Mana Zilnica

Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește … capătă îndurare.

Proverbe 28.13

Dumnezeu iartă păcatele, dacă I le mărturisim

Un tânăr de 25 de ani pe nume William a întreprins pe cont propriu o călătorie aventuroasă și periculoasă în zona râului Hay din Canada. Proiectul lui a sfârșit tragic.

După un timp, vânătorii canadieni i-au găsit cadavrul într-o colibă părăsită. Mâna lui dreaptă se sprijinea pe o scrisoare pe care i-o scrisese mamei lui în ultimele ore de slăbiciune: „Soarele strălucește, mamă, și eu tremur de frig. Nu mai am nicio putere, pentru că nu am mai mâncat nimic de mult timp. De 40 de zile nu m-am întâlnit cu niciun om. Am câteva reviste la mine, dar relatările lor sunt așa de nesemnificative. Am și jocuri de cărți, dar ele nu-mi dau nimic în singurătatea mea. Singurul lucru ce mă mișcă este întrebarea dacă Dumnezeu îmi va ierta păcatele”.

Ce cutremurător! Tânărul era fără putere, fără perspectivă, în singurătate, cuprins de teamă și nu avea nimic care să-i distragă atenția de la gândul că va trebui să părăsească în curând lumea aceasta.

Biblia ne dă răspunsul la ultima lui întrebare: Cine își mărturisește cu sinceritate păcatele și se bizuie pe lucrarea de ispășire a Domnului Isus, acela are iertarea păcatelor sale și este pregătit să-L întâlnească pe Dumnezeu. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile». Și tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5).

Citirea Bibliei: Geneza 18.1-15 · Iuda 5-16

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiii lui Isahar… se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel…” (1 Cronici 12:32)

Cine a spus că: „Wellington este un general rău, englezii sunt soldați slăbuți… vom rezolva problema până la miezul zilei”? Răspuns: Napoleon Bonaparte stând la micul dejun cu generalii săi înainte de bătălia de la Waterloo din 1815.

Cine a respins oferta lui Alexander Graham Bell de a cumpăra patentele pentru primul telefon? William Orton, președintele companiei Western Union.

Cine a spus: „Nu am nevoie de gărzi de corp”? Jimmy Hoffa, liderul celui mai mare sindicat muncitoresc din Statele Unite, cu o lună înainte de dispariția sa în 1975.

Ce au avut toți acești oameni în comun? Lipsa discernământului.

Discernământul te ajută să vezi ceea ce alții nu văd, să găsești piesele lipsă și să intri în inima problemei. Dacă poți vedea rădăcina care a cauzat problema, ai șanse mult mai mari să o rezolvi. Asta înseamnă că atunci când rămâi în domeniul darului tău cel mai important, discernământul tău va deveni mai puternic. Așa că, dacă dorești să explorezi potențialul discernământului tău, implică-te în domeniile în care ai calități. Însă mai fă ceva: roagă-te pentru discernământ! El este unul dintre darurile Duhului care ne sunt promise în Scriptură (vezi 1 Corinteni 12:7-10).

Câteva dintre cele mai mari victorii ale lui Israel au fost câștigate când David era împărat. Iar dacă analizăm componența armatei sale, îi găsim, printre războinici, pe „fiii lui Isahar… care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel…” Discernământul te ajută să vezi uși ale oportunității acolo unde alții văd doar ziduri! Te va salva din capcanele vieții, și îți va arăta ce trebuie să faci! Așa că roagă-te de azi pentru discernământ!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 19:23-41

Se afla la Efes un templu încărcat de splendoare, închinat zeiţei Diana, socotit printre faimoasele „şapte minuni ale lumii antice”. Vizitarea acestui templu, precum şi miniaturile de argint vândute acolo ca amintiri aduceau mari venituri artizanilor cetăţii. Şi, cum predicarea evangheliei nu putea să ducă decât la declinul comerţului lor, îi vedem pe aceşti meşteri cum se asociază pentru a–şi susţine interesele, dând, cu ipocrizie, un pretext religios acţiunilor lor (comp. cu Apocalipsa 18.11). Este atât de trist să vedem că încă şi astăzi multe persoane, în loc să caute cu stăruinţă adevărul, sunt preocupate de prosperitatea lor materială (v. 25) sau de părerile altora!

Zgomote imense se înalţă în favoarea zeiţei ~ acestea doar pentru a demonstra că era incapabilă să arate că este „mare” şi deci că nu se putea apăra singură (comp. cu 1 Împăraţi 18.26-29).

Deşi se crede mai evoluată şi mai luminată ca altădată, lumea n–a făcut altceva decât să–şi schimbe zeii, în timp ce inimile nu s–au schimbat. Mulţimile astăzi se închină idolilor stadioanelor, ai spectacolelor şi ai muzicii ~ şi îi urmează, pentru că pe aceştia îi găsesc oferiţi de stăpânitorul acestei lumi, maestru în arta de a îndepărta sufletele oamenilor.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

29 sept. 2022

29 Septembrie 2022

Toți care doresc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați.

2 Timotei 3.12

Ce este lumea și cum poate creștinul să trăiască în ea? (3)

Trebuie să fim în contact cu lumea, într-o anumită măsură, însă acest contact nu trebuie să fie niciodată părtășie. Domnul Isus, care nu a fost din această lume, a suferit și a fost strâmtorat; singurătatea și necazul au fost reale pentru El, iar ele vor fi reale și pentru noi, exact în măsura în care călcăm pe urmele pașilor Lui. Totuși, prea mulți dintre noi găsim mângâiere și satisfacție în sistemul nelegiuit al lumii, și avem simțământul cu totul nepotrivit că suntem acasă aici. Oare aceasta să fie casa noastră, o casă în care Hristos nu este? Pe acest pământ, dacă Îi aparținem Lui, nu suntem decât niște străini și călători, obosiți și lipsiți de cămin.

Fiind în lume, nu putem evita contactul cu ea, însă este trist că acest contact are loc la nivele la care nu ar trebui să existe deloc; și el n-ar exista deloc dacă am purta în trupul nostru omorârea Domnului Isus. Multe sunt înșelăciunile cu care vrăjmașul amăgește inima, chiar și pe cea a copiilor lui Dumnezeu. Întrunirile și slujbele religioase, în care carnea are toată libertatea să participe, înlocuiesc trăirea prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Cei evlavioși din vechime, care au primit mărturie că erau plăcuți lui Dumnezeu, au fost disprețuiți în vremea lor, au fost socotiți ca gunoiul acestei lumii, fiindcă toate interesele lor au fost legate de cer.

Spre deosebire de ei, noi suntem niște credincioși «onorabili». Trăim prea mult potrivit cu sistemul lumii, ca să intrăm în conflict cu el, iar rezultatul este că suntem supuși neloiali ai lui Hristos și scăpăm de cruce și de ocara ei. Totuși, cuvintele acestea rămân mereu adevărate: toți cei care vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați. Calea este una strâmtă. Facă Domnul să fim dintre cei „puțini” care o găsesc! Fiecare purtăm cu noi propriul pașaport – suntem pecetluiți cu Duhul Sfânt și așteptăm să fim răpiți, pentru a-L întâlni pe Domnul nostru și pentru a fi pentru totdeauna cu El – ce speranță fericită!

J. N. Darby

Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

Ioan 6.37

Greșise ușa

Un bărbat care era de mult timp îngrijorat de mântuirea sufletului său a primit pace cu Dumnezeu prin vestirea evangheliei de către Robert M’Cheyne. La sfârșitul predicii a venit la predicator pentru a-i spune ce s-a petrecut în inima lui. Bucuria Domnului umplea așa de mult sufletul său și fața îi strălucea atât de tare, încât M’Cheyne l-a întrebat direct: „Cum ați primit mântuirea?”. Acel bărbat i-a răspuns: „Am încercat tot timpul să intru pe ușa sfinților, dar, în timp ce vorbeați, mi-am recunoscut greșeala și am intrat pe ușa păcătoșilor”.

Și astăzi, mulți oameni caută să intre pe ușa sfinților, în loc să intre pe ușa păcătoșilor. Ei încearcă să se lase de păcate și de obiceiuri rele, chiar se laudă cu promisiuni de îmbunătățire și decid ca în viitor să se comporte altfel decât în trecut. Cu alte cuvinte, ei încearcă să devină mai buni și să se facă potriviți pentru prezența lui Dumnezeu. În tot acest timp întorc spatele ușii prin care ar trebui să intre. Domnul Isus a venit nu pentru a-i chema pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință. El a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10). Atât timp cât încerci să-ți câștigi mântuirea, vei găsi o ușă încuiată. Vino acum așa cum ești, cu păcatele tale, la Isus, și acceptă-L pe Cel care singur este Mântuitorul păcătoșilor!

Veniți la Hristos ca oameni păcătoși, nu ca sfinți!

Citirea Bibliei: Geneza 17.1-27 · Iuda 1-4

coordonatori Bob & Debby Gass

POȚI RECUPERA CE AI PIERDUT – Fundația S.E.E.R. România

„Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (1 Samuel 30:8)

În timp ce împăratul David se afla la război cu oastea sa, amaleciții le-au distrus casele și le-au luat familiile prizoniere. Când s-au întors și au văzut ei grozăvia, armata lui David împreună cu el „a plâns până n-au mai putut plânge” (1 Samuel 30:4). Apoi, poporul a vrut să-l ucidă cu pietre pe David. Ce a făcut David? L-a întrebat pe Dumnezeu: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Să remarcăm patru aspecte importante:

1) Satan îi va ataca pe cei dragi ai tăi ca să ajungă la tine. Poate fi vorba de lucruri importante, cum ar fi faptul că soțul tău își pierde locul de muncă sau că soției tale i se descoperă un nodul la sân, sau lucruri mai mărunte, cum ar fi: tensiuni în familie, sau lipsă de considerație unul față de celălalt… Tu trebuie să veghezi și să discerni atacurile lui Satan, ca să te aperi de ele!

2) Iubește-i pe oameni, dar sprijină-te numai pe Dumnezeu! Cei cu care David a luptat cot la cot într-o zi, în următoarea zi s-au întors împotriva lui. De aceea, tăria ta, strategiile și soluțiile pentru traiul zilnic trebuie să vină de la Dumnezeu, nu de la alții.

3) Vorbește cu tine însuți într-un mod adecvat. „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul.” (1 Samuel 30:6) Dacă vrei să ajungi descurajat, vorbește despre problema ta. Dacă vrei să fii încurajat, vorbește cu Acela care îți poate schimba situația – Domnul. Biblia spune: „Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.” (Proverbele 15:4) Așa că învață să vorbești cu tine însuți într-un mod adecvat!

4) Poți recupera ceea ce ai pierdut! Dumnezeu i-a zis lui David: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Și Dumnezeu nu S-a schimbat! Ceea ce a făcut atunci pentru David și oamenii săi, poate face azi și pentru tine, dacă Îl cauți!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 19:1-22

Credincios promisiunii făcute (cap. 18.21), apostolul soseşte la Efes, capitala provinciei Asia. Va rămâne aici trei ani (cap. 20.31), succedându–l pe Apolo, în timp ce, la Corint, Apolo „udă” ceea ce apostolul sădise (cap. 18.27,28; 1 Corinteni 3.6). Nu vedem între aceşti slujitori ai lui Dumnezeu nici gelozie, nici vreun gând de revendicare a vreunui câmp special din lucrare.

Botezul lui Ioan, singurul cunoscut de aceşti efeseni, îi pregătea pe iudeii pocăiţi să primească un Mesia împărăţind pe pământ. Creştinul, dimpotrivă, are o poziţie cerească; el este pus, prin Duhul Sfânt, în relaţie cu un Hristos mort şi înviat ~ adevăr subliniat într–un mod cu totul special de Epistola către Efeseni.

Cuvântul Domnului „creştea şi se întărea” (v. 20) nu numai prin minunile făcute de apostol, ci şi prin autoritatea Sa asupra inimilor. Cuvântul îi determina pe aceşti credincioşi să mărturisească ceea ce făcuseră şi să renunţe în mod public la practicile de vrăjitorie. Plini de „dragostea dintâi” (Apocalipsa 2.4), aceşti efeseni nu vor să aibă deloc comuniune cu „lucrările neroditoare ale întunericului” (Efeseni 5.11).

Dragi prieteni, îşi arată Cuvântul lui Dumnezeu puterea în lume prin roade vizibile şi în vieţile voastre?

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

28 sept. 2022

28 Septembrie 2022

Dar avem comoara aceasta în vase de lut.

2 Corinteni 4.7

Lucrul care caracterizează creștinismul este cunoștința gloriei neînvăluite a lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos – iar „dacă evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei care pier” (2 Corinteni 4.3). Nu mai urmează nimic altceva, decât venirea lui Hristos ca să facă judecată asupra lumii. Între timp, necazurile și suferințele de acum sunt toate în legătură cu vasul de lut – cu slăbiciunea lui. Chiar și apostolul era păzit, în fiecare zi, prin puterea lui Dumnezeu.

Vasul este un lucru, iar comoara un alt lucru. Vasul trebuie să fie nimic, pentru ca ceea ce este înăuntrul lui, comoara, să strălucească. Omul cel vechi este judecat și răstignit împreună cu Hristos; trebuie să mă consider un om mort. Pot aprinde un felinar, dar, dacă sticla lui nu este ținută curată, lumina nu va străluci. Sufletul meu este locuit de un Hristos glorificat, dar, dacă sunt călăuzit de carne, comoara nu va străluci. Trebuie să mă socotesc întotdeauna ca fiind mort.

Creștinul este un om nou înaintea ochilor lui Dumnezeu. A mă socoti mort este un privilegiu pentru mine și o necesitate pentru mărturia mea. Să presupunem că o mamă aude că fiul ei a suferit un accident și fuge către acel loc. Credeți că se va opri pe drum ca să se uite la vitrine? La fel, dacă un creștin este plin de Hristos, el nu va fi distras de nimic din această lume. Când vasul de lut este într-o stare potrivită, lumina va străluci prin el. Nu trebuie să existe odihnă pentru carne, ci doar suferințe și încercări – „suntem întotdeauna dați la moarte” și „purtăm în trupul nostru omorârea lui Isus” (2 Corinteni 4.10,11).

Domnul îl trecea pe apostol prin tot felul de împrejurări. Dacă răsărea ceva din carnea sa, fierul roșu trebuia aplicat, pentru a distruge din fașă așa ceva. Moartea lucra în el, pentru ca nimic altceva să nu se vadă, decât viața lui Hristos.

J. N. Darby

Isus a făcut acest început al semnelor Lui în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava și ucenicii Lui au crezut în El.

Ioan 2.11

A transformat Isus apa în vin?

Un evanghelist italian a predicat odată despre minunea lui Isus făcută în Cana din Galileea, când a transformat apa în vin. După aceea, câțiva foști camarazi de-ai lui din perioada când nu era întors la Dumnezeu au venit la el și i-au spus: „Treaba cu apa și vinul este pură păcăleală, nu este adevărat!”. — „O să vă demonstrez că este adevărat!”, le-a spus el. „Veniți cu mine”; și i-a dus în locuința lui. Acolo le-a arătat camera de zi: „Înainte aici era o masă șubredă și pe ea câteva pahare de țuică”. Acum vedeau o cameră de zi ordonată frumos. Apoi le-a arătat dormitorul: „Mai demult aici erau câteva saltele vechi pe podea”. Acum, acolo era un pat cu cearșaf curat. La urmă le-a arătat o cameră în care se afla un pian. „Vedeți”, a spus el, „pe toate acestea le-a transformat Isus. Am fost alcoolic, fără speranță. Dar Isus a venit în viața mea și a făcut totul nou. De ce nu ar fi putut să transforme și apa în vin?”

Numai cine nu-L cunoaște pe Isus Hristos și nu L-a primit în viața lui mai poate pune sub semnul întrebării relatările din Noul Testament despre minunile Sale și ale apostolilor. Nenumărați credincioși pot spune cum Hristos le-a schimbat viața din temelie și cum i-a eliberat de vicii. Cine a avut parte de o astfel de minune cu ajutorul lui Dumnezeu nu mai are nicio îndoială. Locul unde ei au eșuat este și locul de unde s-au ridicat să meargă mai departe.

Citirea Bibliei: Isaia 28.1-29 · Evrei 1.1-6

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI REZOLVI PROBLEMELE! – Fundația S.E.E.R. România

„Dar… Duhul Sfânt… vă va învăţa toate lucrurile…” (Ioan 14:26)

Da, Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, te va învăța toate lucrurile, dar trebuie să faci și tu ceva.

În primul rând, trebuie să asculți vocea Duhului care locuiește în tine. El îți aduce aminte neîncetat despre planul lui Dumnezeu și îți va arăta cum să-l împlinești. El „vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26) Ce te-a învățat Cuvântul lui Dumnezeu să faci? Ai făcut deja? Ascultarea este ușa spre binecuvântare.

În al doilea rând, petrece timp cu Dumnezeu rugându-te zilnic! Biblia spune că: „în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui…” (Psalmul 27:5) „Cortul” era o odaie secretă din palatul unui împărat și era atât de fortificat încât dușmanii nu puteau intra în el, chiar dacă îl descopereau. Putea să se dezlănțuie tot iadul, că nu se schimba nimic. La fel stau lucrurile și pe plan spiritual. Nu lăsa ca lucrurile care nu contează să te copleșească. Te superi pe lucrurile care trebuie date la o parte, ca fiind triviale? Stai în prezența lui Dumnezeu și lasă-L pe El să-ți restabilească perspectiva!

În al treilea rând, nu fi prea mândru ca să ceri sfaturi sau ajutor. Biblia ne spune că aceia dintre noi care sunt puternici trebuie să poarte poverile celor slabi (vezi Romani 15:1). Uneori trecem prin momente în care trebuie să-i ridicăm pe alții, iar alteori prin momente în care noi trebuie să fim ridicați. Domnul Isus a vindecat o femeie care era gârbovă de 18 ani din cauza unei boli și „nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.” (Luca 13:11) Uneori ai nevoie de ajutor pentru că nu te poți ajuta singur. Împăratul David a înțeles lucrul acesta și a apelat la fiii lui Isahar pentru că aceștia „se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel…” (1 Cronici 12:32).

Așa că, Dumnezeu oferă ajutorul – tu trebuie să-l folosești!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 18:12-28

Uneltirile iudeilor şi acuzaţiile lor înaintea lui Gallio nu–l împiedică pe Pavel să–şi continue lucrarea la Corint. Domnul îl protejează, potrivit promisiunii Sale (v. 10).

Apoi el se pune la drum, trece prin Efes, unde îi lasă pe Acuila şi pe Priscila, coboară la Ierusalim prin Cezareea, încheindu–şi, în sfârşit, la Antiohia, cea de–a doua călătorie misionară (vezi harta de la sfârşitul Bibliei). Iar de la versetul 23 începe cea de–a treia călătorie a neobositului apostol. El trece din nou prin Frigia şi prin Galatia (vezi cap. 16.6), unde se formaseră adunări care–i vor hrăni multe temeri (Galateni 1.2; 4.11).

Chiar în acest timp soseşte la Efes un alt slujitor de–al lui Dumnezeu. Este Apolo, lucrător remarcat prin „darul vorbirii” şi prin puterea sa de a prezenta Cuvântul, consecinţe ale înflăcărării lui (v. 25) ~ pentru că nu poţi vorbi bine decât despre lucrurile care–ţi umplu inima (Matei 12.34,35). În plus, el îi învaţă cu râvnă şi cu îndrăzneală „cele despre Isus”. Darurile personale nu–l împiedică însă pe Apolo să primească cu smerenie de la Acuila şi de la Priscila adevărurile pe care încă nu le cunoştea. El este prompt să asculte, de aceea lucrarea lui în Ahaia, unde se va duce după aceasta, nu va avea decât de câştigat.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

27 sept. 2022

27 Septembrie 2022

Cei care sunt potrivit cărnii gândesc cele ale cărnii; și cei care sunt potrivit Duhului, cele ale Duhului.

Romani 8.5

Nimeni nu devine mai bun sau mai rău. Starea cuiva poate deveni mai bună sau mai rea, însă natura sa rămâne exact la fel. Când un om este mântuit, el nu devine mai bun. Natura lui păcătoasă primită de la Adam rămâne la fel de rea ca înainte, însă el primește de la Dumnezeu o natură nouă care, în ea însăși, este absolut perfectă. Este natura văzută în Persoana Domnului Isus, o natură caracterizată de puterea vie a Duhului lui Dumnezeu și, prin urmare, numită „Duhul”, în contrast cu „carnea”.

Un necredincios are doar natura păcătoasă și, în consecință, gândirea sa este către lucrurile cărnii, lucruri al căror centru este el însuși. Credinciosul, având două naturi, poate ceda cărnii și devine astfel nefericit, însă adevăratul său caracter este gândirea la lucrurile Duhului, al căror centru este Hristos. Credinciosul este în Duhul, nu în carne, așa cum ne spun versetele 9 și 10: „Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh … Dar, dacă Hristos este în voi, trupul este muritor din cauza păcatului, dar duhul este viață, datorită dreptății”. Cel credincios simte efortul de a alege să judece carnea și de a întoarce spatele ispitelor ei, însă puterea pentru biruință nu este în el, ci în Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în el.

Mai mult, Duhul lui Dumnezeu nu ne îndreaptă atenția către lucrarea pe care o face în inima noastră și nu ne face să privim la starea noastră, ci, prin puterea Sa, ne îndreaptă ochii în afara noastră, către Persoana binecuvântată a Domnului Isus Hristos, așezat la dreapta lui Dumnezeu. Plăcerea oricărui credincios este să-L privească acolo, în toată perfecțiunea Lui și în toate trăsăturile Sale minunate, care încântă inima Tatălui. Să privim țintă la El!

L. M. Grant

Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Ioan 3.18

Pictura lui Tintoretto „Judecata de apoi”

Cu mulți ani în urmă, un om bogat a ajuns în Veneția, unde a putut vedea renumita pictură a lui Tintoretto, „Judecata de apoi”. Pentru prima dată în viața sa, în timp ce privea tabloul, acel om s-a gândit la veșnicie. „Dacă există cândva o zi a judecății, ea va veni și pentru mine”, și-a spus el. Nu avea o Biblie și nu cunoștea pe nimeni cu care ar fi putut vorbi despre lucrurile veșnice.

Mai târziu, acel om a spus: „Am intrat în sală ca un om indiferent, ca un păcătos orb, dar am părăsit sala ca un om achitat de vină, cu siguranța iertării păcatelor mele și în pace adâncă cu Dumnezeu. În bunătatea Sa, Dumnezeu mi-a îndreptat privirea inimii mele tremurânde și dornice de mântuire spre Acela care va ședea pe tronul judecății. Știam că Mântuitorul a murit pe cruce pentru păcătoși, iar acest har minunat, care L-a făcut să sufere moartea pentru mine, m-a salvat. Dumnezeu mi-a dat credința în Mântuitorul, prin care am devenit foarte fericit. De atunci mă bucur de mântuirea în Domnul Isus, Salvatorul meu, și nu mă mai tem de judecata de apoi”.

V-ați cutremurat vreodată văzând tabloul judecății de apoi zugrăvit în Biblie? V-ați gândit vreodată la această zi înfricoșătoare? Oricine poate scăpa de ea doar dacă acum, până nu este prea târziu, se încrede în Mântuitorul păcătoșilor, care a murit pe crucea de la Golgota!

Citirea Bibliei: Isaia 26.1-27.13 · Fapte 28.16-31

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ-L PE DUMNEZEU ÎN „TOATE LUCRURILE!” – Fundația S.E.E.R. România

„…Care face toate după sfatul voii Sale…” (Efeseni 1:11)

Dumnezeu poate face ca acțiunile nedrepte ale persoanelor din jurul tău să lucreze în favoarea ta. Așa că, în loc să cauți pe cine să dai vina, încearcă să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în situația în care te găsești. Iosif, fiul lui Iacov, a descoperit trei lucruri:

1) Când Dumnezeu te vrea într-un palat, nimeni nu te poate ține în închisoare.

2) Viitorul tău nu este în mâinile altora, ci în mâinile lui Dumnezeu.

3) Misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață nu necesită cooperarea sau aprobarea tuturor, ci doar cooperarea unei singure persoane – tu însuți!

Frații lui Iosif au reacționat urât pentru că îl disprețuiau. Soția lui Potifar l-a acuzat pe nedrept. Paharnicul a fost nedrept și i-a întors spatele. Însă Dumnezeu i-a făcut bine! El S-a îngrijit de fiecare pas pe care l-a făcut Iosif până la tron. După mulți ani de izolare, Iosif a stat față în față cu aceia care s-au purtat atât de urât cu el și a spus: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.” (Geneza 50:20)

Încearcă să înțelegi următorul lucru: planurile lui Dumnezeu vor birui întotdeauna planurile oamenilor. Nimeni nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să te folosească, să te binecuvânteze și să-ți dea biruință, în afară de tine. Așa că păstrează-ți inima și atitudinea curate!

Una dintre versiunile Bibliei în limba engleză, „The Message” parafrazează astfel cuvintele apostolului Pavel (Efeseni 1:11-12): „Cu mult timp înainte să auzim noi de Hristos, El a pus ochii pe noi și a plănuit pentru noi o viață glorioasă, ca parte a planului de ansamblu pe care Îl desfășoară în toate și în toți.” Așadar, mesajul pentru tine azi este acesta: caută-L pe Dumnezeu în toate lucrurile!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 18:1-11

La Corint, Pavel are parte de bucuria de a–i întâlni pe soţii iudei, Acuila şi Priscila. Aduşi la Hristos, ei devin deosebiţi de dragi apostolului, ei fiind gata să–şi primejduiască până şi viaţa pentru el, într–o împrejurare care nu ne este relatată (Romani 16.4). Corintul era renumit pentru corupţia moravurilor şi pentru luxul său. Apostolul şi prietenii săi, nevrând să depindă de aceste bogăţii, dau un exemplu în aceasta, lucrând cu mâinile lor (1 Corinteni 9.15,18; 2 Corinteni 11.8,9).

În faţa împotrivirii iudeilor, Pavel se „dezleagă” de responsabilitatea sa vizavi de ei şi le afirmă că se întoarce spre naţiuni (v. 6). Romani 9.2‑5 ne ajută să înţelegem însă cât suferă pentru că trebuie să le vorbească astfel. Dar Domnul Îşi încurajează slujitorul, descoperindu–i că, dacă poporul Său pământesc nu răspunde potrivit aşteptărilor Sale, El are în această cetate „mult popor” pentru cer (v. 10). Într–adevăr, din această cetate depravată, El Se va bucura să strângă un mare număr de credincioşi, după cum confirmă cele două epistole care le vor fi adresate. Încă o dovadă că nici bogăţiile, nici plăcerile din această cetate în care nu lipsea nimic nu pot satisface adevăratele nevoi ale inimii omului!

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

26 sept. 2022

26 Septembrie 2022

După ce a scos toate oile sale, merge înaintea lor; și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. Dar pe un străin nicidecum nu-l vor urma, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.

Ioan 10.4,5

Așezându-Se înaintea oilor Sale, El „merge înaintea lor; și oile Îl urmează”, de acum înainte găsindu-și împlinirea tuturor nevoilor în Păstor. În staul, oile sunt ținute împreună printr-un gard împrejmuitor; în turmă, oile sunt ținute împreună prin grija Păstorului. Binecuvântarea, călăuzirea și protecția turmei depind în mod deplin de Păstor. Au ele nevoie de hrană? Păstorul este acolo pentru a le conduce în pășuni verzi. Există pericole din partea vrăjmașilor? Păstorul este înaintea turmei pentru a-i asigura protecție. Trec ele, uneori, pe cărări spinoase sau pe drumuri periculoase? Păstorul merge înaintea lor pentru a le călăuzi.

Ce perfect prezintă această imagine adevărata poziție creștină, potrivit cu gândul lui Dumnezeu! Ea ne prezintă o ceată de credincioși – oile Sale – care aparțin în întregime Lui; iar El, Păstorul, Se ocupă în mod exclusiv cu oile Sale, conducându-le afară din sistemul lumii religioase. În acest loc de afară, ele sunt văzute în întregime sub conducerea Lui, ca El să le poată conduce prin pustia lumii, îngrijind de toate nevoile lor și protejându-le de orice rău. Pe de altă parte, oile Îi cunosc glasul lui Hristos și sunt conștiente că au nevoie să fie dependente de El. Cunoscându-și slăbiciunea, ele fug de străini; pentru ele este suficient că nu cunosc glasul străinilor.

Unde oare putem găsi în creștinătate o împlinire adevărată a acestei imagini perfecte? A fi dependent în întregime de un Domn nevăzut necesită un exercițiu constant al credinței și o încredere a dragostei. Cum deci ar putea marea masă a celor care sunt creștini doar cu numele, care formează majoritatea creștinătății, fiind lipsiți de credință și de dragoste, să accepte locul din afara taberei, acel loc al lepădării, alături de un Hristos respins și nevăzut? Necunoscând glasul Păstorului, ei au devenit o pradă ușoară pentru străini. Aceasta s-a întâmplat cu creștinătatea care și-a construit o varietate de staule, ridicate după modelul iudaic, în care oamenii sunt ținuți împreună prin crezuri și prin lideri rânduiți de oameni, care, în măsuri diferite, L-au înlăturat pe Hristos, singurul Păstor al oilor. În ciuda corupției din creștinătate, este totuși privilegiul credinciosului, în dragoste față de Hristos și ascultare față de Cuvânt, să iasă la El afară din tabără și să poarte ocara Lui (Evrei 13.13).

H. Smith

Nu se vând oare două vrăbii cu un ban? Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.

Matei 10.29,30

Două vrăbii la un ban

Domnul Isus avea încredere în Dumnezeul Său în cele mai adânci suferințe. Noi nu vom trece prin aceleași suferințe ca Domnul nostru, dar nu știm să ne încredem în El. Avem nevoie de harul Său pentru a putea conta pe brațul Său în orice situație. Cât de mult Se bucură El când ne vede încrezându-ne în dragostea și în puterea Sa!

Ce mișcătoare sunt aceste cuvinte ale Domnului! El vorbește despre vrăbii, păsări cu o valoare atât de mică, dar pe care Tatăl ceresc nu le lasă să cadă la pământ fără voia Lui – pe niciuna.

„Cât despre voi, până și perii de pe cap, toți vă sunt numărați.” Aceste cuvinte ne arată că Tatăl nostru ceresc ține seama și de cele mai neînsemnate amănunte din viața noastră. El veghează asupra noastră – și toate problemele noastre, absolut toate, sunt în mâna Lui. Dacă am conștientiza mai mult faptul că El Se îngrijește de noi, ne-am odihni mai plini de încredere în dragostea Lui.

„Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; și El îi cunoaște pe cei care se încred în El” (Naum 1.7).

„Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie” (Psalmul 125.1).

Citirea Bibliei: Isaia 24.14-25.12 · Fapte 28.1-15

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTĂREȘTE-ȚI PRIORITĂȚILE SPIRITUALE! – Fundația S.E.E.R. România

„…Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)

Cea mai înaltă prioritate din viața ta trebuie să fie întotdeauna relația ta cu Dumnezeu și împlinirea voii Sale. Nu lăsa ca această prioritate să-ți scape! În Vechiul Testament găsim o ilustrație sugestivă a acestui fapt. Unui soldat i s-a dat custodia unui prizonier important. I s-a spus: „Dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui sau vei plăti un talant din argint!” (1 Împărați 20:39). În pofida avertizării, el a lăsat prizonierul să scape. Cum s-a întâmplat lucrul acesta? Prin nebăgare de seamă și program aglomerat. „Pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.” (1 Împărați 20:40)

Păstrarea priorităților tale spirituale este responsabilitatea ta și a nimănui altcuiva. Dacă nu o faci, vei plăti un preț mare. „Dar mă rog în fiecare dimineață,” spui tu. E un lucru bun, dar îți faci timp să-l asculți pe Dumnezeu și să primești călăuzire înainte de a-ți începe ziua? Unii dintre noi am șters din Bibliile noastre și din gândurile noastre acele versete care ne poruncesc să ne mai și oprim și să tăcem înaintea Domnului. În viața ta are loc o lucrare în momentul acesta. Poate nu ești deplin conștient de ea, dar în absența ei, nu vei fi niciodată calificat să gestionezi ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru tine.

Biblia ne spune despre Domnul Isus că „Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.” (Luca 5:16) A petrece timp cu Dumnezeu este prețul ce trebuie plătit ca să auzi vocea Lui și să faci voia Lui. Spiritual vorbind, nu există nicio scurtătură pe calea spre locul unde vrei să ajungi – Cerul!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 17:16-34

De la Filipi, Pavel şi însoţitorii săi merg la Tesalonic, o altă cetate a Macedoniei. Câţiva iudei şi mulţi greci, printre care femei de seamă, primesc Cuvântul care le este vestit (1 Tesaloniceni 1.5). Cea mai mare parte dintre iudei însă, ei înşişi stârniţi de Satan, agită poporul împotriva evangheliştilor. Nu ezită să recurgă la ajutorul unor oameni fără căpătâi, pe care de altfel îi dispreţuiau (v. 5), nici să aducă înaintea magistraţilor argumentul folosit cândva în faţa lui Pilat: „Nu avem împărat decât pe Cezarul!” (v. 7; Ioan 19.15).

Timpul petrecut de Pavel la Tesalonic a fost deci scurt: aproximativ trei săptămâni. Dumnezeu însă l-a permis aşa în folosul nostru. Pentru că, prin aceasta, apostolul s-a văzut obligat să-şi completeze învăţătura prin două epistole, atât de bogate în învăţăminte pentru noi toţi!

La Bereea, iudeii dau dovadă de mai multă nobleţe şi corectitudine. În loc să se lase orbiţi de invidie (comp. cu v. 5), ei caută să-şi întărească credinţa, cercetând zilnic Cuvântul, căruia îi recunosc autoritatea supremă (v. 11; comp. cu Ioan 5.39). Nu ştim cum să-i îndemnăm îndeajuns, pe fiecare dintre tinerii noştri cititori, să urmeze acest exemplu (prezentat în special în pasajele pe care le cităm). Acesta este scopul ~ ca şi titlul ~ acestor scurte meditaţii zilnice.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

25 sept. 2022

25 Septembrie 2022

Dumnezeu L-a rânduit ca ispășire, prin credința în sângele Lui, pentru arătarea dreptății Sale, datorită trecerii peste păcatele făcute mai înainte, în îngăduința lui Dumnezeu, spre arătarea dreptății Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept și să-l îndreptățească pe acela care este din credința în Isus. … Deci cu atât mai mult, fiind îndreptățiți acum prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.

Romani 3.25,26; 5.9

Sângele lui Hristos (5) – Pentru îndreptățirea noastră

Epistola către Romani a fost adesea asemănată cu o sală de judecată. Toți oamenii, din orice categorie, au fost aduși înaintea tribunalului lui Dumnezeu și au fost dovediți vinovați. „Nu este niciunul drept, nici unul măcar” (Romani 3.10). „Toată lumea” este sub judecată înaintea lui Dumnezeu (versetul 19). Există vreun remediu?

În discuția pe care Iov – care a trăit cam în același timp cu Avraam – a avut-o cu cei trei prieteni ai săi, a fost pusă următoarea întrebare: „Cum poate fi omul drept înaintea lui Dumnezeu?” (Iov 25.4). Epistola către Romani ne oferă răspunsul și ne arată cum poate Dumnezeu să fie drept și să-l îndreptățească pe cel care crede în Isus (Romani 3.26).

Primul verset citat la început ne spune că acest lucru este posibil prin credința în sângele Său. Faptele mele, chiar și cele religioase, nu au nicio valoare pentru mântuirea mea. Trebuie să cred că Mielul fără pată al lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos, a luat locul meu și a fost judecat la cruce. Faptele făcute de mine pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu nu mă pot mântui, ci doar condamna! Lucrarea lui Hristos, moartea Lui, sângele Său vărsat, doar acestea pot îndepărta păcatele mele dinaintea unui Dumnezeu sfânt. Acest lucru face ca Dumnezeu să fie drept – consecvent cu Sine Însuși, în toate atributele Sale – și de asemenea să-i poată îndreptăți, adică să-i facă pe alții drepți în prezența Sa, pe toți cei care cred în Isus și în sângele Său vărsat.

Al doilea verset citat ne spune că suntem îndreptățiți prin sângele Său. Dumnezeu este Cel care ne îndreptățește (Romani 8.33), însă sângele lui Hristos este temelia pentru îndreptățirea noastră. Sângele Său vărsat arată că moartea și judecata au avut loc și că toate cerințele lui Dumnezeu cu privire la noi au fost împlinite. Ce Mântuitor minunat!

K. Quartell

Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

Matei 26.53

Gândești că nu pot…?

Domnul Isus S-a rugat în grădina Ghetsimani. Când S-a ridicat, o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege veneau spre El să-L prindă, conduși de Iuda care Îl trădase pentru treizeci de arginți.

Când mulțimea s-a apropiat, Petru a luat o sabie și i-a tăiat slujitorului marelui preot urechea. Pentru că dormise atunci când Domnul Se rugase, nu este de mirare că acum Petru dădea greș prin acțiunea lui agresivă. Domnul i-a poruncit să-și pună sabia în teacă: „Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”.

Întrebarea Domnului, „Gândești că nu pot”, înseamnă de fapt: „Eu pot!”. Putea să cheme în ajutor mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri. O legiune romană era constituită din 6.000 de soldați. Domnul vorbește așadar aici de peste 72.000 de îngeri, pe care i-ar fi putut chema imediat. În Vechiul Testament, un singur înger a omorât odată, într-o noapte, 185.000 de soldați.

În acel moment însă, Domnul nu a chemat în ajutor niciun înger, pentru că avea de dus la îndeplinire planul măreț al mântuirii noastre. Hotărât, cu ochii țintă, a mers doar pe acest drum, pentru că ne iubea foarte mult… Să-I aducem Domnului gloria și onoarea pe care le merită!

În adânca suferință / Ce-a lovit a Ta ființă, …

Îndurat-ai cu răbdare / Judecata grea și mare.

—P. Waltersbacher, 1985

Citirea Bibliei: Isaia 23.1-24.13 · Fapte 27.27-44

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA ÎNSEAMNĂ IMPLICARE! – Fundația S.E.E.R. România

„…Suntem mădulare unii altora.” (Efeseni 4:25)

Mulți oameni nu au pe nimeni care să-i iubească suficient de mult încât să le spună adevărul. Iar acest lucru se întâmplă pentru că e mai ușor să nu spui nimic, atunci când cineva greșește. Dar nu asta înseamnă că-l iubești! Biblia spune: „Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.” (Proverbele 24:26) De obicei știm ce trebuie să spunem, însă teama ne împiedică s-o facem.

Cu toate acestea, dacă ai știi că frânele unei mașini nu funcționează bine, ai lăsa pe cineva drag s-o conducă?! Ei bine, în aceeași idee apostolul Pavel scrie: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi…” (Galateni 6:1)

Ce fac totusi așa-zișii oameni spirituali? De cele mai multe ori, când apare o situație care ar putea cauza tensiune, o mușamalizează, pentru a păstra pacea. Nu vrem să zgândărim rănile sufletești ale oamenilor, așa că problema nu este rezolvată niciodată. Dar iată ce spune Pavel despre lucrul acesta: „Lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că suntem mădulare unii altora.” (Efeseni 4:25) Ce vrea să spună apostolul Pavel? Că sinceritatea nu-ți dă dreptul să fii nepoliticos și să spui orice vrei.

Cuvintele necugetate pot răni. „Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori…” (1 Timotei 5:1-2)

Concluzie: când apare o situație dificilă, a-ți păsa înseamnă a te implica cu sinceritate și dragoste! Fă și tu așa – azi!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 17:1-15

Timpul petrecut de Pavel la Tesalonic a fost deci scurt: aproximativ trei săptămâni. Dumnezeu însă l–a permis aşa în folosul nostru. Pentru că, prin aceasta, apostolul s–a văzut obligat să–şi completeze învăţătura prin două epistole, atât de bogate în învăţăminte pentru noi toţi!

La Bereea, iudeii dau dovadă de mai multă nobleţe şi corectitudine. În loc să se lase orbiţi de invidie (comp. cu v. 5), ei caută să–şi întărească credinţa, cercetând zilnic Cuvântul, căruia îi recunosc autoritatea supremă (v. 11; comp. cu Ioan 5.39). Nu ştim cum să–i îndemnăm îndeajuns, pe fiecare dintre tinerii noştri cititori, să urmeze acest exemplu (prezentat în special în pasajele pe care le cităm). Acesta este scopul ~ ca şi titlul ~ acestor scurte meditaţii zilnice.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

24 sept. 2022

24 Septembrie 2022

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se opune autorității se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor primi judecata.

Romani 13.1,2

Creștinul și autoritățile (3)

Înaintea lui Pilat din Pont, Domnul Isus a afirmat cu claritate că puterea guvernatorului era dată „de sus” (Ioan 19.11). Domnul a confirmat autoritatea lui Pilat dată de Dumnezeu și a spus că cel care-L dădea în mâinile lui avea un mai mare păcat – Iuda și poporul iudeu. Pilat nu dorea să-și riște viața și poziția, însă a păcătuit din cauză că a cedat cerințelor iudeilor, deși dorea să-L elibereze pe Isus – pe Cel fără de păcat (versetele 12-16).

Apostolul Pavel a scris că Dumnezeu a instituit orice autoritate guvernamentală. Din acest motiv, toți oamenii, credincioși și necredincioși, trebuie să fie supuși autorităților instituite de El. Această supunere include plătirea taxelor și a impozitelor (Romani 13.1-7). Aceste instrucțiuni date prin Pavel, precum și altele date prin Petru, au fost scrise sub domnia lui Nero, care a domnit între anii 54 și 68 d.Hr. Acest împărat a devenit tot mai crud în timpul domniei sale, i-a persecutat pe creștini în mai multe rânduri și i-a executat pe mulți dintre ei cu multă cruzime. Totuși, toți credincioșii de atunci au fost îndemnați să se supună autorității din acea vreme, și așa sunt îndemnați și astăzi, să se supună autorităților actuale.

Singura excepție de la ascultarea datorată autorităților este atunci când ele ne cer să facem ceva care este în contradicție cu voia lui Dumnezeu. Acest lucru a fost confirmat de Petru și de ceilalți apostoli, atunci când au stat înaintea mai-marilor poporului (Fapte 4.19; 5.29). Această singură excepție nu face decât să confirme regula generală a supunerii față de autorități. Chiar și într-o astfel de situație singulară, în care nu putem să ascultăm de autorități, trebuie totuși să le arătăm respect. Așa au făcut prietenii lui Daniel, când au refuzat porunca împăratului Nebucadnețar de a se închina înaintea chipului ridicat de acesta (Daniel 3).

A. E. Bouter

[Isus] a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!”.

Marcu 6.50

„Am văzut zâmbetul căpitanului!”

Un mic vapor a fost surprins de o furtună violentă care l-a împins spre malul stâncos și periculos. Se va zdrobi de stânci și se va scufunda? – În acea situație tensionată, un bărbat s-a desprins din grupul de pasageri înfricoșați, a urcat pe punte și cu greu a ajuns la cabina căpitanului.

Căpitanul ținea cârma strâns, cu amândouă mâinile. Încet, dar sigur, a reușit să îndepărteze centimetru cu centimetru vaporul de stâncile periculoase și să-l dirijeze spre largul mării. Căpitanul l-a observat pe pasagerul care se uita la el cu încordare și i-a zâmbit.

Când bărbatul s-a întors la ceilalți pasageri, i-a încurajat cu cuvintele: „Totul va fi bine. Am văzut zâmbetul căpitanului!”.

Poate vă aflați într-o situație dificilă și vă temeți că vaporul vieții dumneavoastră se va lovi de stânci. Îndreptați-vă privirea spre „Căpitan”, spre Domnul Isus! Mâinile Lui țin strâns cârma, iar ochii Lui vă privesc cu multă dragoste și bunăvoință. Atunci veți putea spune: Am văzut fața Domnului! Și dacă vă veți apropia și mai mult cu urechea de El, veți putea auzi cuvintele Sale: „Eu sunt; nu te teme!”.

Slavă Lui! El e iubirea, / Pe ai Săi nu-i va lăsa.

Chiar în noaptea cea mai neagră / Strălucește fața Sa.

—F. A. Krummacher

Citirea Bibliei: Isaia 22.1-25 · Fapte 27.14-26

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ UNEI SITUAȚII DE CRIZĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„…Dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere…” (Filipeni 1:9)

Când te afli într-o situație de criză, atitudinea corectă face diferența dintre disperare și determinare. Dr. Jeffrey Rossman ne oferă șase pași care ne pot ajuta într-o situație de criză:

1) Caută modalități de-a înțelege situația. Dumnezeu poate schimba răul în bine. Dacă ești o persoană optimistă, îți poți folosi experiența pentru a-i ajuta pe alții. „Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4)

2) Analizează-ți prioritățile. „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12) Cum altfel ai dori să-ți petreci timpul acum? Cu cine ți-ar plăcea să-l petreci cel mai mult? Cum îți poți folosi calitățile în slujba a ceea ce este important pentru tine? Dacă ai mai avea de trăit numai un an, ce conversații ai vrea să ai? Ce fel de persoană ai vrea să fii?

3) Crede că poți să-ți revii. Un aspect important al optimismului este încrederea în abilitatea ta de a o scoate la capăt. Chiar dacă ai competențele practice pentru a face față situației, dacă nu crezi în flexibilitatea ta emoțională, te vei da bătut.

4) Pune-te în mișcare. Exercițiul fizic îți intensifică energia și îți dă o stare de spirit mai bună. Îți întărește abilitatea de a-ți influența sănătatea și starea de bine.

5) Ieși din zona de confort. „Dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere.” Învață o limbă străină sau un nou program pe calculator; începe un proiect acasă sau la locul de muncă. A te apropia și a te ocupa de lucrurile nefamiliare îți întărești încrederea și capacitatea de a face față situațiilor noi. Cu cât mai multe cerințe ai de la tine însuți, cu atât mai optimist vei deveni.

6) Dă la o parte buruienile care îți îneacă optimismul. Când începi să ai gânduri pesimiste sau cinice, fă un pas în spate și redefinește-ți perspectiva, căutând soluții concrete de a rezolva problema. Așadar, păstrează-ți încrederea în Dumnezeu!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 16:16-40

Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia! ~ ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca „să ajute” (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: „Bucuraţi–vă totdeauna în Domnul” (Filipeni 4.4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.

La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberându-i pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: „Crede în Domnul Isus” (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.

După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a–i îndemna din nou „pe fraţi”.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

23 sept. 2022

23 Septembrie 2022

Iosua, fiul lui Nun, … L-a urmat pe deplin pe Domnul.

Numeri 32.12

În vremea în care trăim, caracterizată de egoism și de dorința de afirmare, cât de mângâietor este să privim la Iosua și la slujba lui marcată de lepădare de sine! Fie că este vorba de zilele timpurii, când îl slujea pe Moise, fie de cele de mai târziu, când a condus poporul, el întotdeauna L-a glorificat pe Dumnezeu prin ascultarea și prin credincioșia sa – un exemplu pentru noi, ca să nu căutăm să fim slujiți, ci, la fel ca binecuvântatul nostru Domn Isus, să căutăm să slujim altora.

Prima dată când auzim de Iosua este atunci când Moise îi poruncește să lupte împotriva lui Amalec, iar rezultatul a fost că „Iosua a făcut cum i-a zis Moise” (Exod 17.10). Moise avea nevoie de cineva în care să se poată încrede, iar Dumnezeu l-a recunoscut pe Iosua, câteva versete mai târziu, ca fiind mâna dreaptă a acestuia: „Și Domnul i-a zis lui Moise: «Scrie aceasta spre aducere-aminte în carte și spune lui Iosua»” (versetul 14). Mai târziu, îl vedem pe Iosua slujindu-l cu credincioșie pe Moise: „Moise s-a ridicat, și Iosua, slujitorul său” (Exod 24.13). În toți acești ani de început nu citim că Iosua ar fi încercat să-și facă un nume; el a slujit în tăcere și în anonimat.

Râvna lui Iosua în slujire a rămas aceeași chiar și atunci când Moise nu era împreună cu el, fiindcă râvna sa nu și-a avut izvorul în dorința de a-l impresiona pe Moise, ci în cea de a-L glorifica pe Dumnezeu. În Exod 33.11 citim: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul său. Și se întorcea în tabără; dar slujitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu ieșea dinăuntrul cortului”.

Când a venit timpul ca Moise să fie înlocuit, Domnul l-a ales pe Iosua (Numeri 27.18). Timpul punerii sale la probă dovedise că era persoana potrivită pentru această lucrare. Mărturia cu privire la el a fost aceea că L-a urmat „pe deplin pe Domnul” (Numeri 32.12). Să urmăm exemplul lui, pentru ca recomandarea noastră să nu fie de la oameni, ci de la Stăpânul nostru, care să ne spună: „Bine, rob bun și credincios!” (Matei 25.21).

E. Clermont

Așa sunt căile oricărui om care umblă după câștig necinstit, câștig care ia viața celor ce îl au.

Proverbe 1.19

Cu săculeții cu aur la brâu

Pe vremea exploatării aurului, un vapor s-a ciocnit de o epavă pe fluviul Mississippi și s-a scufundat rapid. Printre pasageri erau mulți căutători de aur care se întorceau cu prăzile lor acasă. Bărcile de salvare nu erau nici pe departe suficiente pentru toți. Mulți au încercat să se salveze pe scânduri, alții au reușit să înoate până la mal. La final, toți pasagerii au fost salvați, toți… mai puțin unul. Acel bărbat sărise și el în apă… și s-a scufundat ca o piatră. După câteva zile a fost adus la mal și s-a constatat că își legase de brâu săculeții cu aur, pe care ceilalți căutători i-au lăsat pe vaporul avariat. Greutatea aurului l-a tras în adâncuri. Pentru scurt timp a fost un om bogat, dar această bogăție l-a costat viața.

Această întâmplare ne arată pericolul în care ne aflăm. Ne interesează numai „aurul”, onoarea, plăcerile? Tot ceea ce ni se pare atât de valoros pe pământ nu are nicio valoare pentru veșnicie, însă ne poate împovăra când va trebui să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu. O viață trăită numai pentru lumea aceasta este o viață fără Dumnezeu. Drept urmare, ea ne va duce veșnic departe de Dumnezeu.

De aceea, Dumnezeu ne atenționează la timp, pentru că nu dorește pieirea, ci salvarea și fericirea noastră veșnică. El ne întinde în Isus Hristos mâna Lui salvatoare. Să o apucăm!

Citirea Bibliei: Isaia 20.1-21.17 · Fapte 27.1-13

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ UNEI SITUAȚII DE CRIZĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea…” (Psalmul 142:3)

Modul în care gestionezi o criză va determina felul în care o sfârșești: vei fi copleșit, sau vei deveni mai puternic! Dr. Jeffrey Rossman sugerează cinci moduri prin care poți face lucrul acesta:

1) Recunoaște-ți sentimentele. David a spus: „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.” Dumnezeu știe deja ceea ce simți, și înăbușirea emoțiilor nu face decât să-ți slăbească energia, să te facă tensionat, deprimat… și încetinește procesul vindecării.

2) Găsește-ți un confident. Asta nu înseamnă să-ți deschizi inima în fața oricui, ci înseamnă să te deschizi în fața celor pe care îi iubești și cărora le pasă. Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) Numeroase studii au confirmat puterea dată de suportul și sprijinul comunității în perioadele de criză.

3) Notează-ti gândurile într-un jurnal. A scrie despre un eveniment traumatic este o modalitate de a te descărca. Minimizează șansa de a te îmbolnăvi sau de a ajunge să fii deprimat; cu cât scrii mai mult, cu atât mai mult răspunsurile negative adresate memoriei se diminuează!

4) Refuză să intri în jocul învinovățirii. „E vina celuilalt” sau „Doctorul nu a respectat procedura” sau „Șeful nu mi-a dat niciodată vreo șansă!” A arunca vina asupra altora îi face pe ceilalți responsabili pentru durerea ta, și aproape tot timpul vei avea resentimente, care îți vor prelungi nefericirea. Nu te mai simți ca un preș; poți ierta în timp ce faci pași spre a fi mai puțin vulnerabil data viitoare!

5) Iartă-te! Ești doar un om, la fel ca toți ceilalți! Recunoaște că ai greșit, cere-ți iertare de la Dumnezeu, apoi iartă-te și mergi mai departe. Cuvântul lui Dumnezeu spune că atunci când El te iartă, „nu-Și va mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25) Așadar, nici tu nu trebuie să-ți mai aduci aminte de ele!

de Jean Koechlin

F. Ap. 16:16-40

Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia!

Ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca să ajute (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: Bucuraţivă totdeauna în Domnul (Filipeni 4:4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.

La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberândui pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: Crede în Domnul Isus (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.

După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a-i îndemna din nou pe fraţi.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

22 sept. 2022

22 Septembrie 2022

Și am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi trecuseră; și marea nu mai era.

Apocalipsa 21.1

Starea eternă este descrisă în primele opt versete din Apocalipsa 21. Cu privire la cerul și pământul de acum, Ioan scrie: „Și am văzut un mare tron alb, și pe Cel care ședea pe el, dinaintea căruia pământul și cerul au fugit și nu s-a mai găsit loc pentru ele” (Apocalipsa 20.11). După aceea, Dumnezeu va face un pământ nou și un cer nou.

În Mileniu, marea va juca un rol important pentru Israel, fiindcă Isaia a profețit astfel: „Belșugul mării se va întoarce la tine, bogățiile națiunilor vor veni la tine … mai întâi vor fi corăbiile din Tarsis, ca să-i aducă pe fiii tăi de departe” (Isaia 60.5,9). Însă, în starea eternă, marea – cea care acum este o sursă colosală de hrană și facilitează comerțul între națiuni și constituie scena pe care se mișcă nave și submarine militare – nu-și va mai avea locul.

Adunarea, prezentată ca fiind cetatea sfântă, Noul Ierusalim, este văzută ca venind din cer de la Dumnezeu, „ca o mireasă împodobită pentru soțul ei”. Timpul n-a afectat deloc frumusețea ei. Ea este cortul lui Dumnezeu și, prin intermediul ei, Dumnezeu va locui cu oamenii și va fi Dumnezeul lor. Lacrimile vor dispărea pentru totdeauna, căci Dumnezeu le va șterge din ochii lor – lacrimi din cauza căderilor, a dezamăgirilor și a relațiilor rupte. Moartea și suferința, cauzele plânsului, vor fi de domeniul trecutului. Durerea, emoțională sau fizică, nu va mai exista, fiindcă lucrurile dintâi vor fi trecut. Chinul celor răi în lacul de foc și de pucioasă, care este moartea a doua, este de asemenea prezentat. Atât fericirea celor necredincioși, cât și chinul celor necredincioși sunt fixate pentru eternitate, iar Cel care a făcut aceasta este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Ce perspectivă binecuvântată pentru sfinții cerești și pământești!

R. A. Barnett

Dumnezeu, Mântuitorul nostru, … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștință de adevăr.

1 Timotei 2.3,4

Oamenii din metrou

Ca în fiecare dimineață, am întârziat iarăși, așa că m-am înghesuit în metrou printre oameni cu rucsacul în spate sau cu geanta pe umăr, printre tineri cu paharul de cafea în mână și cu fețele adormite.

M-am uitat la cei care călătoreau: domnul îmbrăcat elegant se simțea vizibil incomod în metrou; elevul de lângă el dormise prea puțin; tânăra din fața lui încerca să se rujeze; dar pensionarul pentru ce se afla așa devreme pe drum? Unul își sorbea cafeaua de dimineață, altul își rezolva temele, celălalt își învingea frustrarea lovind în clapele laptop-ului. Unii păreau foarte amabili, altora m-aș fi adresat cu prudență, iar pe alții nu i-aș fi invitat niciodată în locuința mea. Ce oameni diferiți se aflau pe drum în acea dimineață…!

M-am gândit la versetul din Biblie: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Acolo se spune „oricine”, adică și oricine de aici, din metrou. Dumnezeu iubește pe oricine și Și-a dat Fiul pentru oricine. Dumnezeu invită pe oricine să vină la El și dă oricui crede în El viața veșnică. Ce dragoste mare! Ea nu privește la exteriorul unui om, nici la proveniența sau la istoria lui, ci vrea să-l salveze!

Citirea Bibliei: Isaia 19.1-25 · Fapte 26.19-32

coordonatori Bob & Debby Gass

HEMAN ȘI IEDUTUN – Fundația S.E.E.R. România

„Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi care fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul…” (1 Cronici 16:41)

Mai mult ca sigur că nu ai auzit multe predici despre acești bărbați; Heman și Iedutun se numără printre cele mai neobservate personaje din Biblie. Ei au fost aleși să aducă laude în minunatul grup de închinare organizat de împăratul David. Heman și Iedutun se aflau sub autoritatea împăratului (vezi 1 Cronici 25:6). Asta era slujba lor. Și este și slujba ta! Tu te afli sub autoritatea Împăratului Împăraților, care îți poruncește „să fii recunoscător”, „să aduci ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri”, „să mergi înaintea Lui cu laude”, „să intri cu laude pe porţile Lui”, „să mulțumești lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la tine” (convinge-te de asta, citind Coloseni 3:15; Psalmul 50:14; 95:2; 100:4; 1 Tesaloniceni 5:18).

Eugene Peterson scria: „Adevărații credincioși sunt cei călăuziți de Duhul lui Dumnezeu ca să lucreze intens, în această slujire de-a umple aerul cu lauda lui Hristos!” Ai fost vreodată atât de cercetat, încât ai izbucnit în închinare spontană? Nimic nu este mai entuziasmant! Nu vei știi niciodată ce pierzi, dacă nu te închini Creatorului cu fiecare fibră a ta! Cântă, ridică-ți mâinile, varsă lacrimi, bate din palme, bucură-te, fă orice… dacă o faci într-un duh de laudă, mulțumire și recunoștință, Dumnezeu Se va bucura!

În plus, mulțumirea aduce o sănătate fizică, emoțională și mentală durabilă, de cea mai bună calitate. Creatorul sufletului tău este un maestru al psihologiei. El știe că mulțumirea nu este doar un lucru potrivit, ci și terapeutic. E greu să fii mulțumitor și în același timp morocănos, critic sau irascibil, nu-i așa? Umple așadar azi aerul din jurul tău cu lauda Domnului!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 15:22-41

Apostolii şi bătrânii adunaţi la Ierusalim se ocupă cu sârguinţă de problema care le este pusă înainte. Toată adunarea este de acord cu concluziile lui Iacov (v. 22,25). Şi scrisoarea pe care o trimit prin Iuda şi prin Sila îi va linişti şi îi va mângâia pe fraţii din Antiohia care fuseseră tulburaţi (v. 24). În acelaşi timp, vizita celor doi slujitori ai lui Dumnezeu contribuie mult la zidirea adunării (v. 32). Astfel, eforturile vrăjmaşului de a aduce tulburare şi dezbinare produc, în final, tocmai efectele opuse. Credinţa ucenicilor a fost întărită şi legăturile comuniunii între adunări a devenit şi mai strânsă; încă o dată cel rău a fost înşelat în lucrarea lui (Proverbe 11.18).

Toate neînţelegerile fiind puse la punct, lucrarea Domnului poate fi reluată. Grija plină de afecţiune a lui Pavel pentru adunările constituite în urma primei sale călătorii îl angajează la a o întreprinde pe a doua, pentru a vedea „cum se află” fraţii din punct de vedere spiritual (comp. cu 2 Corinteni 11.28). De astă dată însă, Barnaba nu va mai merge cu Pavel, din cauza unei neînţelegeri legate de Marcu, nepotul lui Barnaba. Mai târziu, Marcu va recâştiga încrederea apostolului şi îi va fi „folositor pentru slujbă” (Coloseni 4.10; 2 Timotei 4.11).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

21 sept. 2022

21 Septembrie 2022

„Iată, pun în Sion o piatră de unghi, aleasă, prețioasă; și cine crede în El nicidecum nu va fi dat de rușine”. Pentru voi deci, care credeți, este prețuirea.

1 Petru 2.6,7

S-a spus adesea că valoarea unui obiect este dată de cât anume este gata cineva să plătească pentru el. În versetele de mai sus citim că, pentru noi, cei care-L iubim pe Domnul, El este prețios. Intervine însă întrebarea: Cât de prețios este El pentru noi?

Iuda a umblat cu Domnul vreme de trei ani. A mâncat împreună cu El, a mers la templu împreună cu El și a fost însoțitor al Lui. Dar cât L-a prețuit el pe Domnul? L-a vândut pentru treizeci de arginți, sumă pe care mulți istorici o evaluează la nouăzeci de dinari. Prețuirea Mariei însă a fost foarte diferită. Iuda a primit banii, însă Maria i-a dat de bunăvoie. Maria I-a oferit Domnului un obiect de foarte mare valoare – trei sute de dinari – atunci când a turnat asupra Lui parfumul de nard curat. Ceilalți, și în mod special Iuda, n-au înțeles acest gest, însă Maria, având inima plină de Domnul, I-a dăruit ceea ce probabil constituia cel mai prețios lucru al ei, iar când a fost criticată, nici măcar n-a încercat să explice sau să justifice fapta sa. Ea Îl iubea pe Domnul și nu considera niciun lucru ca fiind prea mult pentru El.

Un astfel de devotament trebuie să cerceteze inimile noastre. Cât de mult suntem gata să dăruim pentru Domnul? Cât din timpul nostru, din energia noastră, din banii noștri? Sau Îi dăm doar ce ne mai rămâne, după ce le folosim pe toate acestea pentru noi?

Soțul este îndemnat să-și iubească soția așa cum Hristos a iubit Adunarea. