Mana Zilnica

8 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus i-a spus: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis” … Isus, strigând cu glas tare, a spus: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!”.

Luca 23.43,46

Isus, Fiul Omului, Cel fără păcat, atârna pe cruce între doi tâlhari. Cei care treceau dădeau din cap și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui” (Matei 27.42). Acest lucru ne aduce aminte de cuvintele profetului Ieremia: „Nu este nimic aceasta pentru voi toți care treceți pe cale? Priviți și vedeți dacă este durere ca durerea mea” (Plângeri 1.12). Cei doi tâlhari fuseseră martori la felul cum Domnul suferea în liniște și Îl auziseră rugându-Se: „Tată, iartă-i!”. Unul dintre ei și-a întors ochii cu credință în El, recunoscându-și vina. Nu ni se spune numele lui; el îi reprezintă, de fapt, pe toți cei care cred. El s-a temut de despărțirea veșnică de Dumnezeu, iar în momentul următor a primit promisiunea că va fi cu Domnul „astăzi”.

Luca ne prezintă ultimele cuvinte ale Domnului, pe care le-a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul”. Luca prezintă de asemenea cuvintele pe care Domnul le-a spus la vârsta de doisprezece ani, atunci când a fost găsit în templu de părinții Săi: „Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” (Luca 2.49). El a fost în cele ale Tatălui Său de la început și până la sfârșit. Domnul a umblat făcând binele, vindecându-i pe cei bolnavi și deschizând ochii orbilor. În orice împrejurare, chiar și în grădina Ghetsimani, El S-a supus voii Tatălui cu o ascultare perfectă. Cu toții, din toată inima noastră, suntem de acord cu sutașul care, după ce a văzut ce s-a întâmplat la cruce, L-a glorificat pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era drept!” (Luca 23.47).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

2 Corinteni 5.21

Unicul care este fără păcat

Toți oamenii au moștenit de la Adam o natură păcătoasă – în afară de Isus Hristos. Când îngerul Gabriel a vestit nașterea Sa, i-a spus Mariei: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1.35). Apostolul Ioan a subliniat: „În El nu este păcat” (1 Ioan 3.5). Omul Isus Hristos a fost în Ființa Sa sfânt și fără păcat.

Toți oamenii au păcătuit – în afară de Isus. El Însuși a mărturisit că a făcut tot timpul ce a fost plăcut Dumnezeului și Tatălui Său (Ioan 8.29). Niciun gând, niciun cuvânt și nicio faptă a Domnului nu au stat în contradicție cu Dumnezeu. Apostolul Petru întărește acest lucru în timp ce îl explică: Hristos „n-a făcut păcat” (1 Petru 2.22).

Toți oamenii au sâmburele morții în ei – în afară de Isus Hristos. Pentru că El a fost fără păcat și nu a păcătuit niciodată, a posedat dreptul asupra vieții în veșnicie. Citim în Ioan 1.4: „În El era viața”. Adam a primit viața de la Creatorul său, dar Fiul lui Dumnezeu avea viața în El Însuși.

Astfel, Domnul Isus a fost Unicul care a putut aduce la cruce o jertfă care a satisfăcut toate cerințele lui Dumnezeu. Acolo, El, care nu a cunoscut păcat, S-a făcut păcat pentru noi. Acolo, Cel Sfânt și curat Și-a dat viața pentru mântuirea noastră.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA DE CÂȘTIGĂTOR – Fundația SEER

„Tu mă încingi cu putere pentru luptă.” (Psalmul 18:39)

 

Fiecare dintre noi ducem o luptă de un fel sau de altul, dar nu toți ieșim biruitori. Învingătorii sunt de multe feluri și din medii diferite, dar toți au un lucru în comun: o credință care nu se dă bătută! Nimeni nu a avut mai multe lupte în viață decât a avut David, și el a înțeles importanța păstrării unei perspective corecte. El a declarat: „Tu mă încingi cu putere pentru luptă.” Harul pe care îl primim de la Dumnezeu va fi întotdeauna pe măsura provocărilor cu care ne confruntăm. Întotdeauna!

Știai că Lordul Nelson, celebrul amiral britanic și eroul mărilor, a suferit de rău-de-mare toată viața lui? Cu toate acestea, omul care a scufundat flota lui Napoleon nu a permis luptelor sale personale să-i fure destinul. El nu numai că s-a deprins să trăiască cu slăbiciunea sa, ci a și învins-o în fiecare zi. Cu toții avem câmpurile noastre de luptă. Și chiar dacă nimeni nu ne decorează cu vreo medalie atunci când suntem biruitori, nimic nu poate diminua satisfacția pe care o avem știind că nu am renunțat, sau bucuria de a ști că am biruit prin puterea lui Dumnezeu. A cui putere? A lui Dumnezeu!

„Tu mă încingi cu putere pentru luptă.”

Se povestește că un băiețel și-a pierdut brațul drept într-un accident. Când doctorul i-a pus niște întrebări cu privire la handicapul său, el a răspuns: „Eu nu am un handicap. Pur și simplu nu mai am brațul drept!” Mai târziu, doctorul a aflat că băiatul devenise jucătorul de baschet care înscria cele mai multe puncte din echipa sa de la liceu! Filosofia lui de viață a fost următoarea: Nu contează ce ai pierdut, ci cum folosești ce ți-a rămas! Aceasta e atitudinea câștigătoare – și cu ajutorul lui Dumnezeu, o poți dezvolta și tu!<

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 23:13-30

„Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptăţeşte. Cine este cel care condamnă?” (Romani 8.33, 34). Râzând de acuzator, Domnul îl împuterniceşte pe Balaam să declare de pe vârful muntelui că „El n-a zărit nelegiuire în Iacov şi n-a văzut răutate în Israel” (v. 21). Citind acest verset nu putem să nu ne întrebăm cum poate Dumnezeu afirma ceva care în mod evident este contrazis de fapte. A uitat El oare murmurele, poftele, idolatria, răzvrătirea?

Versetul 23 ne oferă răspunsul: „La timpul său se va zice despre Iacov şi despre Israel:«Ce a lucrat Dumnezeu!„» În timp ce poporul se acoperea de vină în pustiu, Domnul împlinea lucrarea necesară pentru a-i face potriviţi să intre în ţară. El Se ocupase de toate păcatele alor Săi, dându-le jertfele, preoţia, şarpele de aramă, toate imagini ale lucrării Domnului Isus.

Aşa că, dacă Dumnezeu vorbeşte astfel, nu este pentru că El nu-Şi aduce aminte, nici pentru că trece cu vederea răul din indulgenţă, ci pentru că, privind spre poporul Său, vede lucrarea Sa. El are necurmat înaintea ochilor lucrarea Fiului Său şi nu ar fi credincios şi drept pentru acest Salvator desăvârşit dacă le-ar fi imputat cel mai mic lucru celor pe care Isus i-a spălat în sângele Său (1 Ioan 1.9).