Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iosia era în vârstă de opt ani când a început să împărățească și a împărățit treizeci și unu de ani în Ierusalim. Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său, și nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga.
2 Cronici 34.1,2


Iosia (2) – Reformatorul

Împăratul Iosia a fost unul dintre cei mai evlavioși împărați ai lui Iuda. La o vârstă foarte fragedă, el a arătat hotărârea de a-I sluji Dumnezeului viu: la șaisprezece ani „a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, tatăl său”, la douăzeci de ani „a început să curețe Iuda și Ierusalimul de înălțimi”, iar la douăzeci și șase de ani a început să „repare casa Domnului Dumnezeului său” (2 Cronici 34.3,8). Fără îndoială că Iosia era un vas ales de Dumnezeu. Venirea lui a fost vestită printr-o profeție, fiind numit pe nume cu aproximativ trei sute de ani înainte de nașterea sa (1 Împărați 13.2).

Nu numai că Iosia a curățit Iuda și Ierusalimul de idolatrie, a reinstituit Paștele și a reparat templul, însă el a făcut ca poporul însuși să ia o poziție pentru aceste lucruri (2 Cronici 34.31-33). Aceasta a fost o reformă minunată, dacă ne gândim cât de adânc se afundaseră în idolatrie mulți dintre împărații lui Iuda și ai lui Israel. Din nefericire însă, aceasta a fost ultima trezire din istoria împăraților lui Iuda. Babilonienii au venit și au asediat Ierusalimul la câțiva ani după moartea lui Iosia.

Sunt multe învățăminte de tras de aici. Cu aproximativ două sute de ani în urmă, Dumnezeu, în harul Său, a produs o mare trezire în mărturia creștină. El a ridicat bărbați înzestrați cu daruri spirituale speciale, așa cum a fost Iosia, și i-a folosit pentru a restabili adevărurile cu privire la Adunare și la Cina Domnului, după ce acestea fuseseră pierdute vreme de multe secole. A fost restabilită de asemenea doctrina lui Pavel cu privire la venirea Domnului Isus. Pentru noi, ca și în zilele lui Iosia, Babilonul bate la ușă (Apocalipsa 17.4), iar germenii apostaziei sunt tot mai vizibili. Vom continua noi să susținem aceste adevăruri? Iată o întrebare solemnă!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar Petru spunea cu mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine”.
Marcu 14.31


Hotărârea lui Petru

Petru Îl iubea pe Domnul său cu înfocare. Iar el s-a gândit că prin această dragoste este capabil de orice. Credea chiar că dragostea sa este mai mare decât a celorlalți ucenici. Chiar dacă toți ceilalți Îl vor părăsi, el, nu. Cu această încredere în sine a pășit Petru spre locul în care Domnul Isus a fost interogat. De aceea, Dumnezeu nu a fost cu el. Petru nu a fost păzit de cădere. Petru a trebuit să fie lăsat în aceasta, pentru ca apoi să poată să fie ridicat mai puternic.

Să fiu înțeles corect: nu spun că cineva trebuie să ajungă la cădere. Ne putem cunoaște fiecare pe noi înșine înainte de a ajunge la cădere. Dar, dacă un credincios nu se recunoaște pe sine și de aceea se încrede în sine, dacă nu ascultă de îndemnul Domnului și nu simte nevoia de har, ci întâmpină greutăți cu privire la încrederea în propria putere, atunci Dumnezeu trebuie să-l lase să ajungă la cădere.

Dumnezeu poate împiedica orice. El ar fi putut împiedica intrarea lui Petru în curtea marelui preot. El poate și astăzi să împiedice totul. Dar aceasta nu ne-ar fi de folos. Pentru a face din Petru un credincios fericit și un păstor capabil, a fost necesar ca el să se lepede de sine. Petru a fost vinovat, deoarece a crezut că prin dragostea sa pentru Domnul are putere pentru orice. Dar Dumnezeu a condus toate în felul acesta, încât să fie păzit de o cădere deplină. Când Domnul Isus i-a vestit această cădere, a adăugat: „Simon, Simon, … Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se micșoreze credința”. Numai harul ne poate păstra până la sfârșit.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PUTERNIC! FII REZISTENT! – Fundația SEER

„Lungește-ți funiile, și întărește-ți țărușii!” (Isaia 54:2)


Podul Golden Gate, din San Francisco, se poate deplasa cu până la 6 m în ambele direcții în partea de mijloc. Toate componentele sale, inclusiv șoseaua de beton, șinele de oțel și balustradele, sunt conectate de la o îmbinare la alta prin intermediul unui vast sistem de cabluri la doi stâlpi de susținere de dimensiuni considerabile (cel mai înalt: 227 m!), apoi la o fundație din piatră sub Pacific.

Iată două adevăruri biblice importante pe care le putem afla de aici:

1) Trebuie să fii puternic! Pavel scrie: „Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ținea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. Stați gata, deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii.” (Efeseni 6:10-15).

2) Trebuie să fii rezistent! Podul Golden Gate a supraviețuit cutremurelor pentru că a fost construit să se balanseze. Înțelegi ideea? Este estetic, flexibil și rezistent – și tu trebuie să fii la fel. Pavel a scris: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți.” (2 Corinteni 4:8-9).

Deci cuvântul pentru tine astăzi e: fii puternic! Rezistă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 3:1-17


Tot lucrarea lui Hristos este cea care prezintă şi jertfa de pace (sau jertfa prosperităţii). Însă de astă dată este privită sub aspectul comuniunii, al bucuriei şi al păcii pe care ea le aduce. Domnul Isus nu a venit numai pentru   a-L glorifica pe Tatăl în viaţa Sa (darul de mâncare), în moartea Sa (arderea-de-tot) sau pentru a ispăşi păcatele noastre (jertfele din cap. 4). El a venit şi pentru a ne introduce într-o nouă relaţie de comuniune cu Dumnezeu. Mântuitorul nostru scump nu S-a mulţumit numai să ne salveze de la judecata eternă. A dorit să ne facă fericiţi şi aceasta încă de acum. Ca şi la celelalte jertfe, grăsimea era rezervată pentru Domnul şi era făcută să fumege pe altar.

Aceasta simbolizează energia interioară, voinţa care guvernează inima. În cazul Domnului Isus, această energie a fost în întregime pentru Dumnezeu. Voinţa Lui a fost să facă numai ceea ce Îi era plăcut Tatălui Său (Ioan 6.38; 8.29). O astfel de jertfă nu putea să fie decât de o mireasmă nespus de plăcută pentru Dumnezeu (v. 5, 16). Ce privilegiu pentru noi, cei care Îl cunoaştem pe Domnul Isus, de a avea aceeaşi „mâncare” ca şi Tatăl (v. 11, 16), de a fi invitaţi la masa Lui pentru a împărtăşi bucuria şi gândurile Lui despre Fiul Său preaiubit! „Părtăşia noastră”, spune apostolul Ioan, „este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos” (1 Ioan 1.3).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: