Arimateea să pregătească un mormânt special și pe Nicodim să aducă miresme pentru înmormântare. Acești doi oameni Îl cunoscuseră pe Domnul în timpul vieții Sale, iar acum Îl onorau în moartea Sa (Ioan 19.38-42).

Isaia ne oferă motivul pentru care Dumnezeu a vegheat asupra Fiului Său: fiindcă nu făcuse nicio violență. Rasa umană a fost marcată de violență și de corupție (Geneza 6.11). Lucrurile nu au stat deloc așa cu Domnul Isus; nicio violență, nicio viclenie, nicio înșelăciune n-au existat în viața Sa. Despre Natanael, El a putut spune: „Iată un israelit în care nu este viclenie” (Ioan 1.47), însă nu a putut spune că nu fusese nicio înșelăciune în gura acestui ucenic. Acest lucru a fost valabil doar cu privire la binecuvântatul nostru Domn (Isaia 53.9).

El a fost unic, fără păcat, perfect! Totuși S-a dat pe Sine ca Jertfă supremă, ca Jertfă pentru păcat și ca Înlocuitor al celor vinovați de înșelăciune și de violență. L-a glorificat pe Dumnezeu, luând asupra Lui vina noastră și suferind judecata pe care noi o meritam.

A. E. Bouter

Da, sunt ca un om care nu aude și în gura căruia nu este niciun răspuns. Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.
Psalmul 38.14,20

Tăcerea Domnului Isus

Aceste cuvinte profetice, scrise de David sub inspirația Duhului Sfânt, s-au împlinit când Domnul și Mântuitorul nostru a fost pe pământ. Să ne gândim la înscenarea cu martorii falși care au depus o mărturie mincinoasă împotriva Domnului! Cu toate acuzațiile lor, Mântuitorul a tăcut. La prima înfățișare înaintea lui Pilat, iudeii L-au acuzat pe Mântuitorul că sucește mintea poporului și că oprește să se plătească bir Cezarului. Însă Domnul i-a învățat cu totul altfel: „Dați deci Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22.21). De multe ori citim că iudeii au căutat martori mincinoși, ca să-L poată condamna la moarte. A fost acuzat și că ar agita poporul. Acest lucru însă l-au făcut chiar preoții cei mai de seamă (Marcu 15.11). Toate acuzațiile aduse Domnului Isus Hristos nu au fost adevărate.

Cum a răspuns Mântuitorul la toate aceste acuzații? În Matei 27.12 citim: „Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și ale bătrânilor”. Cu mulți ani înainte, prorocul Isaia a scris: „El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Și-a deschis gura” (Isaia 53.7). Această profeție a fost împlinită în toate aspectele vieții Mântuitorului. Tăcerea Mântuitorului este o vorbire fără cuvinte despre maiestatea Persoanei Sale divine.

https://youtu.be/aBmr1bT4p4Y

coordonatori Bob & Debby Gass

SUSȚINĂTORUL TĂU PERSONAL – Fundația SEER

„Tu îmi întinzi masa…” (Psalmul 23:5)

Când David a exclamat: „Domnul este păstorul meu” (v. 1), el a mărturisit de fapt că avea o relație unică și foarte personală cu Dumnezeu. Creatorul ne-a dat fiecăruia dintre noi o personalitate unică, ne-a dat daruri, scop și chemare. El dorește să aibă cu tine o relație care să fie diferită de cea pe care o are cu oricine altcineva. Așa cum amprentele tale sunt unice, la fel este și interacțiunea ta cu Dumnezeu, și-a Lui cu tine. De aceea trebuie să înveți să-I asculți glasul și să știi când vorbește special pentru tine.

Psalmistul continuă și spune: „Tu îmi întinzi masa…”

Gândește-te în felul următor. Când aștepți o masă liberă la un restaurant, iar numele tău se află pe lista de așteptare, chelnerița îți dă un pager. Apoi, când e timpul să iei loc la masă, pagerul va vibra sau se va aprinde un beculeț. În timp ce aștepți, ai toată încrederea că ți se pregătește o masă și că – dacă ai răbdare, când totul e gata – pagerul va vibra. Înțelegi ideea?

Când citești Cuvântul lui Dumnezeu și petreci timp cu El în rugăciune, ceva începe să vibreze înlăuntrul tău și să te ilumineze în duhul tău. Este pagerul lui Dumnezeu, care te călăuzește și te ghidează, pregătind circumstanțe doar pentru tine. Pavel scrie: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Câte din nevoile tale reale vor fi împlinite? Toate! Așa că nu te mai îngrijora, ci pune-ți încrederea în Dumnezeu! El este susținătorul tău personal!

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:1-16

Ajungem acum la prezentarea Paştelui, într-un capitol dintre cele mai importante din tot Vechiul Testament. Răscumpărarea promisă se va împlini în acelaşi timp când asupra Egiptului se va abate cea mai grozavă dintre judecăţi. Păcatul merită moartea şi toţi au păcătuit, atât israeliţii cât şi egiptenii. Dar, pentru ei care făceau parte din poporul lui Dumnezeu, un miel va muri în locul lor, imagine clară şi emoţionantă a lui Isus, „Miel fără cusur şi fără pată … cunoscut în adevăr mai înainte de întemeierea lumii” (1 Petru 1.19) şi dat morţii la timpul hotărât de Dumnezeu. «Să ne însuşim această jertfă»: iată ce semnifică «a mânca paştele». Hristos a trecut prin focul judecăţii divine: mielul era fript la foc. Şi să ne gândim la chinurile Lui având dureroasa cunoştinţă că păcatul nostru L-a dus acolo; aceasta corespunde cu ierburile amare. Mielul era mâncat în familie. Părinţii, copiii, fiecare din casă îşi avea partea lui.

Drag cititor, ai experimentat tu în mod personal ce înseamnă «a mânca paştele»? Ţi-ai însuşit tu prin credinţă moartea ispăşitoare a Domnului Isus? Ziua convertirii, punctul de origine al noii vieţi (v.2), naşterea din nou a copiilor lui Dumnezeu, este o dată care nu trebuie uitată!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 Aprilie 2019

Și zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile.
Neemia 6.15

Nebucadnețar dărâmase zidurile Ierusalimului, iar iudeii fuseseră luați în captivitate, pentru șaptezeci de ani. Apoi Cirus dăduse decretul pentru întoarcerea lor în Ierusalim. Mulți s-au întors și templul a fost rezidit, însă zidurile și porțile cetății erau în continuare dărâmate, poporul fiind în suferință, în rușine și lipsit de apărare.

Neemia, cercetat de Domnul, s-a întors la Ierusalim pentru a reconstrui zidul și porțile cetății. El a lucrat împreună cu cei care au fost gata să-și pună mâinile și inimile în slujba Domnului. Deși au întâmpinat multă împotrivire, Domnul i-a ajutat și i-a binecuvântat, astfel că lucrarea a fost încheiată în doar cincizeci și două de zile. Pe măsură ce medităm la acest lucru, ne întrebăm de ce poporul amânase această lucrare vreme de aproape o sută de ani, când putea fi făcută într-un timp atât de scurt. De ce suferiseră ei atâta rușine și mizerie, când soluția era la îndemână?

Găsim un răspuns la această întrebare în Neemia 8. Când legea a fost citită, poporul a înțeles că, în luna a șaptea, fiii lui Israel trebuiau să locuiască în colibe, așa că fiecare dintre ei a construit o astfel de colibă pe acoperișul casei sale. Este interesant să vedem că ei aveau case pentru a face acest lucru, ceea ce însemna că își construiseră case în timpul în care zidul era în ruină. Ei fuseseră mai interesați și mai preocupați de propriul lor confort, decât de gloria lui Dumnezeu. Cum stau lucrurile cu noi? Care sunt prioritățile noastre? Suntem noi mai preocupați cu plăcerile noastre, cu acumularea de bogății, cu dobândirea unui loc bun de muncă sau cu multe alte lucruri asemănătoare, mai degrabă decât cu înaintarea Împărăției lui Dumnezeu?

A. Blok

Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!
Psalmul 90.12

Ce este mai bun urmează

În fiecare an, în luna aprilie, când natura se trezește la viață, cuget mai temeinic asupra timpului trecut. Ca toți cei care au ajuns la o vârstă mai înaintată, mă preocup cu tema „îmbătrânirii”.

Ce pare mai interesant în acest proces este că, deși avem toți aceeași părere, totuși abordăm diferit această temă. Depinde de perspectivă și de poziție: pe de o parte, dacă avem sau nu o speranță după moarte și, pe de altă parte, dacă trăim sau nu în mod conștient cu Dumnezeu în fiecare zi.

Viața noastră trece repede, așa cum arată Moise în Psalmul 90: „Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și mândria lor este muncă și deșertăciune, căci anii trec iute și noi zburăm” (Psalmul 90.10). De aceea, trebuie să folosim cu sens și la o vârstă mai înaintată fiecare zi.

Moise ne conduce gândurile de asemenea spre Dumnezeu: „Satură-ne dimineața cu bunătatea Ta, ca să cântăm și să ne bucurăm în toate zilele noastre” (Psalmul 90.14). În mod deosebit când îmbătrânim simțim zilnic bunătatea lui Dumnezeu. Dacă am avea un ochi deschis pentru aceasta, bucuria în amurgul vieții nu va înceta.

Fiecare nouă zi este una care ne aduce mai aproape de Domnul Isus. În curând, El va reveni și îi va răpi la Sine în cer pe aceia care au crezut în El! Această speranță însuflețește credința noastră. Știm că ce este mai bun urmează pentru aceia care au crezut în Domnul Isus!

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (5) – Fundația SEER

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:17)

Este important să citești, să studiezi, să memorezi și să reflectezi la Cuvântul lui Dumnezeu, dar trebuie să și răspunzi la el, să fii „împlinitor al Cuvântului” (Iacov 1:22). Acesta este pasul cel mai dificil, întrucât Satan va lupta îndârjit împotriva ta pe acest subiect. Poți fi atât de ocupat cu participarea la următoarea întâlnire a bisericii, încât să uiți să pui în practică ce ai învățat la precedenta întâlnire. Domnul Isus a zis: „Pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată” (Matei 7:24).

Dumnezeu nu te binecuvântează pentru că știi adevărul, ci pentru că I te supui. „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32); dar uneori adevărul te poate face să te simți stânjenit. Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă motivațiile, ne scoate la lumină slăbiciunile, ne mustră pentru păcate și cere schimbare. De aceea, e bine să discuți frământările tale personale cu alții. Aflăm de la alții adevăruri pe care nu le-am fi aflat singuri. Ceilalți ne pot ajuta să vedem și să aplicăm ceea ce noi am omis. Ne pot cere socoteală.

Una din cele mai bune modalități prin care putem deveni „împlinitori ai Cuvântului” este să scriem un plan de acțiune. Trebuie să fie unul personal (adică: să te implice pe tine); practic (să fie ceva ce poți face); care poate fi dovedit (să aibă un standard și un termen limită). Cum a spus D.L. Moody: „Biblia nu ne-a fost dată ca să ne ridice cunoașterea, ci să ne schimbe viața.”

2019 de Jean Koechlin

Exod 10:24-29, 11:1-10

Nouă urgii au venit succesiv peste ţara Egiptului. Mai rămânea a zecea, mai grozavă decât toate cele dinainte, a cărei semnificaţie o vom vedea în continuare. Ea a fost precedată de o ultimă propunere a lui faraon: „Mergeţi, slujiţi Domnului; numai turmele voastre să rămână” (v.24), care urmărea să împiedice poporul să aducă jertfele şi darurile. Recunoaştem bine în aceasta eforturile lui Satan de a ne lipsi de Cel care este Jertfa desăvârşită. El face orice pentru a ne lua bucuria lui Hristos, mai ales atunci când venim pentru a-L oferi Tatălui în închinare. Vai, cât de des îi reuşeşte aceasta! Rezultă o pierdere pentru noi, dar, mai presus de orice, Dumnezeu este lipsit de jertfa scumpă pe care o aşteaptă de la răscumpăraţii Săi. Şi, la modul general, răspunsul lui Moise ne aminteşte că Dumnezeu are drept nu numai asupra noastră, ci şi asupra a tot ceea ce este în posesia noastră.

Moise „a ieşit de la Faraon aprins de mânie” (v.8). Îl vom vedea în mai multe rânduri pe acest om al lui Dumnezeu mânios, tocmai pe el, care era „foarte blând, mai mult decât toţi oamenii care erau pe faţa pământului” (Numeri 12.3; vedeţi Exod 16.20; 32.19; Levitic 10.16; Numeri 16.15; 31.14). Dar era vorba de gloria lui Dumnezeu şi de binele poporului Său. Are mânia noastră întotdeauna o cauză atât de dreaptă?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 Aprilie 2019

M-am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.
Neemia 1.4

Edictul lui Cirus pentru întoarcerea iudeilor în Ierusalim fusese dat cu aproape o sută de ani înainte de timpul lui Neemia. Ezra se întorsese la Ierusalim cam cu cincisprezece ani înainte de evenimentele din Neemia 1. De ce nu se dusese și Neemia la Ierusalim împreună cu Ezra, la acea dată? Nu știm, însă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care oferă o a doua șansă, iar acum Neemia avea pe inimă starea poporului său.

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să întrebe despre starea și despre nevoile de acolo (Neemia 1.2,3). Acest lucru este de natură să ne cerceteze; cât de mult cunoaștem noi despre lucrarea Domnului, nu doar despre cea din țara noastră, ci și despre cea din alte colțuri ale lumii? După ce a primit detalii, Neemia s-a rugat, iar rezultatul a fost că Domnul i-a pus în inimă gândul de a merge în țară. Domnul Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să-L roage pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. În versetele următoare vedem că El Însuși i-a trimis în lucrare.

Unii au spus că a fost un sacrificiu pentru Neemia să părăsească slujba plăcută de la palat, însă, dacă luăm în considerație imoralitatea, nedreptatea și excesele care aveau loc acolo, înțelegem că o astfel de poziție nu era un loc fericit pentru un om temător de Dumnezeu.

Dar nu pentru aceasta a dorit el să plece de acolo, ci fiindcă avea cu adevărat pe inimă nevoia poporului său. El înțelegea că poporul lui Dumnezeu se afla într-o stare nenorocită și se gândea la onoarea lui Dumnezeu, în relație cu locul unde El Își așezase numele. Facă El ca aceste lucruri să fie și pe inimile noastre!

A. Blok

De atunci încolo, Isus a început să arate ucenicilor Săi că El … va fi omorât și că a treia zi va învia.
Matei 16.21

Descoperire neașteptată

Ce adevăruri și ce privilegii glorioase sunt cuprinse în descoperirea făcută lui Petru! Dar, iată, o nouă descoperire neașteptată! Aceste privilegii sunt consecința morții Domnului Isus Hristos și ele ne sunt date prin ea. Petru nu putea admite ca Isus Hristos să îndure o astfel de rușine, de a fi omorât. Nu putea oare Domnul să împlinească planurile Sale glorioase fără să moară? Ucenicul L-a luat pe Învățătorul său deoparte și L-a mustrat, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!”. Erau, în aceste cuvinte, afecțiuni naturale pentru Isus Hristos, dar aflăm că Petru nu a înțeles că descoperirea pe care a primit-o de la Tatăl ceresc nu poate să ne aparțină fără prețul vieții Mântuitorului. Mai mult, aceste cuvinte arată că Petru nu voia o astfel de înjosire, nici pentru Isus Hristos care i-a promis astfel de privilegii, nici pentru sine care, împreună cu ceilalți ucenici, alcătuiau alaiul lui Mesia. Putem, într-o oarecare măsură, să distingem motivele naturale ale mustrării lui Petru.

Pentru Domnul Isus era limpede că Satan se folosea de Petru pentru a pune o piatră de poticnire înaintea Lui. Cele mai periculoase instrumente folosite de Satan sunt creștinii care cunosc adevărul în mod teoretic, dar care se tem de disprețul și de vrăjmășia lumii. Îndepărtarea de jertfa de pe cruce a Mântuitorului înseamnă tăgăduirea creștinismului, iar aceasta este tendința inimii noastre naturale, care încă nu s-a smerit în fața lui Dumnezeu.

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (4) – Fundația SEER

„Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:97)

Noi prețuim Cuvântul lui Dumnezeu:

1) Când îl studiem. Asta include și notarea gândurilor pe care le avem cu privire la Cuvânt. De asemenea, îi punem întrebările corecte, cum ar fi: Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Cum? Cu alte cuvinte, studiul tău biblic îți oferă o perspectivă, nu doar informații.

2) Prețuim Cuvântul lui Dumnezeu când îl memorăm. Poate crezi că nu stai prea bine cu memoria, dar deja ai memorat un milion de idei, fapte sau persoane. Realitatea este că ne amintim doar ce este cu adevărat important pentru noi! Există beneficii enorme ale memorării Scripturii: te ajută să reziști ispitei, să iei hotărâri mai bune, să reduci stresul, să-ți mărești încrederea, să-ți exersezi gândirea, să-ți poți împărtăși credința cu alții. Memoria ta este ca un mușchi: cu cât o folosești mai mult, cu atât devine mai puternică. Începe prin a scrie pe un cartonaș un verset care te-a ajutat, apoi ia-l cu tine. Repetă-l cu voce tare – în timp ce lucrezi, în timp ce faci exerciții, în timp ce aștepți, înainte de-a merge la culcare. Cheia memorării versetelor este repetarea lor zilnică.

3) Prețuim Cuvântul lui Dumnezeu când reflectăm la el. Niciun alt obicei nu te va maturiza spiritual mai mult decât meditarea zilnică la Cuvântul lui Dumnezeu. Când faci lucrul acesta, ești efectiv „schimbat în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18). Dumnezeu l-a numit pe David „om după inima Mea” (Faptele Apostolilor 13:22). Cum și-a câștigat această distincție? Îi plăcea să reflecteze la Cuvântul lui Dumnezeu: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” Cheia unei vieți creștine reușite este în mâinile tale: Biblia. Prețuiește Cuvântul lui Dumnezeu!

2019 de Jean Koechlin

Exod 10:12-23

Tot ceea ce scăpase de grindină este acum distrus de lăcuste. Ce dezastru grozav! „Am păcătuit”, a repetat Faraon cu o evidentă rea-credinţă, urmărind numai să fie scăpat de lăcuste. Dar „Dumnezeu nu Se lasă (Lit: nu este) batjocorit” (Galateni 6.7). Faraon a lăsat să treacă clipa potrivită (Ieremia 46.17) şi Dumnezeu îi împietreşte din nou inima. Apoi vine întunericul, trei zile întregi de întuneric! Este un semn cu un înţeles evident pentru egipteni. Soarele, sursa de lumină, de căldură, de viaţă, cel pe care-l adorau ca zeu (Ra), apare neputincios înaintea Creatorului universului.

Dar în toate casele copiilor lui Israel era lumină. „Oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric”, declară Domnul Isus (Ioan 12.46). Şi, din nou: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8.12). În mijlocul unei lumi pline de umbrele întunecate ale păcatului, credinciosul poate totuşi distinge prezenţa luminii, pe Hristos locuind în el (Ioan 14.23). Ca urmare, pentru el totul este limpede: starea lumii, viitorul ei şi starea inimii lui. El ştie unde poate păşi în siguranţă. Ceea ce face poate fi văzut de toţi (Luca 11.36).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

11 apr. 2019

11 Aprilie 2019

Și era o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer (ea era mult înaintată în vârstă și trăise cu soțul ei șapte ani de la fecioria ei, ea însăși fiind văduvă până la optzeci și patru de ani), și nu se depărta de la templu, slujind noapte și zi cu posturi și cu rugăciuni; și ea, suindu-se la templu în același ceas, Îl lăuda pe Domnul și vorbea despre El tuturor acelora care așteptau răscumpărarea în Ierusalim.
Luca 2.36-38

La patruzeci de zile după nașterea pruncului Isus, Iosif și Maria L-au adus în templu, pentru a-L prezenta înaintea Domnului. În Exod 13, Dumnezeu rânduise ca orice întâi-născut de parte bărbătească să fie adus înaintea lui, iar în Levitic 12 poruncise ca o femeie care năștea un fiu să fie curățită la patruzeci de zile după aceea. Trebuia adusă o jertfă pentru curățirea ei. Jertfa pe care Maria și Iosif au adus-o arăta că erau niște oameni săraci.

În timpul când ei împlineau toate acestea, o văduvă în vârstă, numită Ana, o profetesă, și-a făcut apariția. Ea fusese căsătorită șapte ani, iar apoi trăise ca văduvă, până la optzeci și patru de ani. Văzând Pruncul, această femeie evlavioasă I-a adus mulțumiri Domnului, după care a început să vorbească „despre El tuturor acelora care așteptau răscumpărarea în Ierusalim”.

