Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Încetați să faceți rău! Învățați-vă să faceți bine!
Isaia 1.16,17


Privind la starea pustiită a Bisericii în mărturia ei exterioară, nu putem să nu ne întrebăm de unde curg aceste ape amare care au transformat grădina Domnului într-o astfel de pustie a morții. Nu este dificil să descoperim izvorul otrăvit. Nesupunerea este una dintre sursele bogate din care au țâșnit toate aceste râuri ale întristării – nesupunerea față de Hristos, față de Duhul Sfânt, față de Cuvânt. Prezența și autoritatea lui Hristos în adunare n-au mai fost recunoscute; călăuzirea Duhului a fost stopată de către carne; iar când, în consecință, neorânduiala s-a instalat, s-a recurs la înțelepciunea omului mai degrabă decât la Cuvântul lui Dumnezeu.

Care este deci remediul? Este clar că, dacă aceste neajunsuri au intervenit din cauza nesupunerii, primul pas către rezolvare este de a înceta să mai fim nesupuși. Ordinea divină este: „Încetați să faceți rău! Învățați-vă să faceți bine!” (Isaia 1.16,17). Dumnezeu a stabilit ca ascultarea să fie condiția progresului în cunoaștere (Ioan 7.17). Dacă am greșit ca urmare a faptului că am urmat sfatul oamenilor, prima cerință a Lui este să ne întoarcem la cuvântul Său și să pornim din nou, însă pe calea Sa.

Este clar, prin urmare, că niciun compromis, nicio încercare de a îmbunătăți starea prezentă de lucruri, niciun efort de a diminua răul nu sunt potrivite stării de față. Uniunile creștine, alianțele evanghelice și alte încercări de a comunica unii cu alții peste gardurile denominaționale pot avea o valoare prin faptul că indică prezența în inimile celor credincioși a simțământului fără astâmpăr că asemenea garduri nu sunt de la Dumnezeu. Însă, în afară de aceasta, nu au nicio valoare. Căci gardurile ori sunt în acord cu gândul lui Dumnezeu, ori sunt contrare lui. Dacă sunt în acord, ele nu trebuie niciodată trecute; dacă sunt contrare gândului Său, n-ar fi trebuit niciodată ridicate. Singura resursă a credinței, atunci când s-a poticnit din cauza călăuzirii omului, este să se întoarcă la învățătura lui Dumnezeu.

T. B. Baines

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. Căci Domnul le va apăra cauza.
Proverbe 22.6,23


Locul în familie

Mama compozitorului, predicatorului și scriitorului englez John Newton (1725-1807) a fost o femeie iubitoare, care s-a dedicat cu răbdare în educarea fiului ei. Tatăl, în schimb, era un om aspru, sever, plecat mereu în călătorii pe mare. Datorită ocupației intense a mamei, la vârsta de 4 ani John știa să citească destul de bine și memorase multe pasaje din Biblie. Ea a observat cu încântare progresul rapid al fiului ei și a sperat ca John să se îndrepte spre Mântuitorul și lucrarea Sa. Dar mama a murit pe când John avea doar 7 ani. Rugăciunile și sămânța adevărului biblic au adus însă roadă, după mulți ani.

Locul fiecărui membru al familiei este important. Dumnezeu a înzestrat pe fiecare cu un temperament, cu o personalitate și cu îndemânări unice în felul lor. Vezi la ce ești bun și fii de folos pentru beneficiul familiei tale! Fii atent la cei din familia ta – vei vedea nevoile lor și le vei putea fi de folos și de ajutor. N-ai aceleași înzestrări ca și ei, dar îi poți completa, poți lucra împreună cu ei și îi poți ajuta! Chiar dacă unii membri din familie sunt limitați într-un fel, fii sigur că îi poți ajuta și le poți face viața frumoasă. Ce a făcut mama lui Newton poate face orice mamă și orice tată. Nici școala și nici biserica nu pot înlocui familia, în ce privește educarea copiilor. „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze” este un sfat biblic, care a fost verificat în mii de cazuri.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STAI ÎN PICIOARE PENTRU HRISTOS! – Fundația SEER

„Nu voi fi dat de rușine cu nimic” (Filipeni 1:20)


Aproape jumătate dintre creștinii actuali trăiesc în Lumea a treia, cu preponderență în medii anti-creștine. Chinezii care participă la închinare, duminica, sunt mai numeroși decât toți cei din adunările vest-europenilor. În Liban, 40% dintre locuitori sunt creștini; în Sudan, 5%, iar în Egipt aproximativ 10%. Majoritatea acestor sfinți se închină cu riscul și cu prețul vieții lor. Poate și tu ești sau cunoști vreunul dintre ei. Poate ești singurul creștin care studiază la o universitate din Irak, sau poate ești o femeie arabă care se roagă în tăcere, ori un evreu mesianic ce trăiește la Ierusalim. Sau poate trăiești într-o societate care se bucură de libertate religioasă, dar faci parte dintr-o comunitate care exercită opresiune spirituală. Membrii familiei tale își bat joc de credința ta. Profesorii de la facultate te înjosesc pentru convingerile tale. Colegii tăi de clasă râd cu subînțeles pe seama alegerilor tale. Colegii de muncă fac presiuni asupra ta ca să îți compromiți integritatea, și te urmăresc să te prindă într-un moment de slăbiciune. Dacă ești într-o asemenea situație, stai de partea lui Isus!

Pavel a scris următoarele cuvinte din celula închisorii în care se găsea: „Căci știu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig.” (Filip. 1:19-21). Un compozitor a scris: „Stați în picioare pentru Isus, voi ai crucii soldați! Ridicați spre cer stindardul Lui regesc și nu vă lăsați. Din biruință-n biruință, El armata Și-o conduce. Până lupta s-a sfârși, și-n glorie-o va duce.” Așa că, astăzi, stai în picioare pentru Hristos!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 2:1-16


Dacă arderea-de-tot vorbeşte de mireasma plăcută a lui Hristos în moartea Lui, darul de mâncare corespunde perfecţiunii vieţii Lui ca om pe pământ. Într-adevăr, această jertfă nu cere sacrificarea unui animal, nici sânge, ci numai făină, untdelemn, tămâie şi
sare. Umanitatea Domnului: bobul de grâu măcinat fin; născut şi botezat cu Duh Sfânt: frământat şi uns cu untdelemn; încercat prin suferinţă, fie văzută, fie ascunsă: focul sobei, al tigăii sau al cuptorului. Toate acestea au fost pentru Tatăl o mireasmă extrem de preţioasă.

Credinciosul, oferindu-I lui Dumnezeu această viaţă perfectă a lui Isus, obţine din ea propria lui hrană. Să privim acest Om minunat în Evanghelii. Dependenţa Sa, răbdarea Sa, încrederea Sa în Dumnezeu, blândeţea Sa, înţelepciunea Sa, bunătatea Sa, dăruirea Sa care a rămas neschimbată în toate suferinţele Lui, iată câteva subiecte admirabile care vin în legătură cu darul de mâncare presărat cu tămâie. Este „ceva preasfânt” (v.3, 10). Aluatul, imagine a păcatului, nu intra deloc, nici mierea, simbol al afecţiunilor omeneşti. În schimb, sarea separării pentru Dumnezeu, care împiedică degradarea, a marcat viaţa Domnului Isus şi nu trebuie să lipsească deloc nici din vieţile noastre (Marcu 9.50; Coloseni 4.6).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: