Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului și locuiește acolo, pentru că, iată, am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.

1 Împărați 17.9



Ce a văzut profetul, atunci când a ajuns la Sarepta? O văduvă sărmană, care strângea câteva lemne! Totuși, cuvântul Domnului era acesta: „Am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”. Cât de încercată trebuie să fi fost credința lui Ilie?

El însă nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu prin necredință, ci a fost tare în credință, fiindcă știa că Dumnezeul atotputernic va purta de grijă de nevoile sale. De aceea, faptul că nu mai era făină, nici untdelemn, nu conta pentru el, fiindcă, dincolo de împrejurări, el privea la Dumnezeul împrejurărilor. El nu privea la văduvă, ci la Dumnezeu; nu privea la puțina făină rămasă, ci la porunca divină. Prin urmare, duhul său a fost pe deplin calm și netulburat, în mijlocul unor împrejurări care ar fi zdrobit pe oricine ar fi umblat prin vedere. Ilie a putut deci să spună, fără nicio urmă de îndoială: „Făina din vas nu se va termina și untdelemnul din urcior nu se va sfârși” (1 Împărați 17.14).

Aici avem răspunsul credinței la obiecțiunile necredinței. Din momentul în care sufletul apucă promisiunea lui Dumnezeu, raționamentele necredinței iau sfârșit. Necredința așază împrejurările între suflet și Dumnezeu; credința Îl așază pe Dumnezeu între suflet și împrejurări. Fie ca noi să umblăm prin puterea credinței, spre lauda Celui pe care credința Îl onorează întotdeauna! Puțină făină, în mâna lui Dumnezeu, este suficientă pentru credință. „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești” … „dar ce sunt acestea la atâția?”. Acesta este limbajul inimii omenești; credința însă niciodată nu spune: „Dar ce sunt acestea la atâția?”, ci: „Ce greutate este pentru Dumnezeu, ca să hrănească o așa mulțime?”. Necredința spune: „Noi nu putem”; credința spune: „Dar Dumnezeu poate”.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei care locuiesc în întuneric și în umbra morții trăiau încătușați în apăsare și în fiare, pentru că se răsculaseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu.

Psalmul 107.10,11



De la răzvrătire la credință (1)

Misionarul german Frey, care a lucrat în India de Est și care a trebuit să se întoarcă acasă din motive de sănătate, plecase de puțin timp din Bombay cu vasul care avea ca țintă Europa. Când au ajuns în apropiere de St. Maurice, s-a stârnit o vreme așa de rea, încât căpitanul a prezis o furtună groaznică. Și, într-adevăr, a venit furtuna cu o putere înfricoșătoare, dar spre seară s-a potolit.

Dar, a doua zi, după ce a răsărit soarele, furtuna a reînceput cu puteri noi; valurile au făcut o spărtură în vapor și apa a năvălit înăuntru cu toată puterea. Toate eforturile de a opri apa au fost zadarnice; iar vaporul a început să se scufunde. Atunci căpitanul a venit la misionar și l-a rugat să meargă pe la călători și să-i informeze că în câteva ore vor fi în veșnicie. Printre călători se afla și soția unui judecător din Dharwar, cu cinci copii. Atunci când mama, care zăcea bolnavă la pat, a aflat vestea despre apropiata scufundare a vasului, s-a petrecut o scenă jalnică. „Să mă înec în mare împreună cu copiii mei? Să nu-mi mai văd soțul? Mai pot primi iertarea păcatelor? Nu I-am acordat atenția cuvenită lui Isus Hristos.” Așa spunea această mamă, complet descurajată. Însă misionarul a îndrumat-o cu calm la Mântuitorul Isus Hristos care nu obosește iertând pe fiecare de păcatele sale, când sunt recunoscute.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUIND URIAȘII (1) – Fundația SEER

„Astfel… David a fost mai tare decât filisteanul.” (1 Samuel 17:50)


 

Capitolul 17 din 1 Samuel prezintă contextul în care se desfășoară duelul dintre David și Goliat… în care păstorul doboară războinicul… băiatul învinge uriașul! Dumnezeu îi dă izbândă lui David în fața uriașului, ca să ne inspire și pe noi să ne înfruntăm proprii noștri uriași.

Uriașii pot fi tangibili sau intangibili: lucruri pe care nu le putem birui deoarece, fermecați de teamă, credem că nu suntem în stare. Pot fi și idealuri de neatins, proiecte neterminate sau vise neîmplinite – „lucrurile neterminate” ale vieții care ne fac să rămânem împotmoliți în mediocritate. Uriașii sunt toate acele lucruri sau persoane care ne împiedică să fim sau să facem ceea ce Dumnezeu dorește să fim sau să facem. Uriașii pot fi interiori sau exteriori, reali sau imaginari, de natură fizică sau emoțională. Uriașii pot fi atitudini, obiceiuri, convingeri, filosofii sau amintiri. Ar putea fi persoane care stau între tine și Dumnezeu; între ceea ce ești și ceea ce vrea Dumnezeu să fii; între situația în care te găsești și locul în care dorește Dumnezeu să ajungi; între ceea ce crezi și ceea ce dorește Dumnezeu să crezi.

Uriașii au un scop: să te oprească să avansezi și să te împiedice să-ți împlinești destinul. Dar cei ce biruie uriașii văd izbânda în umbra înfrângerii! Ei percep fiecare luptă ca pe un test în care provocarea este transformarea unui lucru negativ într-unul pozitiv. Conflictul este acceptat și împotrivirea este anticipată. Pentru ei, conflictul înseamnă creștere și înfrângerea unui dușman este condiția preliminară pentru a fi promovat.

Uriașii ne pot scoate la lumină calitățile, pot fi unitatea de măsură a creșterii noastre și pot alimenta încrederea noastră în Dumnezeu. Cei ce biruie uriașii văd șansă în împotrivire, potențial în probleme, și biruință în umbra înfrângerii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți deveni un biruitor de uriași!<


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 24:1-13


Pentru a-şi rosti cea de-a treia profeţie, Balaam n-a mai mers, „ca în alte dăţi, să-l întâmpine cu descântece” (v. 1). Om dedat spiritismului (instrumentul obişnuit al demonilor), este constrâns să rostească prezicerea pe care Dumnezeu i-o pune în gură. Şi cu cât mai mult se încăpăţânează Balaam, cu atât mai binecuvântat va fi poporul. Versetul 5 constată nu numai absenţa fărădelegii în Iacov (harul), ci şi admirabila frumuseţe a corturilor lui Israel (gloria). În mijlocul acestor corturi se înălţa cel al
Domnului Însuşi, locuinţa gloriei Sale, astfel încât întreaga tabără era făcută părtaşă acestei glorii.

Biserica este încă în pustiu, dar Dumnezeu deja o vede în lumina relaţiei glorioase cu Fiul Său preaiubit. Este Mireasa lui Hristos, îmbrăcată în ochii Săi în toate perfecţiunile Mirelui divin. Dumnezeu ne cheamă să privim Adunarea, şi pe fiecare frate sau soră în mod individual, „de pe vârful stâncilor” (23.9), cum s-ar spune, în acelaşi fel în care El Însuşi îi priveşte din cer. Vom avea atunci o altă imagine a lor. Vom vedea strălucind frumuseţea veşmintelor îndreptăţirii cu care Domnul i-a îmbrăcat pe ai Săi. Vom observa la ei reflectarea gloriilor lui Isus. Iar dacă sunt unele subiecte de întristare, pe care nu putem să nu le observăm, aceasta va fi încă o ocazie de a admira grandoarea răbdării şi a iertării divine.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: