Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Ferice de acela a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit!
Psalmul 32.1


Iată-mă, un păcătos conștient de păcatul meu; cum pot să mă încred în Dumnezeu? Știu că El este un Dumnezeu sfânt, care urăște păcatul; cum aș putea deci să mă încred în El? Nu îndrăznesc să intru în prezența Sa cu păcatul asupra mea. Ce pot să fac în această privință? N-are rost să neg sfințenia lui Dumnezeu, nici nu pot să-mi îndepărtez păcatul. Dumnezeu însă îmi spune că păcatul meu este înlăturat, iar eu Îl cred. Aceasta nu înseamnă încredere în puterea Lui, ci primirea mărturiei Lui, care îmi oferă pace. Duhul meu nu-și poate găsi odihna câtă vreme sunt conștient de păcatul meu, dacă nu știu că acest păcat nu-mi este ținut în socoteală. Dumnezeu vede păcatul meu exact așa cum este el, așa că nu e de ajuns ca eu să fiu mulțumit de mine; trebuie neapărat ca Dumnezeu să fie mulțumit de mine.

Există o luptă care se desfășoară în sufletul care dorește să fie mulțumit cu sine însuși. Dacă ar crede mărturia lui Dumnezeu, ar căpăta pacea. Acest lucru se întâmplă fiindcă sufletul respectiv n-a ajuns încă să-și constate păcătoșenia totală. Nu se pune deci problema dacă am sau nu păcat, ci dacă Îl cred pe Dumnezeu când îmi spune că acest păcat a fost înlăturat. Există o lucrare a Duhului Sfânt în tot acest proces, nu ca să producă ceea ce m-ar satisface pe mine, ci pentru a mă aduce la punctul când să spun: Totul este pierdut în ce mă privește. Dumnezeu adesea îngăduie să ne chinuim în încercările noastre de a deveni mai buni; în astfel de cazuri suntem ca omul scufundat în mlaștină, care încearcă să-și scoată un picior afară și nu face decât să-l afunde și mai mult pe celălalt. Răspunsul la toată această stare se găsește în adevărul binecuvântat al evangheliei, prin lucrarea Domnului Isus, anume că „prin El suntem îndreptățiți de toate lucrurile” (Fapte 13.38,39). Acum realizez că Dumnezeu Se odihnește în mod perfect; Se odihnește în Domnul Isus, satisfăcut pe deplin. Hristos spune: „Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”; iar Dumnezeu Îi răspunde: „Șezi la dreapta Mea”. Sufletul mi se odihnește, fiindcă văd deslușit că Dumnezeu nu mai are absolut nimic împotriva mea.

J. N. Darby

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află.
Matei 7.13,14


Două posibilități

Există doar două căi:

Una duce în jos, iar cealaltă, în sus. Una este largă, iar cealaltă, îngustă. Pe o cale umblă mulți oameni, iar cealaltă pare a fi câteodată foarte neumblată. – Pe care cale te afli tu?

Există doar doi stăpâni cărora le slujește omul:

Unul este marele dușman al lui Dumnezeu, iar celălalt este Fiul lui Dumnezeu. Unul este un înșelător, iar celălalt este Adevărul. Unul trăiește numai pentru a-i nimici pe oameni, iar celălalt a murit pentru a-i salva pe oameni. Unul se numește Satan, iar celălalt, Isus Hristos. – Cărui stăpân îi slujești?

Există doar două categorii de oameni:

Unii sunt pierduți, iar ceilalți, salvați. Unii refuză să-L primească pe Isus Hristos ca Mântuitor, iar ceilalți L-au primit prin credință. – Din care categorie faci parte?

Există doar două ținte spre care se îndreaptă oamenii:

O țintă finală este condamnarea veșnică, iar cealaltă, bucuria veșnică. O țintă finală este iadul, iar cealaltă, cerul. – La care țintă vei ajunge?

Biblia ne arată doar aceste două posibilități. Din firea lor, toți oamenii merg pe calea pierzării. Dar, dacă se întorc la Dumnezeu, dacă își recunosc înaintea Lui păcatele lor și cred în Isus Hristos, atunci vor fi salvați. Atunci vor domni împreună cu Hristos în cer, pentru totdeauna.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAIR (1) – Fundația SEER

„Iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus…” (Luca 8:41)


Iair avea un nivel social ridicat, fiind aproximativ de rangul unui primar sau al unui episcop. Dar când copilul tău trece printr-o boală gravă, oricât de mare ți-ar fi statutul sau celebritatea, nu-ți folosește la nimic! Iair nu a fost singurul părinte care a alergat la Isus când necazul a bătut la ușa casei sale. O mamă cananeancă, venită din ținuturile acelea, s-a năpustit spre Isus strigând: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” (Matei 15:22). Tatăl unui băiat posedat a căutat și el ajutor la ucenici. Și pentru că ei nu au reușit să i-l dea, el s-a întors la Isus… Căruia, cu ochii plini de lacrimi, I-a spus: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:24). În fiecare caz, Domnul Isus a răspuns pozitiv. Nu a întors spatele nimănui. Nici ție nu ți-l va întoarce! La urma urmelor, copiii tăi sunt mai întâi copiii Lui. Psalmistul a spus: „Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” (Psalmul 127:3). Pe lângă darul mântuirii, copiii sunt „o moștenire de la Domnul.” Și chiar dacă sunt ai tăi, totuși Îi aparțin Lui. El ocrotește și Se îngrijește de cei ce sunt ai Săi. Asemeni fiului risipitor, poate și ei au încălcat toate poruncile lui Dumnezeu și ți-au frânt inima. Dar rugăciunile tale sunt ceea ce-i oferă lui Dumnezeu invitația și deschid ușa prin care El poate reintra în viața lor. Dragostea tatălui care l-a atras pe fiul risipitor înapoi acasă îl va aduce și pe copilul tău înapoi. Ce i-a spus lui Iair în acea zi îți spune și ție astăzi: „Nu te teme; crede numai!…” (Luca 8:50).  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 26:15-30


Cele trei laturi ale Cortului erau făcute din scânduri, cu alte cuvinte, din plăci late de salcâm poleit cu aur, aşezate în picioare pe piedestale de argint. Acestea sunt o imagine a sufletelor mântuite, întemeiate pe răscumpărare, despre care ne vorbeşte întotdeauna argintul, şi îmbrăcate în dreptate divină (aurul), cu scopul de a face să strălucească divinul caracter. Dar, pentru ca scândurile să poată sta împreună şi să reziste la vânturile pustiului, erau necesari drugii transversali, care ne fac să ne gândim la ceea ce îi uneşte pe copiii lui Dumnezeu; de exemplu, legăturile de dragoste frăţească. Ce sprijin pentru un tânăr credincios, să aibă un frate sau un prieten cu care să poată vorbi despre greutăţile lui şi cu care să îngenuncheze împreună! Mai presus de orice, „un singur Duh” îi uneşte pe toţi mântuiţii Domnului, astfel încât ei rămân un trup „îmbinat împreună şi strâns legat”, ca să reziste la „orice vânt de învăţătură” şi la uneltirile vrăjmaşe de a-i răsturna (Efeseni 4.2-4, 14-16; 1 Corinteni 10.12).

În final, să notăm ceea ce caracteriza scândurile de la colţuri: erau „unite împreună la capetele lor într-un inel” (v. 24; Ioan 17.21; 1 Corinteni 1.10). Relaţia strânsă cu Domnul, iată ceea ce cimentează comuniunea creştinilor între ei.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: