Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne … să trăim cu cumpătare.
Tit 2.11,12


Stăpânirea de sine (cumpătarea) este un har rar și admirabil, care își răspândește influența sfințitoare peste tot cursul vieții unui om, peste caracterul și purtarea lui. El nu are aplicație asupra a unul, două sau douăzeci de obiceiuri rele, ci asupra eului în toată lungimea și lățimea acestui termen cuprinzător și cu totul odios. Mulți dintre cei care ar privi cu un dispreț mândru la un om mâncăcios sau bețiv, pot ei înșiși falimenta în fiecare ceas în a arăta harul stăpânirii de sine. Este adevărat că lăcomia la mâncare și la băutură trebuie să fie încadrate în rândul celor mai rele forme de exprimare ale sinelui. Însă eul, așa cum am spus, este un pom, nu doar o ramură sau un rod, iar noi trebuie nu numai să-l judecăm atunci când lucrează, ci să-l ținem sub stăpânire, ca să nu acționeze.

Stăpânirea de sine este inclusă în mântuirea pe care o avem în Hristos. Ea este un rezultat al acelei sfințiri practice cu care harul divin ne-a înzestrat. Trebuie să fim în gardă împotriva obiceiului de a privi mântuirea într-un fel îngust. Să căutăm mai degrabă să pătrundem în toată plinătatea ei. Ea se întinde din veșnicie în veșnicie și cuprinde toate amănuntele practice ale vieții zilnice.

Nu am niciun drept să vorbesc despre mântuirea sufletului meu în viitor, în timp ce refuz să cunosc și să arăt efectul ei practic asupra purtării mele în prezent. Suntem mântuiți nu numai de vina și de osânda păcatului, ci la fel de mult de puterea, de practicarea și de iubirea lui. Aceste lucruri nu trebuie niciodată separate și nimeni nu le va separa dintre cei care au fost învățați în mod divin să cunoască însemnătatea, întinderea și puterea acestui cuvânt prețios, „mântuire”.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toată imaginația gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate.
Geneza 6.5


Depozit neecologic de gunoi (1)

Hanovra, 15 octombrie 2006: În acea zi a avut loc cea mai mare evacuare de după cel de-al Doilea Război Mondial. 22.000 de oameni au trebuit să-și părăsească locuințele, deoarece au fost descoperite trei bombe, de 50 și de 100 de kilograme, la o adâncime de 6,5 metri în pământ. Au fost implicați 1.000 de pompieri, polițiști și colaboratori ai unor organizații de ajutor. Pentru evacuați au fost puse la dispoziție școli. Aproximativ 200 de persoane bolnave la pat și persoane cu handicap au fost transportate într-o cazarmă militară, unde li s-a acordat ajutor medical. De la bucătăria de campanie au primit supă caldă de fasole boabe. Specialiștii serviciului de înlăturare a mijloacelor de luptă au avut reușită în munca lor dificilă și periculoasă. Au putut să dezamorseze bombele.

Aschaffenburg, 23 octombrie 2006: În timpul lucrărilor la autostrada A3 a explodat la ora 10:50 o bombă de avion din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un autovehicul mare de la o firmă de construcții a fost catapultat, iar părțile sale componente au zburat prin aer până la 500 de metri. Șoferul, în vârstă de 46 de ani, a murit pe loc. Puterea exploziei a lăsat în urma ei un crater de 2,5 metri adâncime și de 8 metri lățime.

Aceste două evenimente arată foarte clar că și după mai mult de șaptezeci de ani de la război, aceste depozite neecologice de gunoi reprezintă un pericol de moarte. Nu pot fi înlăturate ca o poveste veche. Aici nu se includ numai bombele de avion britanice și americane, ci și grenade, mine și muniție de arme. Pe lângă aceasta, unele bombe devin în decursul timpului mult mai periculoase. Focoasele grenadelor se pot modifica cu timpul și pot face să detoneze respectivele bombe.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O POȚI LUA DE LA CAPĂT – Fundația SEER

„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!” (Isaia 43:18)


Deși este adevărat că toți greșim, iată ceva ce merită să ții minte: eșecul te poate face mai puternic. Cum? Învățând din greșeli și devenind mai puternic și mai înțelept prin ele. Când lași viitorul în seama trecutului, înseamnă că te îneci în remușcare și în deznădejde. Dar dacă practici „eșecul și înaintarea”, poți experimenta succesul viitor. Așadar, admite că ai greșit, cere curățirea prin sângele lui Hristos, nu te mai gândi la dezamăgirile produse de tine însuți, ridică-te și încearcă din nou. La un moment dat în viața sa, Ilie ajunsese atât de deprimat, încât s-a rugat să moară: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” (1 Împărați 19:4). Mai târziu, când a fost întărit de harul lui Dumnezeu, el a ieșit din descurajare, fiind un om nou și având o nouă misiune în viață (vezi v. 15-16). După ce s-a lepădat de Hristos pe față, Petru a fost iertat. În ciuda slăbiciunii sale, el a fost restaurat și a devenit apostolul care „i-a întărit pe frații săi” și care a zidit biserica Noului Testament (vezi Luca 22:31-32). Aici nu este vorba de cât de tare ai greșit sau cât de des, ci de ceea ce poate face Dumnezeu să fii, când accepți harul Său, te ridici și Îl lași să-ți dea puterea de-a face mai bine data viitoare. Petru este dovada că Dumnezeu ne ridică atunci când suntem slabi și vorbește și acționează prin noi, pe căi care Îi aduc slavă doar Lui (vezi 1 Corinteni 1:28). Te va mustra Dumnezeu uneori? Da, El este un părinte bun, dar El nu te va lepăda. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: o poți lua de la capăt.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 30:1-16


Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preotului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în considerare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tămâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre valoarea sângelui Său, iar cel  de-al doilea tot despre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Altarul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.

 Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» închinării. Prin El, la rândul lui, credinciosul se apropie şi Îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.

Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pentru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. O mântuire gratuită! Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: