Mana Zilnica

Dar toate aceste lucruri, când sunt dezvăluite, … sunt date pe față de lumină.

Efeseni 5.13

Va aduce la lumină

Într-un muzeu din Jamaica se păstrează un cap uriaș de rechin și, lângă el, în aceeași vitrină, se află niște hârtii îngălbenite, strânse cu o curea de piele. Ambele obiecte sunt mărturii ale unei întâmplări neobișnuite.

În urmă cu mai bine de o sută de ani, un vapor englezesc a prins în Antile un rechin gigantic, în pântecele căruia s-a găsit acea legătură de hârtii. După cum a rezultat dintr-o cercetare amănunțită, hârtiile proveneau de pe vaporul „Le Nancy”. Acest vapor fusese de mai multe ori bănuit că făcea afaceri ilegale și că încălca legile vamale. În ciuda audierii temeinice a conducerii și a echipajului de pe „Le Nancy”, tribunalul marin nu a putut dovedi vinovăția acestora, pentru că lipseau toate documentele necesare: comenzi, liste de transport, facturi etc. Căpitanul de pe „Le Nancy” aruncase în mare aceste documente incriminatoare. Dar când s-a găsit pachetul de hârtii în pântecele peștelui, tribunalul a putut dovedi vina echipajului de pe „Le Nancy”, și bărbații și-au primit pedeapsa meritată.

Va veni ziua când Dumnezeu va aduce la lumină tot ceea ce ascund oamenii. Atunci păcătosul va întâlni un Judecător drept și neînduplecat. Astăzi încă este har. Astăzi, oricine își mărturisește vina în fața lui Dumnezeu și Îl acceptă pe Domnul Isus ca Mântuitor găsește îndreptățire pe deplin.

Citirea Bibliei: Isaia 42.1-17 · Evrei 7.1-17

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII RODITOR (1) – Fundația S.E.E.R. România

„…Eu v-am ales pe voi… să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână…” (Ioan 15:16)

Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu v-am ales… şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână”, El a transmis de fapt mesajul: „Trăiți-vă viața într-o continuă căutare a lucrurilor care au semnificație și valoare veșnică!” La ce se referă, ce denumește El „roadă”? Ceea ce specifică și Scriptura: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23).

Aceste nouă calități descriu singura viață care merită trăită.

Din fericire, nu suntem lăsați să producem aceste roduri prin eforturi proprii. Firește, ai putea să încerci – de exemplu: să stai în picioare prin forțe proprii! Dar Domnul Isus a zis: „Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă… Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:1-2, 4-5) Cui Se adresează Domnul? Ucenicilor, credincioșilor: „Orice mlădiţă, care este în Mine…” (vers. 2) Cine este vierul? „Tatăl Meu este vierul.” (vers. 1) Care este scopul Său? Ca voi să aduceți „roadă… multă roadă… și mai multă roadă…” (cum reiese din primele versete).

Care este secretul rodirii? Legătura constantă și profundă cu Domnul Isus! „Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă.” (vers. 5) Așadar, dacă vrei să fii roditor, apropie-te tot mai mult (nu doar azi) de Dumnezeu!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 25:13-27

Agripa şi Berenice (ca şi Drusila, soţia lui Felix ~ cap. 24.24) erau copiii lui Irod al III–lea (cap. 12.1), constituind cea de–a patra generaţie a acestei dinastii criminale. Vizita de complezenţă pe care o fac noului guvernator va fi pentru ei ocazia de a afla despre ciudatul său întemniţat. Înţelegem, din felul în care Festus rezumă problema, puţinul interes pe care îl prezintă pentru el chestiunile religioase. Era vorba de „un oarecare Isus, mort” (v. 19). Astăzi, Hristos nu este nimic mai mult pentru mulţime. Pavel însă afirma că Isus era viu şi exact aceasta era, într–adevăr, ceea ce făcea toată diferenţa.

Apostolul este deci introdus în mijlocul acestei curţi întrunite „cu mare fast”. Potrivit cuvântului Domnului către Anania, el trebuia să fie „un vas ales”, care să-I poarte Numele înaintea împăraţilor (cap. 9.15). El era însă ambasadorul unui Împărat cu mult mai mare decât aceia înaintea cărora a fost chemat să se înfăţişeze, „un ambasador în lanţuri”, cum se va numi el mai târziu, totuşi uzând de îndrăzneală pentru a vorbi despre Domnul său, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu era legat (Efeseni 6.20; 2 Timotei 2.9).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

10 oct. 2022

10 Octombrie 2022

Faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre.

Filipeni 4.6

Trăim într-o lume plină de suferințe. Aceasta a fost starea ei de la căderea în păcat – păcatul nu poate exista fără suferință. Iar până când păcatul nu este îndepărtat din această lume, este în zadar ca cineva să creadă că poate evita suferința. Unii, fără îndoială, au parte de mai multe suferințe decât alții. Trupurile noastre, proprietățile, familiile, copiii, rudele, prietenii și vecinii – toți și toate sunt fiecare motive de îngrijorare. Boala, moartea, dezamăgirea, despărțirea, nerecunoștința, batjocura – toate acestea sunt lucruri obișnuite în această lume. Nu putem trece prin viață fără să le simțim. Mai devreme sau mai târziu ne vor atinge pe fiecare dintre noi.

Cu cât afecțiunile noastre sunt mai vii, cu atât mai adânci sunt necazurile noastre; și cu cât iubim mai mult, cu atât va trebui să plângem mai mult. Dar care este cea mai bună cale pentru a dobândi bucuria într-o lume ca aceasta? Cum vom putea trece prin această vale a plângerii experimentând cât mai puțină durere? Nu cunosc o cale mai bună decât obiceiul de a duce toate lucrurile la Dumnezeu, în rugăciune. Acesta este sfatul pe care Scriptura ni-l dă, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Ce spune Dumnezeu? „Cheamă-Mă în ziua necazului: Eu te voi salva și tu Mă vei glorifica!” (Psalmul 50.15).

Singurul mod prin care poți fi fericit cu adevărat într-o lume ca aceasta este să aruncăm mereu toate grijile noastre asupra lui Dumnezeu. Încercarea de a ne purta singuri poverile este motivul pentru care suntem atât de triști. Dacă I-am spune lui Dumnezeu toate lucrurile cu care ne confruntăm, El ne-ar da puterea să le îndurăm.

J. C. Ryle

Și-au ridicat glasul într-un gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Tu ești Dumnezeul care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele!”.

Fapte 4.24

O creație genială trebuie să aibă un Creator genial

Cașalotul este un mamifer marin echipat în așa fel încât să poată să se scufunde până la 3.000 de metri adâncime, fără să moară în urma vreunei decompresii.

Ciocănitoarea izbește cu lovituri puternice într-un copac, fără să sufere comoție cerebrală.

Păsările călătoare dispun de un pilot automat, încât ajung la țintă, indiferent de vreme sau de ora din zi, fără să se rătăcească.

Cine a creat aceste animale geniale? Inteligența și înțelepciunea care se văd în natură sunt efectiv copleșitoare, încât nu putem să tragem decât o singură concluzie: în spatele unei creații geniale este un Creator genial. Acest lucru este confirmat în prima propoziție din Biblie: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Geneza 1.1). Dumnezeu este acest Creator. Însuși El o spune: „Eu sunt Cel care am făcut pământul și am creat pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile și am așezat toată oștirea lor” (Isaia 45.12).

Omul nu este un produs al întâmplării! Dumnezeu a dorit să existăm și ne-a creat să trăim pentru El.

Căci ne-a zidit o forță creatoare,

O-nțelepciune fără de hotare.

Există Dumnezeu cu-adevărat!

—C. Ioanid

Citirea Bibliei: Isaia 41.1-29 · Evrei 6.10-20

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDE ÎN VIZIUNEA TA! – Fundația S.E.E.R. România

„…Voi turna Duhul Meu…” (Ioel 2:29)

Biblia ne spune că Dumnezeu a vorbit prin profetul Ioel anunțând că „bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea…” (Ioel 2:28-29) Indiferent de vârstă sau gen, Dumnezeu are pentru tine o viziune pe care dorește s-o împlinești. Și uneori nu înțelegi, pentru că nu te simți pregătit. În musicalul „Omul din La Mancha”, există o scenă în care Don Quijote și slujitorul său se uită la un han dărăpănat. Don Quijote își descrie viziunea spunând că vede un han cu turnuri și porți magnifice, iar slujitorul său încearcă din răsputeri să vadă aceeași imagine, însă tot ceea ce poate vedea sunt niște ruine. Și când încearcă să le descrie, Quijote spune: „Oprește-te! Nu voi lăsa ca realitatea ta să se amestece cu viziunea mea!” Majoritatea marilor realizări încep sub forma unei viziuni în inima cuiva. Și de multe ori, lumea încearcă să convingă acea persoană că viziunea este irealizabilă, sau că respectivul nu se va ridica la înălțimea ei. Deseori asta confirmă cele mai adânci temeri ale vizionarului referitoare la abilitățile sale. Acesta este punctul crucial! Dacă îți poți ignora criticii și dacă te poți ridica deasupra fricilor tale, Dumnezeu te va ajuta să împlinești viziunea pe care ți-a dat-o. Însă nu uita, chiar dacă ai primit viziunea într-o secundă, poate dura o viață întreagă s-o împlinești. Profetul (Habacuc 2:3) spune: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” Visul dat de Dumnezeu sfidează de multe ori realitatea, deci dacă ai o viziune, caută susținători, nu critici. Iar când cineva îți împărtășește ție viziunea pe care o are, fii pentru el un susținător entuziast!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 24:22-27; 25:1-12

În ciuda nevinovăţiei evidente a lui Pavel şi a relei–credinţe a acuzatorilor săi, Felix, pentru a nu–i supăra pe aceştia, a amânat cu laşitate hotărârea (v. 22). Dar el va amâna o hotărâre de altfel mult mai importantă: cea cu privire la sufletul său. Chemat pentru a discuta „despre credinţa în Hristos” (v. 24), Pavel prezintă un aspect al adevărului la care Felix nu se aştepta (v. 25). Cuvântul ~ fără a-i pătrunde în inimă ~ îi îngrozeşte conştiinţa împietrită prin iubirea de bani (v. 26). „Ne vom ocupa de acestea mai târziu”, răspunde el evaziv (sau ocolind), lăsând să-i scape, poate pentru totdeauna, ocazia pe care i–o oferea Dumnezeu. În ciuda numelui său care înseamnă fericit, Felix a trecut deci pe lângă adevărata fericire. Să nu uităm niciodată că „vremea potrivită” este acum (2 Corinteni 6.2)!

Doi ani se scurg; apostolul este încă în închisoare. Ura iudeilor însă nu s-a potolit. De-abia a fost înlocuit Felix cu Festus, că un nou complot este urzit, din care Domnul îl va scăpa pe martorul Său. Ca şi la Felix (cap. 24.27) şi la Pilat odinioară (Marcu 15.15), grija de căpetenie a lui Festus era „să câştige favoarea iudeilor” (v. 9). Pavel se vede din nou obligat să invoce dreptul său de cetăţean roman, făcând apel la a fi judecat de împărat.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

09 oct. 2022

9 Octombrie 2022

Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu: faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea”.

1 Corinteni 11.25

Sângele lui Hristos (7) – Noul legământ

În noaptea în care Domnul a fost vândut, la sfârșitul cinei, El a luat pâine și vin și a instituit Cina Domnului, ca aducere-aminte cu privire la Sine Însuși. Acest memorial trebuia ținut până când El avea să vină. Când ne aducem aminte de Domnul Isus, privim înapoi la suferințele Sale, privim în sus și-L vedem la dreapta lui Dumnezeu și privim înainte și așteptăm nu numai ca El să vină să ne ia, ci și arătarea Lui, când Își va instaura împărăția în această lume. Ce gânduri mărețe ar trebui să umple mințile și inimile noastre atunci când ne aducem aminte de El!

Pâinea, odată frântă, ne aduce aminte de trupul Său dat pentru noi. Paharul ne amintește de sângele Său prețios. De ce a zis Domnul că acela era noul legământ în sângele Lui? Noul legământ este prezentat în Ieremia 31. Vechiul legământ, făcut cu Israel la muntele Sinai, a fost un legământ al binecuvântării condiționate de credincioșia omului. Noul legământ este un legământ al harului, în care totul depinde de Dumnezeu. Dar cum putea Dumnezeu introduce un nou legământ pentru un popor care falimentase atât de grav sub cel vechi? Acest lucru a fost posibil doar prin sângele lui Hristos. Domnul Isus a dat socoteală pentru toate păcatele celor care au crezut în El, iar acest lucru a făcut ca Dumnezeu să-Și poată relua căile cu poporul Său pământesc. Deși, în mod oficial, noul legământ va fi încheiat cu Israel într-o zi viitoare, totuși harul și binecuvântările spirituale ce țin de el aparțin deja Adunării astăzi. În Ieremia 31.34 și în Evrei 8.12 citim: „nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de nelegiuirile lor”. Această binecuvântare, împreună cu toate celelalte, este întemeiată pe sângele vărsat al lui Hristos. Ce Mântuitor minunat!

K. Quartell

Pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul, și să-i elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.

Evrei 2.14,15

Hristos a nimicit puterea diavolului cu arma acestuia

Versetul de astăzi ne dă un răspuns la întrebarea: „De ce a devenit Om Fiul lui Dumnezeu?”. El a luat chip de om pentru a putea muri! Numai prin moartea pe care a suferit-o El la cruce l-a putut birui pe diavolul și i-a eliberat pe oameni de sub puterea acestuia.

Această luptă a Domnului Isus împotriva lui Satan este prezentată figurat în istoria lui David și a lui Goliat. După ce David l-a doborât pe uriaș cu o piatră din praștia lui, a luat însăși sabia lui Goliat și l-a omorât pe uriaș cu ea. El a biruit dușmanul cu arma acestuia.

Arma diavolului este moartea. Deoarece oamenii trebuie să moară din cauza păcatelor lor, el le insuflă teamă și îi ține astfel sub autoritatea sa. Pentru a-l scăpa pe om de frica morții, Domnul Isus a venit pe pământ. El, Unicul care nu a păcătuit niciodată și, ca urmare, nu merita moartea, a murit pe cruce și, trei zile după aceea, a înviat. Prin moarte l-a lovit pe Satan tocmai cu arma acestuia.

Toți cei care cred în Isus Hristos sunt eliberați de sub puterea lui Satan. Domnul Isus a purtat pe cruce pedeapsa pentru păcatele lor și, ca urmare, pentru aceștia moartea și-a pierdut grozăvia. Diavolul nu mai are arme pentru a-i ține sub puterea sa. Ei sunt liberi pentru a-I sluji lui Dumnezeu.

Liber, dar Ție supus, liber în Tine, Isus! —N. Moldoveanu

Citirea Bibliei: Isaia 40.18-31 · Evrei 6.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE MAI ASCUNDE! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” (Geneza 3:9)

Când nu ai o părere prea bună despre tine însuți, vei ajunge să te folosești de muncă, mâncare, relații, bani, ori substanțe care modifică starea de spirit pentru a ridica un zid și a-i împiedica pe oameni să se apropie de tine. Însă relațiile de durată se pot clădi numai când nu te mai ascunzi, când devii transparent față de ceilalți.

O altă tactică de a te ascunde este focalizarea asupra altora, și analizându-i: „Cum de ea și-a cumpărat o casă nouă, iar eu nu?” sau „De ce a primit el postul, și nu eu?” Felul acesta de gândire te face doar să te simți nefericit. Dar mai rea decât prefăcătoria înaintea oamenilor este prefăcătoria înaintea lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam „Unde ești?”, El știa deja răspunsul. Atunci, de ce l-a mai întrebat? Pentru că dorea ca Adam să își dea seama unde este și ce a devenit. Eric Hoffer, un filosof american și autorul cărții „Adevăratul credincios”, a spus: „Cel mai tare mințim când ne mințim pe noi înșine!” Până nu te confrunți cu adevărul despre tine însuți, ți se va părea greu să discuți cu Dumnezeu. Te vei simți singur și înstrăinat. Te vei lupta să-i privești pe oameni în ochi, ca să nu vadă sau să nu-și dea seama cine ești tu cu adevărat.

Ce trebuie să faci? Să ieși din ascunzătoare, să te pleci pe genunchi și să te rogi (în acord cu Filipeni 2:13): „Tată, știu că mă iubești. Nimic nu poate schimba lucrul acesta și nu îmi poate fura bucuria – decât propriile mele îndoieli și refuzul de a crede. Tu m-ai iubit înainte de a mă naște, m-ai întocmit conform planului Tău, m-ai răscumpărat, mi-ai dăruit un scop nou în lume și lucrezi zi de zi ca să mă transformi într-un om după placul Tău!” Amin?

Așadar, nu mai trebuie să te ascunzi!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 24:1-21

Pavel se înfăţişează înaintea lui Felix în prezenţa acuzatorilor. Aceştia au nevoie de un avocat cu atât mai elocvent, cu cât cauza lor este mai rea. Ce contrast izbitor între linguşirile (v. 3), apoi calomniile impertinente (v. 5; comp. cu Luca 23.2) ale oratorului Tertul şi demnitatea lui Pavel în mărturisirea sa de credinţă însoţită de o prezentare sinceră a faptelor!

O sectă (v. 5 şi 14) este o grupare religioasă care face apel la un lider sau la o doctrină particulară, ori creştinul nu poate face apel decât la Hristos. Lumea religioasă însă etichetează ca fiind secte şi adunările copiilor lui Dumnezeu care s–au despărţit de ea, dând ascultare Cuvântului. Ce contează!? Această expresie (ca multe altele) face parte din ocara pentru Hristos (Evrei 11.26). Ca şi Pavel, credinciosul fidel are privilegiul de a fi asociat, în dispreţul lumii, cu Cel care a fost Nazarineanul (v. 5b). Spre deosebire de lume, ceea ce căuta apostolul ~ şi ceea ce ar trebui să ne preocupe şi pe noi ~ era să aibă întotdeauna „o conştiinţă fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni” (v. 16). El se gândea la ziua învierii, când avea să dea socoteală Domnului de umblarea şi de slujirea sa. Un adevăr cunoscut trebuie întotdeauna să aibă un efect moral. Cu cât mai impunător este motivul pe care–l aduce perspectiva „scaunului de judecată al lui Hristos” (2 Corinteni 5.9,10)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

08 oct. 2022

8 Octombrie 2022

Și să ia o cădelniță plină de cărbuni de foc de pe altarul dinaintea Domnului și să-și umple mâinile cu tămâie plăcut mirositoare, pisată mărunt, și să le aducă înăuntrul perdelei. Și să pună tămâie pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul tămâii să acopere scaunul îndurării care este deasupra mărturiei, ca să nu moară. Și să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul său înaintea scaunului îndurării, spre răsărit; și înaintea scaunului îndurării să stropească de șapte ori din sânge cu degetul său.

Levitic 16.12-14

Acestea sunt cuvinte remarcabile, care ne arată clar esența Persoanei Domnului Isus. În Ioan 13.3 citim că Domnul Isus știa că a venit de la Dumnezeu și că la Dumnezeu Se duce. Acolo este folosit cuvântul „Dumnezeu”, nu „Tatăl”, însă același verset ne spune că El știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, iar versetul 1 spune că Isus știa că venise ceasul să plece din lume la Tatăl. Totuși, versetul 3 ne spune că El venise de la Dumnezeu și că la Dumnezeu Se ducea.

Acest lucru este foarte important, fiindcă, atunci când se face referire la Dumnezeu, în special în Evanghelia după Ioan, sunt accentuate responsabilitatea și sfințenia, iar când se face referire la Tatăl, se pune accentul pe har. Domnul Isus ieșise de la Dumnezeu și Se ducea înapoi la Dumnezeu. El Se putea întoarce la Dumnezeu exact așa cum venise de la El. Nimic din cei treizeci și trei de ani și jumătate trăiți pe pământ nu-L făcuse nepotrivit pentru prezența lui Dumnezeu. De fapt, Coloseni 1.12 ne spune că noi înșine suntem făcuți vrednici, sau potriviți, pentru moștenirea sfinților în lumină. Am fost așezați în această poziție pe baza lucrării Lui.

Domnul Isus Se putea întoarce la Dumnezeu după ce trăise pe pământ treizeci și trei de ani și jumătate, fiind perfect potrivit pentru a intra în prezența lui Dumnezeu, pentru a fi în Locul Preasfânt, unde se află tronul de judecată și de unde venise. El nu era absolut deloc întinat. Cât a trăit pe acest pământ nu a fost în niciun fel pătat sau întinat. Acest lucru este prezentat aici.

H. L. Heijkoop

Un an întreg s-au strâns laolaltă în adunare și au învățat pe mulți oameni. Și ucenicii au fost numiți creștini, pentru prima oară, în Antiohia.

Fapte 11.26

De la un nume de creștin la o viață de creștin

Conform opiniei generale, creștin este acela care este botezat, care merge la biserică și care plătește zeciuiala. Dar apartenența formală la o comunitate creștină sau frecventarea regulată a unei slujbe religioase nu fac dintr-un om un creștin! Un creștin credincios crede în Domnul Isus și are o legătură personală cu El.

Viorel și Maria erau foarte îndrăgiți în satul lor. Erau căsătoriți și aveau două fete minunate. Lucrau și în parohie, însă nu erau creștini credincioși. Când soțul s-a îmbolnăvit grav, familia a ajuns într-o criză. Tocmai în acea perioadă i-am cunoscut și i-am invitat să citim împreună Biblia. În următoarele luni am citit cu ei cu regularitate din Cuvântul lui Dumnezeu. Se vedea limpede cum, de la o întâlnire la alta, cei doi înțelegeau tot mai mult ce înseamnă să fii un creștin credincios.

După aproximativ un an și jumătate, amândoi au înțeles cuvintele Bibliei: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12). Și-au mărturisit vina înaintea lui Dumnezeu și au primit iertarea Lui. Apoi au pornit într-o direcție nouă cu Hristos în inimă. Înainte avuseseră numele de creștini, acum duceau o viață de creștini.

Ai tu doar un nume de creștin sau ești un creștin adevărat având viață din Dumnezeu?

Citirea Bibliei: Isaia 40.1-17 · Evrei 5.11-14

coordonatori Bob & Debby Gass

O INIMĂ TĂIATĂ ÎMPREJUR – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău…” (Deuteronomul 30:6)

Nou-născuții băieți din Israel erau supuși în ziua a opta ritualului circumciziei. Lucrul acesta însemna că intrau într-un legământ cu Dumnezeu, în care El promitea să-i protejeze, să-i călăuzească și să-i binecuvânteze.

În Noul Testament, apostolul Pavel spiritualizează acest ritual, când afirmă: „Tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh…” (Romani 2:29) Înțeleasă spiritual, tăierea împrejur înseamnă „a tăia” orice lucru care promovează și produce în noi porniri și fapte greșite. Domnul Isus a spus că „cei cu inima curată… Îl vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8) Când inima ta este curată, Îl vei putea vedea pe Dumnezeu acolo unde ceilalți nu-L văd, și vei auzi vocea Lui când alții n-o vor auzi.

Cuvântul „curat” se poate traduce prin „necontaminat.” Este diferența dintre un râu curat și unul poluat. Înseamnă că gândirea ta egoistă este abandonată și firea ta pământească este răstignită. Diferența dintre iertare și curățare este diferența dintre a tăia o plantă de la rădăcină și a o smulge din rădăcină. Iertarea are de-a face cu rezultatele păcatului – care este ușor de identificat. Însă curățarea are de-a face cu originea păcatului – și nu este așa de ușor de identificat, deoarece are de-a face cu trăsăturile firești și cu defectele de caracter. Iertarea vine odată cu mărturisirea, însă curățarea vine prin umblarea în lumină. Biblia ne asigură că „dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

Îi ceri cumva lui Dumnezeu la nesfârșit să-ți ierte același păcat? Asta se întâmplă pentru că trebuie să experimentezi adevărata curățare. Inima ta trebuie tăiată împrejur, iar lucrul acesta este realizat de Duhul Sfânt!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 23:16-35

De astă dată nu-L mai vedem pe Domnul intervenind în mod miraculos, ca la Filipi (cap. 16.26) sau ca în cazul lui Petru (cap. 12.7), pentru a-Şi elibera slujitorul. El conduce evenimentele folosindu–Se de tânărul nepot al apostolului, de calitatea de cetăţean roman a lui Pavel, precum şi de dispreţul orgolios al comandantului roman faţă de iudei ~ cărora, fără îndoială, era mulţumit să le joace o farsă.

Domnul promisese slujitorului Său că el va da mărturie la Roma (v. 11). Toate uneltirile vrăjmaşilor lui nu-l vor putea deci împiedica; mai degrabă vor contribui la aceasta, pentru că, într–adevăr, ameninţările lor îl vor determina pe Lisias să–l trimită pe Pavel sub bună escortă la Cezareea ~ portul în care apostolul debarcase cu puţin înainte ~ salvându–l astfel de comploturile iudeilor fanatici. Odată cu prizonierul, Lisias trimite şi o scrisoare către guvernatorul Felix. Observăm cum expune cazul într‑un mod avantajos pentru el, ascunzând greşeala pe care era pe cale s-o comită (v. 27; cap. 22.25).

Cu toate acestea, vina păgânilor aproape că păleşte alături de vinovăţia grozavă a iudeilor. Cei patruzeci de asasini legaţi cu blestem nu şi-au putut ţine, evident, jurământul şi, prin aceasta, au chemat asupra capetelor lor acest blestem cu care se blestemaseră (v. 14).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 oct. 2022

7 Octombrie 2022

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit, deplin pregătit pentru orice lucrare bună.

2 Timotei 3.16,17

Fiindcă toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, ea este în întregime folositoare – chiar și genealogiile și numele de cetăți pe care ea le prezintă. Dacă interpretarea pe care o dau Scripturii nu-mi oferă folos spiritual, atunci interpretarea mea nu este corectă.

Mai întâi, Scriptura este folositoare pentru învățătură sau pentru doctrină, pentru că aceasta este baza pentru întreaga practică și umblare creștină adevărată. Ea este folositoare și pentru mustrare, lucru pe care trebuie să-l punem cu seriozitate la inimă, fiindcă cel înțelept ascultă mustrarea. Trebuie să lăsăm ca Scriptura să ne mustre cu privire la tot ceea ce nu poate rezista în lumina ei prețioasă și pătrunzătoare. De asemenea, ea este folositoare pentru îndreptare. Mustrarea fără îndreptare nu-și are rostul, iar Scriptura trebuie aplicată încontinuu, pentru a îndrepta orice înțelegere greșită pe care am putea-o avea. În sfârșit, ea este de folos pentru instruire în dreptate. Doar în Scriptură găsim ce înseamnă cu adevărat dreptatea și doar Scriptura ne poate lumina cu privire la feluritele aspecte ale dreptății, care au în vedere orice relație în care ne-am afla.

Fără Scriptură, evlavia n-ar putea fi călăuzită în mod corect. Omul lui Dumnezeu are nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi împlinit, adică matur. În 1 Timotei 6.11, Timotei a fost numit „om al lui Dumnezeu”. Această titulatură este adevărată doar pentru cei al căror scop principal este să-L onoreze pe Dumnezeu. Doar în măsura în care acest lucru este adevărat vom putea fi complet echipați prin Cuvânt pentru orice lucrare bună. Doar prin ascultarea de Cuvânt, în separare de rău, poate fi cineva „un vas spre onoare, sfințit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 2.21). Cuvântul lui Dumnezeu conține tot ceea ce ne trebuie, însă trebuie aplicat cu seriozitate și cu credincioșie în fiecare aspect al vieților noastre.

L. M. Grant

[Isus] le-a zis: „Să trecem pe țărmul celălalt al lacului!”.

Luca 8.22

Nicio barcă nu se poate scufunda când la cârmă este Isus

Deodată avionul a început să vibreze din cauza turbulențelor. Pilotul le-a cerut pasagerilor să-și pună centura de siguranță. Avionul a pierdut de mai multe ori câțiva metri din altitudine din cauza curenților de aer. În timp ce pasagerii încercau să nu intre în panică, o fetiță citea liniștită dintr-o carte. Părea să nu-i fie deloc teamă. După ce au aterizat cu bine, cineva a întrebat-o: „Cum ai putut rămâne atât de liniștită în timpul zborului cu turbulențe?”. Ea a răspuns: „Pilotul este tatăl meu și el mi-a spus că mă duce acasă”.

Ucenicii vâsleau și ei pe lacul Ghenezaret. Deși printre ei se aflau pescari cu experiență, au intrat în panică atunci când mica lor ambarcațiune a fost surprinsă de furtună și amenințată să se scufunde. Domnul era cu ei, dar stătea în partea din spate a corabiei, „dormind pe căpătâi”. Atunci ei L-au trezit, spunând: „Învățătorule, Învățătorule, pierim!”. După ce, la porunca Domnului, furtuna s-a potolit, El le-a spus: „Unde vă este credința?”. Uitaseră că nicio barcă nu se poate scufunda când la cârmă este Isus.

Pe calea credinței ajungem și noi în „turbulențe”: am pierdut o persoană dragă, ne luptăm cu o boală gravă, ne-am pierdut serviciul. În orice situație ne-am afla, nu trebuie să ne temem. „Pilotul” nostru Se descurcă în orice furtună și ne duce în siguranță acasă!

Citirea Bibliei: Isaia 38.17-39.8 · Evrei 5.1-10

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ OBICEIURILE CARE TE POT ÎNROBI! – Fundația S.E.E.R. România

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite… dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”. (1 Corinteni 6:12)

Apostolul Pavel a spus: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Dacă îți dorești în mod serios să crești spiritual, fă tot posibilul și spune „nu” în domenii mărunte. Așa vei reuși să spui „nu” atunci când contează cu adevărat!

Daniel a început prin a spune „nu” hrănirii din bucatele regelui, iar mai târziu a putut spune „nu” închinării la idolii regelui! Îndreaptă-ți atenția spre domeniile din viața ta în care domnește indisciplina, cele cărora le tot găsești scuze și explicații, și de care tot amâni să te ocupi.

Apostolul Pavel și-a măsurat faptele cu această unitate de măsură: „Îmi este de folos? Are potențialul de a pune stăpânire pe mine?” (vezi 1 Corinteni 6:12). Poate crezi că ai dreptul să mănânci o ciocolată sau o cutie de înghețată în fiecare seară. Este permis – dar este oare „de folos”? Nu, mai ales dacă vrei să nu ai artere blocate, să ai o talie suplă, să poți alerga la maraton, sau pur și simplu să ții pasul cu copiii și nepoții tăi. Ai dreptul să-ți cheltuiești banii cum dorești, dar să nu te plângi când vei ajunge îngropat în datorii. Ai dreptul să te uiți la orice (la televizor sau pe Internet), dar expunerea la influențe greșite îți va slăbi inevitabil caracterul, îți va fura stima de sine, și te va face rob.

Concluzie: caracterul tău reprezintă suma alegerilor pe care le faci în fiecare zi. Și încă ceva: când vorbim despre înlocuirea obiceiurilor rele cu altele bune, singura persoană care poate face să se întâmple lucrul acesta ești tu! Așadar, evită obiceiurile care te pot înrobi!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 23:1-15

Comandantul tot nu–şi explică furia iudeilor împotriva unui om căruia nu–i găseşte nimic de reproşat. Pentru a se lămuri, aduce prizonierul înaintea sinedriului. Un cuvânt abil al lui Pavel (dar oare era el rostit prin Duhul?) atrage de partea sa partida fariseilor. Învierea lui Isus Hristos era fundamentul doctrinei sale şi, indirect, cauza împotrivirii iudeilor. Pavel însă nici nu mai are ocazia să pronunţe numele Mântuitorului său; a aruncat acest măr al discordiei între adversarii tradiţionali ~ fariseii şi saducheii ~ şi „o mare tulburare” se şi stârneşte în sinedriu. Încă o dată, comandantul trebuie să-l pună pe Pavel în siguranţă.

După toate aceste evenimente însă, apostolul, singur şi descurajat, are nevoie de reconfortare. Domnul Însuşi îi face o vizită şi stă lângă slujitorul Său (v. 11). Fără niciun reproş ~ dimpotrivă, recunoaşte mărturia curajoasă pe care Pavel tocmai a dat–o la Ierusalim ~ El îl mângâie şi îi aduce aminte de adevărata lui misiune: de a vesti mântuirea nu iudeilor, ci naţiunilor. Va pleca la Roma cu această ţintă.

De am putea face şi noi neîntrerupt experienţa că „Domnul este aproape” şi că nu trebuie să ne îngrijorăm „de nimic” (Filipeni 4.5,6; 2 Timotei 4.17)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

06 oct. 2022

6 Octombrie 2022

Ascultați-mă, Asa și tot Iuda și Beniamin! Domnul este cu voi când sunteți cu El; și, dacă-L veți căuta, El va fi găsit de voi; dar, dacă-L veți părăsi, El vă va părăsi.

2 Cronici 15.2

Lecții din viața lui Asa (3) – Trei adevăruri importante

Azaria, fiul lui Oded, i-a spus aceste cuvinte lui Asa după măreața biruință asupra lui Zerah, etiopianul. Asa strigase către Domnul după ajutor, iar credința sa a fost din belșug răsplătită. S-a sprijinit pe Dumnezeu și a trecut testul credinței cu succes.

În acest verset ne sunt prezentate trei adevăruri importante. Mai întâi, că „Domnul este cu voi când sunteți cu El”. Adesea noi spunem altora: «Domnul să fie cu tine!» sau Îi cerem Domnului să fie cu noi într-o împrejurare sau alta. Acestea sunt lucruri bune, însă trebuie să fim atenți să nu ajungem să credem că El este cu noi oriunde ne-am duce. Condiția prezenței Sale cu noi este ca noi să fim unde El este. Asa a învățat acest adevăr și l-a experimentat cu mare bucurie – și așa suntem astăzi chemați să facem și noi. Domnul Isus a spus: „Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; iar unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu” (Ioan 12.26). Este adevărat că Domnul este întotdeauna cu noi, însă pentru a ne bucura de prezența, de ajutorul și de binecuvântarea Sa trebuie să fim cu El și să umblăm în părtășie neîntreruptă cu El.

Al doilea adevăr este acesta: „dacă-L veți căuta, El va fi găsit de voi”. Da, Dumnezeu „îi răsplătește pe cei care-L caută” (Evrei 11.6). Dumnezeu nu este greu de găsit; noi suntem cei care complicăm lucrurile, prin felul nostru de a gândi. Dacă am păcătuit, să mărturisim imediat; apoi să mergem înaintea Lui, cu dorința de a fi cu El, iar El ne va bucura cu prezența Sa binecuvântată.

Al treilea adevăr este: „dacă-L veți părăsi, El vă va părăsi”. Pe cei care-L tăgăduiesc, El îi va tăgădui (2 Timotei 2.12). Mai sunt și cei care se depărtează de Dumnezeul cel viu, din cauza unei inimi rele și necredincioase (Evrei 3.12). Dar celor care cred cu adevărat că Isus este Fiul lui Dumnezeu le sunt adresate cuvintele: „Cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5). Fie ca aceste adevăruri să încălzească și să încurajeze inimile noastre!

A. Leclerc

Știm că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică, nefăcută de mână.

2 Corinteni 5.1

Moartea fizică, moartea spirituală, moartea veșnică

Omul este păcătos și, din cauza păcatelor, este despărțit de Dumnezeul cel sfânt, căci prin păcat a intrat moartea în această lume. Conform Sfintei Scripturi sunt trei categorii: moartea fizică, adică putrezirea trupului, moartea spirituală, adică sufletul trăiește despărțit de Dumnezeu într-o stare de păcat, și moartea veșnică, adică iadul, iazul de foc, despărțirea veșnică a omului de Dumnezeu. Cum poate fi salvat omul din această stare fatală? Dumnezeu Mântuitorul a pregătit calea trimițându-L pe singurul Său Fiu și dându-L la moarte pentru păcătoși pentru a-i salva. Oricine Îl primește prin credință pe Isus, Mântuitorul și Răscumpărătorul, trece din moartea spirituală la viață și poate spune: Hristos este viața mea și a muri este un câștig. Pentru acea persoană este valabil versetul de astăzi, deoarece știe că, dacă i se desface casa pământească, are la Dumnezeu o casă nefăcută de mâini, o casă veșnică.

Spre veșnicie duc două căi: calea cea strâmtă și calea cea largă – prima cale duce la viață veșnică, cea de-a doua duce la pierzare veșnică. Pe una dintre ele vă aflați și dumneavoastră. Domnul Isus vă îndeamnă să intrați pe poarta cea strâmtă. Îndreptați-vă astăzi spre Mântuitorul lumii, care a suferit mult și pentru dumneavoastră!

Citirea Bibliei: Isaia 38.1-16 · Evrei 4.10-16

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE IERTARE – Fundația S.E.E.R. România

„…Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25)

Dumnezeu spune în Cuvântul Său: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.” (Isaia 43:25-26) Dacă ai ajuns să te condamni, pentru că ai impresia că păcatele tale sunt prea mari ca să meriți harul lui Dumnezeu, citește din nou aceste versete cu atenție. De ce a spus Dumnezeu că îți va ierta păcatele? „Pentru Mine…” Ce ar trebui să faci tu? „Vorbește tu însuți ca să-ți scoți dreptatea.” De ce îți este atât de greu să accepți iertarea lui Dumnezeu?

1) Pentru că în unele cazuri avem impresia că vom secera ceea ce am semănat;

2) Pentru că am condamnat pe altcineva exact pentru ce am făcut noi înșine;

3) Pentru că avem impresia că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ne vadă cum ne îndoim în bătaia vântului, așa că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de-a comite același păcat;

4) Pentru că, în copilărie, când nu ascultam de părinți, ei ne privau de anumite privilegii până când dovedeam că suntem ascultători;

5) Pentru că avem impresia că trebuie să merităm harul lui Dumnezeu! Dar când refuzi să te ierți, implicit crezi că fărădelegile tale sunt dincolo de posibilitățile harului lui Dumnezeu. Și acesta e un păcat și mai mare – mândria! Și încă un aspect: când ai mereu „probleme” cu alții, e posibil să cauți pe cineva care să te ofenseze. În felul acesta, poți arăta ce persoană rea este celălalt și poți avea o părere mai bună despre tine însuți. Dar când adopți o atitudine smerită, și te străduiești să te ierți – pentru că știi că Dumnezeu te-a reabilitat – e mai ușor și să ierți greșelile altora!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 22:12-30

Noul convertit a pus două întrebări care se completau una pe alta: „Cine eşti, Doamne?” (v. 8) şi „Ce să fac, Doamne?” (v. 10). Cel de-al doilea răspuns îi este dat prin Anania, care adaugă: „Şi acum, ce zăboveşti?” (v. 16).

Trei ani mai târziu, la Ierusalim, Pavel are privilegiul de a–L vedea pe „Cel Drept” şi de a primi porunci din gura Sa (v. 17). El însuşi dorise să lucreze printre iudei, socotind că mărturia lui ar fi fost cu atât mai puternică, cu cât era cunoscut anterior ca un duşman înverşunat al adevărului (v. 19,20). El însă fusese pus deoparte pentru lucrarea printre naţiuni (Galateni 1.15,16).

Versetul 18 este de netăgăduit. Iudeii n–au primit niciodată mărturia apostolului. Comandantul este nevoit să–l scape din nou pe Pavel de furia gloatei. În momentul când va fi supus torturilor, Pavel declară, ca şi în capitolul 16.37, că este născut cetăţean roman. În Filipeni 3, considerând toate lucrurile ca o pierdere (Filipeni 3.7,8), avea să pună în valoare un alt drept de cetăţenie: cerească (Filipeni 3.20). Pe aceasta nimeni nu o are prin naştere. Şi nici nu poate fi cumpărată cu bani (v. 28). Această cetăţenie o au numai aceia care au fost născuţi din nou (Ioan 3.3).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 oct. 2022

5 Octombrie 2022

Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus.

Filipeni 4.19

Copii ai lui Dumnezeu fiind, câteodată suntem descurajați și credem că ne lipsesc multe dintre bucuriile pe care cei necredincioși le experimentează. În astfel de momente, umblarea noastră nu este caracterizată de atracția către Hristos, iar ochii noștri rătăcesc și privesc la această lume cu dorința de a ne bucura de atitudinea ei lipsită de griji. Totuși ar trebui să ne întrebăm dacă Dumnezeu ne-a chemat la o viață de reguli stricte și de privațiuni sau dacă mai degrabă ar trebui să fim plini de bucurie, fiindcă am fost eliberați (Ioan 8.36).

Energia și mulțumirea pe care apostolul Pavel le avea nu se datorau bogățiilor sale pământești, nici savurării plăcerilor acestei lumi (Filipeni 4.1), ci se întemeiau pe afecțiunile sale pentru Hristos și pe cunoașterea faptului că bogățiile lui Dumnezeu erau tot ceea ce el avea nevoie. Nu facem altceva decât să ne înșelăm pe noi înșine atunci când credem că există o satisfacție reală în ceea ce lumea aceasta poate oferi.

Epistola către Efeseni menționează cuvântul „bogății” de cinci ori și este demn de remarcat că, în fiecare caz, noi, cei credincioși, suntem puși în legătură cu aceste bogății. Duhul Sfânt vorbește despre bogățiile harului lui Dumnezeu (Efeseni 1.7; 2.7), despre bogățiile slavei lui Dumnezeu (1.18; 3.16) și despre bogățiile de nepătruns ale lui Hristos (3.8). Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru bogățiile harului Său, prin care ne-a dăruit răscumpărarea prin sângele lui Hristos! Prin bogățiile gloriei Sale Îl avem pe Hristos trăind în inima noastră (3.17). Câtă bucurie ar trebui să ne ofere acest lucru! Să trăim cu toții în puterea acestui mare adevăr și, la fel ca Moise, să socotim ocara lui Hristos o mai mare bogăție decât tot ceea ce ne-ar putea oferi această lume (Evrei 11.26)! Energia noastră ar trebui să fie cheltuită pentru savurarea bogățiilor de nepătruns ale lui Hristos, singurele care pot aduce adevărata bucurie. „Ca să vă dea, după bogățiile gloriei Sale, să fiți întăriți cu putere, prin Duhul Său, în omul dinăuntru” (Efeseni 3.16).

E. Clermont

Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după tradiția oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.

Coloseni 2.8

Un măr din al doilea rând

Un țăran s-a specializat în pomicultură și și-a făcut o plantație de meri. Era foarte mândru de calitatea bună a merelor sale și le lăuda mult. L-a invitat și pe un vechi prieten să vină să guste merele delicioase. Când acesta a venit, țăranul l-a întrebat: „Ai gustat merele mele deosebite? Sunt atât de bune, de dulci și de zemoase, așa ceva nu ai mâncat niciodată!”. Prietenul i-a răspuns: „Nici pe departe nu sunt dulci! Încetează să-ți mai lauzi merele! Sunt cele mai oribile din câte am mâncat eu vreodată. Sunt atât de acre!”. Țăranul l-a întrebat: „Dar ai gustat merele mele?”. — „Da, am trecut pe lângă livada cu meri și am cules la marginea drumului un măr roșu, frumos.” — „Pomii de la marginea livezii i-am plantat special pentru hoții care vor să-mi fure merele. Dacă vor mânca din ele, atunci se vor gândi că toate merele sunt la fel de acre. Ar fi trebuit să iei un măr din al doilea rând, acelea sunt deosebit de dulci.”

Această întâmplare m-a dus cu gândul la mulți oameni care resping mesajul Bibliei și mântuirea în Isus Hristos. Aceștia au fost probabil dezamăgiți și înșelați de religii, „au mușcat” într-o anumită măsură din mărul acru. Ar trebui să verificăm mai în adâncime care este diferența dintre mesajul Bibliei și cel al religiilor și vom constata că Dumnezeu nu ne dezamăgește niciodată!

Citirea Bibliei: Isaia 37.21-38 · Evrei 4.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONEAZĂ-ȚI BANII CU ÎNȚELEPCIUNE! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Cel lacom de câştig îşi tulbură casa…” (Proverbele 15:27)

Averea lui Jean Paul Getty depășea 4 miliarde de dolari. Era considerat cel mai bogat om din lume. Revista „Los Angeles Times” a publicat următoarele rânduri scrise de Getty: „Nu m-am lăsat niciodată pradă invidiei, în afară de cea pe care o simt pentru cei care au capacitatea de a face ca o căsnicie să funcționeze și să reziste cu bucurie. E o artă pe care nu am fost niciodată capabil s-o stăpânesc. Dosarul meu: cinci căsnicii, cinci divorțuri, cinci eșecuri.” Iar articolul din revistă continua spunând: „Getty s-a referit la amintirile relațiilor sale cu cei cinci fii ai săi ca fiind „dureroase”. O mare parte a durerii sale s-a transmis prin banii săi. Fiul său cel mai prețuit, Timothy, un copil fragil, născut când Getty avea 53 de ani, a murit în 1958 la vârsta de 12 ani, în urma unor complicații chirurgicale, după o viață bolnăvicioasă, petrecută în cea mai mare parte departe de tatăl său, care era mereu plecat cu afaceri. Alți membri ai familiei Getty au avut parte de circumstanțe tragice. Un nepot, pe nume John Paul Getty al III-lea, a fost răpit și s-a cerut o răscumpărare de 17 milioane dolari. Tatăl său a refuzat să plătească și băiatul a fost ținut captiv 5 luni, fiind eliberat doar după ce i s-a tăiat urechea dreaptă și s-au plătit pentru el aproape 3 milioane. Ulterior, acesta a devenit dependent de droguri și alcool și după un atac cerebral a rămas paralizat. Fiul cel mai mare al lui Getty s-a sinucis în împrejurări stranii. Un alt fiu, Gordon Paul Getty, a fost descris ca ducând o viață mizerabilă. Era ridiculizat prin comparație cu tatăl său și a fost cel mai puțin iubit dintre fii. Aceleași neîmpliniri și regrete au însoțit mulți alți membri ai acestei familii nefericite.”

Când pui banii pe primul loc și familia pe locul al doilea, nu ești decât un ratat bogat.

Așadar, dacă ți-ai sacrificat familia pentru carieră, e timpul să faci schimbări! La ce bun să fii bogat, dacă trăiești cu regretul că ți-ai investit viața în lucruri greșite?!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 21:33-40; 22:1-11

Pavel a fost smuls din violenţa mulţimii prin intervenţia comandantului garnizoanei romane. Acesta, după ce mai întâi l–a confundat cu un răufăcător vestit, s–a mai domolit, auzindu–l vorbind greceşte, şi i–a permis să se adreseze poporului. În faţa poporului care păstra o linişte solemnă, Pavel aminteşte că el avea, într‑adevăr, un trecut foarte vinovat, dar într–un sens cu totul opus celui la care se gândeau iudeii. Înzestrat cu calităţi şi cu avantaje puţin întâlnite, „evreu din evrei; după lege, fariseu” (Filipeni 3.5), reputaţia sa era a unui om pios şi fără pată.

Însă zelul său religios, asemănător celui care–i anima pe capii acestei mulţimi, l–a condus, în ciuda avertismentelor învăţătorului său Gamaliel, la a lupta împotriva lui Dumnezeu (v. 3; cap. 5.39).

„Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu Îl persecuţi” (v. 8) este răspunsul cutremurător pe care l–a auzit din cer. Atingându–se de aceşti sărmani creştini, persecutându–i până la moarte, el de fapt lupta împotriva Fiului lui Dumnezeu. Dar, în loc să–l pedepsească pentru îndrăzneala lui nelegiuită, Domnul, în acelaşi timp în care îi reda vederea, îi deschidea şi ochii inimii (Efeseni 1.18), făcând din acest om pus deoparte încă de la naştere un instrument credincios pentru El.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 oct. 2022

5 Octombrie 2022

Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus.

Filipeni 4.19

E. Clermont

Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după tradiția oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.

Coloseni 2.8

Un măr din al doilea rând

Citirea Bibliei: Isaia 37.21-38 · Evrei 4.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONEAZĂ-ȚI BANII CU ÎNȚELEPCIUNE! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Cel lacom de câştig îşi tulbură casa…” (Proverbele 15:27)

Când pui banii pe primul loc și familia pe locul al doilea, nu ești decât un ratat bogat.

Așadar, dacă ți-ai sacrificat familia pentru carieră, e timpul să faci schimbări! La ce bun să fii bogat, dacă trăiești cu regretul că ți-ai investit viața în lucruri greșite?!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 21:33-40; 22:1-11

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 oct. 2022

4 Octombrie 2022

Temeți-vă de Dumnezeu, onorați pe împărat!

1 Petru 2.17

Creștinul și autoritățile (4)

Împăratul Nero l-a executat pe apostolul Petru cu aproximativ un an înainte de a-l executa pe Pavel. Fiind cetățean roman, apostolul Pavel a fost executat prin decapitare. Potrivit mărturiilor istorice, Petru, nefiind cetățean roman, a fost răstignit cu capul în jos, așa cum el însuși ceruse. Înainte de a muri, ambii apostoli fuseseră călăuziți de Duhul lui Dumnezeu să-i învețe pe cei credincioși să se supună autorităților. Această regulă li s-a aplicat celor doi apostoli, așa cum ei înșiși o învățaseră, iar ea este valabilă și astăzi. „Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești, fie împăratului, ca autoritate supremă, fie guvernatorilor, ca trimiși de el spre pedepsirea răufăcătorilor și spre laudă pentru cei care fac bine. Pentru că așa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceți la tăcere neștiința oamenilor fără minte; ca fiind liberi, dar nu având libertatea ca învelitoare a răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. Onorați pe toți, iubiți frățietatea, temeți-vă de Dumnezeu, onorați pe împărat!” (1 Petru 2.13-17). O astfel de atitudine poate implica suferință – „acesta este un har, dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept” (versetul 19).

Autoritatea poartă sabia, fiind răzbunătorul răului, ca slujitor al lui Dumnezeu (Romani 13.4). Niciodată nu trebuie să ne răzbunăm singuri, fiindcă răzbunarea Îi aparține Domnului, care a încredințat-o autorităților. Daniel și prietenii săi s-au supus autorităților, rugându-se pentru ele. Alții s-au împotrivit lor și au făcut rău, pierzând astfel o bună conștiință (Daniel 3; Romani 13.3-5).

Trăim în perioada harului, în care trebuie să urmăm exemplul Domnului. Când suferea pe nedrept, El S-a supus întotdeauna autorităților și S-a rugat Tatălui Său să-i ierte pe cei care-L nedreptățeau. Aceasta este atitudinea pe care trebuie s-o avem pentru a păstra o conștiință bună.

A. E. Bouter

Tot așa este și cu cel care își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.

Luca 12.21

Adevărata bogăție

Cineva poate fi foarte bogat din punct de vedere omenesc, cum a fost omul bogat din parabolă (Luca 12.16-21), și totuși să fie sărac față de Dumnezeu. Creștinii din Laodiceea erau bogați în ochii lor și, probabil, chiar în ochii altora. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a arătat sărăcia, goliciunea și orbirea lor (Apocalipsa 3.17,18).

Cu privire la acest subiect am auzit o întâmplare interesantă:

Un credincios lucra ca administrator pentru un om foarte bogat care nu voia să știe nimic despre credință. Într-o noapte, credinciosul a avut un vis ciudat. A visat că a doua zi seara va muri cel mai bogat om din oraș. Când s-a dus la munca sa, i-a spus șefului său bogat ce visase, dar acesta a râs. Ca măsură de precauție, omul bogat și-a invitat medicul de familie la cină și nu l-a lăsat să plece până când ceasul a bătut miezul nopții. Când, în sfârșit, ușurat, și-a luat rămas bun de la doctor, s-a auzit o bătaie la ușă. Fiica administratorului a intrat și a spus: „Îmi pare rău să vă anunț că tatăl meu a murit în seara aceasta”. Da, murise cel mai bogat om din oraș!

Această întâmplare nu este menită să ne determine să ne tulburăm inutil de vise, dar ne poate încuraja să regândim ce este în ochii lui Dumnezeu bogăția reală.

Citirea Bibliei: Isaia 37.1-20 · Evrei 3.7-19

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONEAZĂ-ȚI BANII CU ÎNȚELEPCIUNE! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18)

Pe lângă învățătura în ce privește umblarea cu Dumnezeu, o altă lecție importantă pe care le-o poți transmite copiilor tăi este cea legată de gestionarea cu înțelepciune a banilor. Dr. James Merritt scria: „Începem să-i învățăm de mici pe copiii noștri principii și învățături despre sârguință, onestitate și responsabilitate. Vă recomand câteva dintre metodele pe care le-am folosit și noi:

1) Dă-i copilului tău de când este mic, și fără recompensă, sarcini precum: să-și facă patul, să-și strângă jucăriile, să-și facă ordine în cameră. Inspectează-i camera de fiecare dată, încurajându-l cât de mult poți, dar în același timp spunându-i care este standardul de calitate așteptat (pat aranjat, jucăriile la locul lor etc.). Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea muncii, despre împlinirea pe care o simțim când lucrul este bine făcut și despre disciplina respectării cerințelor unei persoane cu autoritate.

2) Pe măsură ce copilul crește, alege sarcini mai grele pe care le poate face (lustruirea pantofilor, spălatul mașinii, curățenie cu aspiratorul etc.) și stabilește o recompensă corectă. Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea banului și va consolida răsplata lucrului bine făcut. Încă o dată, stabilește un standard clar al calității așteptate și nu-i da plata până când sarcina nu este îndeplinită în totalitate.

3) Nu-i da bani de buzunar și nu-l învăța pe copil să se aștepte să-i primească. În schimb, învață-l că banii se câștigă prin muncă. Nu e greșit să-i dai copilului tău bani din dragoste sau ca o răsplată (de exemplu, pentru note bune), însă copiii trebuie să învețe despre relația dintre munca cinstită și compensația corectă.”

Concluzie: acestea sunt principii care îi vor fi de folos copilului tău pentru toată viața!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 21:15-32

Pentru a ajunge din Grecia la Roma, apostolul îşi propusese să treacă ~ prin Ierusalim! (cap. 19.21). În pofida acestei abateri inoportune, „voia Domnului” se va împlini (v. 14). Doar calea pe care ne–o alegem singuri nu este niciodată simplă; ne putem aştepta să întâlnim pe ea tot felul de complicaţii. Pavel este invitat de bătrânii de la Ierusalim să „iudaizeze”, pentru a–i linişti pe credincioşii iudei, şi astfel se găseşte antrenat într-un mod contrar învăţăturii sale. Ce încurcătură penibilă pentru el! Încă o dată vedem cât de mult erau legaţi creştinii de la Ierusalim de religia lor iudaică. Ei încercau să pună vinul nou în burdufuri vechi (Matei 9.17). Acestor israeliţi zeloşi pentru lege, Iacov, menţionat în versetul 18, le vorbeşte despre o „lege a libertăţii” şi despre „religia curată şi neîntinată” (Iacov 1.27; 2.12) care constă nu într-o „curăţire” a trupului (v. 24), ci în „a se păstra neîntinat de lume” şi în „a–i cerceta” pe cei necăjiţi „în necazul lor”.

Pavel este aici ca prins într-un angrenaj. Frecventează templul şi se supune ritualurilor cultului pentru a fi pe placul fraţilor. În zadar, de altfel, pentru că iudeii iau aceasta drept o provocare şi caută să–l omoare, punând în mişcare „toată cetatea” (v. 30)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 oct. 2022

3 Octombrie 2022

Și Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți fiii săi, pentru că era fiul bătrâneții sale; și i-a făcut o cămașă pestriță.

Geneza 37.3

„Tatăl iubește pe Fiul” (Ioan 3.35), iar credința recunoaște cu încântare acest lucru. Îl privim pe Domnul Isus, în diverse ocazii minunate, „îmbrăcat” cu această cămașă pestriță. Pe de o parte, Îl vedem aflat în umilință pe pământ și cerurile deschise și plăcerea Tatălui în preaiubitul Său Fiu; dar, pe de altă parte, Îl vedem pe Fiul Omului în gloria cerească ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, venind să împărățească pe pământ ca Fiu al Omului, în putere și în glorie supremă (Matei 3.17; 17.5).

Cel care este iubit de Tatăl și desemnat ca fiind Obiectul special al plăcerii Lui este de asemenea Cel destinat să aibă supremația universală. Acest măreț adevăr ne este prezentat prin visurile lui Iosif, ambele înfățișând supremația lui Iosif. Dacă un singur vis ar fi fost de ajuns să prevestească gloriile lui Iosif, în schimb ar fi fost cu totul inadecvat pentru a anticipa gloriile lui Hristos, fiindcă supremația Domnului va avea un dublu caracter. El va avea, într-adevăr, supremația asupra pământului – și multe pasaje ne vorbesc despre această glorie pământească – visul despre snopii care se închinau înaintea snopului lui Iosif vorbind tocmai despre această minunată supremație a lui Hristos asupra întregului pământ.

Totuși, acest prim vis nu poate de unul singur să prezinte supremația lui Hristos în toată întinderea ei vastă, fiindcă El va stăpâni nu numai asupra întregului pământ, ci și asupra cerului. Tatăl, în buna Sa plăcere, a hotărât ca toate lucrurile, din cer și de pe pământ, să fie adunate în Hristos (Efeseni 1.9,10). Avem așadar și acest al doilea vis, care ne vorbește despre supremația cerească – soarele, luna și stelele se pleacă înaintea lui Iosif.

Cele două visuri împreună prezintă astfel supremația lui Hristos asupra lucrurilor de pe pământ și asupra celor din ceruri, în tot universul creat.

H. Smith

Pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a răspuns: „De astă dată, du-te; când voi mai avea timp potrivit, te voi chema”.

Fapte 24.25

Nu avem timp pentru Cel care ne-a dat timpul

Omul modern are un indicator de timp – dar nu are timp.

Când dorim să le vorbim oamenilor despre evanghelie, ei ne spun imediat: „Nu am timp. Mă voi ocupa cu Dumnezeu când voi fi mai bătrân”. De fapt, cu toții avem mult timp și de aceea ar fi mai corect să recunoaștem că nu vrem să ne luăm timp pentru aceasta.

Totuși, ar trebui să ne rezervăm timp pentru Acela care ne-a acordat timpul ca un dar din partea Sa. Nu știm cât ne-a măsurat fiecăruia, nu știm când timpul nostru se va sfârși pe acest pământ. Astăzi este încă ziua mântuirii! Dumnezeu oferă și astăzi tuturor mântuirea în Domnul Isus.

Pentru cine nu acceptă această ofertă, pentru cine nu își ia timp pentru Dumnezeu, nici El nu Își va lua timp în veșnicie. Dumnezeu nu Se impune. Cine nu vrea să aibă nimic de-a face cu El primește ceea ce și-a dorit: o „viață” fără El – despărțirea veșnică de Dumnezeu. Acesta este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui om.

În această viață trebuie să decidem unde ne vom petrece veșnicia. Aici și acum trebuie să luăm cea mai importantă și mai profundă decizie: acceptarea mântuirii în Hristos Isus.

Citirea Bibliei: Isaia 35.1-36.22 · Evrei 3.1-6

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONEAZĂ-ȚI BANII CU ÎNȚELEPCIUNE! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte…” (Proverbele 10:22)

În Biblie există peste 500 de versete despre rugăciune, și peste 2000 despre gestionarea banilor și a averilor! De ce oare? Deoarece este o chestiune de îmbogățire sau de ruinare! Nu e de mirare că problemele legate de bani sunt adesea citate ca motiv de divorț. Și există un motiv întemeiat: banii și stresul merg deseori mână în mână.

Dar Biblia ne spune că „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte…” Dumnezeu nu numai că Se așteaptă să câștigăm bani, ci atunci când Îl onorăm, El chiar ne ajută să câștigăm mai mult! Dar există modalități corecte și modalități greșite de a-i câștiga. Biblia ne învață că banii trebuie să fie rezultatul muncii. „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.” (Proverbele 10:4); „Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.” (Proverbele 13:11)

Dumnezeu se așteaptă ca angajații să dăruiască tot ceea ce au ei mai bun, iar cei aflați în conducere să ofere un salariu pe măsură. Un profit obținut pe căi cinstite și un salariu câștigat cinstit sunt la fel de plăcute înaintea Domnului. Banii trebuie câștigați prin muncă cinstită: „Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat, şi va duce lipsă.” (Proverbele 22:16) Aceasta este o avertizare pentru cei care îi jefuiesc pe alții percepându-le rate și dobânzi exorbitante.

Eugene Peterson parafrazează Proverbele 20:10 („Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului.”) astfel: „Schimbarea etichetelor de preț și decontarea unor cheltuieli pe nedrept sunt două lucruri pe care Dumnezeu le urăște”. Dumnezeu spune limpede: câștigătorii nu trișează niciodată! În plus, El Se va asigura ca înșelătorii să nu câștige niciodată!