12 Iunie 2019
Lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva … puterilor spirituale ale răutății în cele cerești.
Efeseni 6.12
Atunci când apostolul vorbește de luptă, ea nu este dusă pentru a intra în privilegii, ci pentru ca cel care se află deja în ele să se poată menține acolo și să poată să le facă să fie o realitate pentru sufletul său, prin puterea lui Dumnezeu. Când apostolul spune că lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, el face referire la Iosua și la Israel. Luptele lui Israel nu au avut loc în Egipt, nici măcar în pustie. Ei au fost robi în Egipt și au fost asupriți acolo, așa cum omul neconvertit este robul păcatului și al lui Satan. Dumnezeu vede necazul lui și Se coboară ca să-l izbăvească. El își părăsește starea nenorocită (de slăbiciune nu poate scăpa) și se aruncă în brațele lui Dumnezeu, iar prin moartea și învierea lui Hristos, adică prin răscumpărare, trece pe un tărâm nou, unde se află pentru totdeauna deasupra durerii și a nenorocirii de dinaintea izbăvirii sale.
Nu numai că sângele de pe ușorii ușii îi adăpostise de judecata lui Dumnezeu, dar puterea activă a Acestuia îi eliberase acum în întregime și pentru totdeauna din starea în care zăceau. Singura diferență în Efeseni este cea pe care am remarcat-o deja, anume că necazurile și durerile de dinainte nu sunt avute în vedere. Omul este privit ca mort în greșeli și în păcate, astfel ca toate privilegiile lui și întreaga lucrare a lui Dumnezeu să fie arătate în deplina lor întindere. Se trece peste pustie, care reprezintă ceea ce a devenit această lume pentru cei răscumpărați, și care este caracterizată de exercițiul credinței și al răbdării, nu de luptele spirituale duse în vederea materializării și menținerii privilegiilor date.
Pentru a intra pe deplin în aceste privilegii, trebuie să experimentăm propria noastră moarte și înviere cu Hristos; nu numai că El a murit și a înviat pentru noi. Trebuie să trecem Iordanul și să intrăm astfel în țară, în duh. Marea Roșie a simbolizat răscumpărarea prin moartea și învierea lui Hristos; Iordanul simbolizează moartea și învierea noastră împreună cu El, în puterea Duhului lui Dumnezeu, astfel încât să putem pătrunde în duh în ceea ce este dincolo de perdeaua dinăuntru, potrivit puterii răscumpărării care a fost lucrată pentru noi.
J. N. Darby
Înțelepciunea îl face pe om încet la mânie și este o cinste pentru el să uite greșelile. Ascultă sfaturile și primește învățătura, ca să fii înțelept pe viitor.
Proverbe 19.11,20
Picături de înțelepciune
Biblia este înțeleasă abia atunci când o trăiești.
O clipă de răbdare poate salva de la un dezastru; un moment de nerăbdare poate provoca o nenorocire.
Dovedești înțelepciune dacă vorbești respectuos și tolerant față de adversarul tău.
Tuturor ne place să auzim adevărul, mai ales… despre alții.
Nu te plânge că ai ajuns la bătrânețe; mulți n-au acest privilegiu.
Alături de Dumnezeu nu te poți pierde în mulțime.
Oamenii nu pot schimba adevărul, dar adevărul poate schimba oamenii.
Unii oameni fac probleme, dar și unele probleme fac oameni.
Pentru a judeca drept, ia aminte nu numai la toate vocile, ci și la toate tăcerile.
Cei mai necruțători dușmani sunt prietenii cu care te-ai certat.
Nu există nicio supărare pe care timpul să nu o facă mai mică și mai ușoară.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVĂȚĂTURI DE LA FRUNTAȘUL CEL TÂNĂR ȘI BOGAT (2) – Fundația SEER
„Toate aceste lucruri” I-a zis el „le-am păzit din tinerețea mea.” (Luca 18:21)
Cred că fruntașul cel tânăr și bogat ar fi undeva pe primele locuri într-un clasament al celor mai religioși oameni din Scriptură. El ținea toată Legea! Vedem însă că este posibil să nu greșești cu nimic, și totuși să nu faci nimic bun. Conform definiției, neprihănirea înseamnă să faci ceva ce este considerat bun. Noi însă am redus acest concept la a nu face nimic greșit. Rămânem fixați asupra păcatelor cu voia: nu face asta, nu face cealaltă – și așa vei fi un om bun. Asta înseamnă „sfințenie prin sustragere”. Păcatele de omitere – ce ai fi făcut, ce ai fi putut face și ce ar fi trebuit să faci – sunt cele care frâng inima Tatălui nostru ceresc. Dacă ești părinte, înțelegi. Îți place când copiii nu fac nimic rău, dar îți place și mai mult când fac o faptă bună! Ai fost mântuit ca să slujești! Pavel spune că Dumnezeu ne-a zidit „în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit… mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10).
Dumnezeu are un plan special pentru viața ta, și anume „voia Sa.” Dar nu poți sta numai în defensivă, trebuie să te lansezi și în ofensivă. Nu se poate numai să nu faci fapte rele, trebuie să faci și fapte bune. Tu nu ai fost chemat să respecți reguli și tradiții, ci ai fost chemat să-L urmezi pe Domnul Isus. Dacă îți pare rău pentru fruntașul cel bogat, nu ar trebui să simți asta din cauza a ceea ce i-a spus Isus să facă, ci a ocaziei uriașe pe care el a ratat-o. Imaginează-ți că a refuzat trei ani de practică împreună cu Creatorul, și veșnicia împreună cu El! Renunțarea pe care i-a cerut-o Domnul tânărului bogat, era nimic în comparație cu ce-i oferise Isus în schimb. Din nefericire, el a spus nu. Dar tu poți spune da – și astfel vei începe să trăiești viața cea mai frumoasă cu putință!
2019 de Jean Koechlin
Levitic 1:1-17
Leviticul este o carte închisă pentru cine nu are „cheia” divină. Aici Îl găsim pe Hristos în aspectele jertfei şi ale preoţiei Sale. Credinciosul are o singură jertfă, adusă „odată pentru totdeauna”, deplin suficientă (Evrei 10.10). Dar, pentru a descrie această jertfă sub diferitele ei înfăţişări, Duhul lui Dumnezeu ne oferă imagini variate şi complementare.
Arderea-de-tot este amintită prima, pentru că reprezintă partea care Îi revine lui Dumnezeu din lucrarea lui Hristos. Este exprimată în Noul Testament prin pasaje ca: Ioan 10.17; Efeseni 5.2; Filipeni 2.8. Dragi prieteni creştini, când ne gândim la cruce, în loc să vedem în primul rând mântuirea noastră, să luăm în considerare mai întâi satisfacţia pe care Dumnezeu Şi-a găsit-o în Persoana şi în lucrarea Fiului Său sfânt.
Pentru jertfă puteau fi aduse trei feluri de animale şi erau unele diferenţe nete în modul lor de sacrificare. De exemplu, numai jertfele de animale erau tăiate în bucăţi şi aşezate pe altar. Dar, în fiecare caz, se înălţa o „mireasmă plăcută Domnului”. Acesta era efectul focului judecăţii care a căzut asupra Jertfei sfinte de pe cruce: ea a dat la iveală până în cele mai mici detalii perfecţiunea jertfei „fără pată” (Evrei 9.14).
Mana Zilnica 