Cât de mult vorbește acest lucru inimilor noastre! Această profetesă înaintată în vârstă – o femeie prin care Dumnezeu vorbea poporului Său – nu se depărta de templu și îi cunoștea pe toți aceia care așteptau răscumpărarea în Ierusalim. Cât de aproape de Domnul trăim noi? Cât de bine îi cunoaștem pe credincioșii din jurul nostru? Vorbim cu ei despre Cel pe care Dumnezeu ni L-a dăruit ca Mântuitor? Este El atât de prețios pentru noi, încât să nu putem sta fără să vorbim și altora despre El?

Ana era dintre aceia despre care Maleahi a scris că se temeau de Domnul și că vorbeau unii cu alții; dintre aceia la care Domnul a luat aminte și pe care i-a înscris în cartea Lui de aducere-aminte; dintre aceia care meditau la numele Lui și care Îi erau o comoară deosebită (Maleahi 3.16,17).

E. P. Vedder, Jr.

Și El le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat și să nu se lase.
Luca 18.1

Rugăciunea Anei

Multe femei ale credinței despre care citim în Biblie au avut o viață de rugăciune. În 1 Samuel ne sunt prezentate două rugăciuni ale Anei. În primul caz este vorba despre o rugăciune propriu-zisă, iar în al doilea caz este mai mult o cântare de laudă. Cu siguranță, toți cititorii Bibliei cunosc foarte bine care era situația Anei. Ea suferea atât din cauza faptului că nu avea copii, cât și din cauza disprețului și a batjocurii Peninei, a doua soție a soțului ei, Elcana. Încotro să se îndrepte cu necazul ei? Desigur, soțul ei, Elcana, o iubea și încerca să o consoleze. Dar necazul sufletului ei rănit și supărat îl putea înțelege foarte bine numai Unul – Domnul, Dumnezeul lui Israel. Astfel o vedem ca pe o femeie cu „duhul plin de durere”, rugându-se Domnului și plângând mult. În 1 Samuel 1.15, ea explică ceea ce făcuse în rugăciune: „Îmi vărsam sufletul înaintea Domnului”.

Acest privilegiu, de a ne vărsa înaintea lui Dumnezeu tot ceea ce avem pe suflet este astăzi partea fiecărui credincios. Nici nu ar putea fi altfel, deoarece noi Îl cunoaștem astăzi pe Dumnezeul nostru într-un mod mult mai adânc și mai intim, anume ca pe „Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos”. Însuși Domnul a spus alor Săi: „Tatăl Meu – Tatăl vostru”. Apostolul Pavel îi îndemna pe creștini să aducă înaintea lui Dumnezeu toate problemele lor, prin rugăciuni și prin cereri cu mulțumiri (Filipeni 4.6). Și acest lucru putem să-l facem și noi.

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (3) – Fundația SEER

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)

Când mintea ta este umplută de Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt îl va folosi ca să te transforme. „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” Cum se întâmplă lucrul acesta?

1) Citește-l. Dacă citești ziarul, dar nu Biblia, nu vei crește spiritual. Nu se poate să te uiți la televizor trei sau patru ore, după care să citești Biblia trei sau patru minute – și să te aștepți să crești. Cum poți să zici că crezi Biblia din scoarță în scoarță, când nu ai citit-o din scoarță în scoarță? Mai mult, Dumnezeu spune: „Va trebui… s-o citească în toate zilele vieţii lui” (Deuteronomul 17:19). Dacă citești Biblia numai cincisprezece minute pe zi, vei reuși s-o parcurgi toată într-un an. Dacă tai din programul tău zilnic numai o jumătate de oră de la televizor, o poți citi de două ori pe an. Citirea zilnică a Bibliei te ține conectat la glasul lui Dumnezeu. Dorești să ai parte de creștere spirituală? Dezvoltă un plan de citire zilnică a Bibliei și ține-te de el.

2) Primește-l. În pilda semănătorului, Domnul Isus vorbește despre trei atitudini de respingere a Cuvântului lui Dumnezeu: o minte încuiată (pământul uscat), o minte superficială (pământul de la marginea drumului) și o minte distrasă (pământul cu buruieni) (vezi Luca 8:5-15). De fiecare dată când nu primești Cuvântul, verifică-ți atitudinea, în special în ce privește mândria, deoarece Dumnezeu îți poate vorbi și prin cel mai plictisitor profesor, dacă ești smerit și receptiv. Iacov spune: „primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.” (Iacov 1:21). Acestea nu sunt doar niște idei bune, ci principii care schimbă viața!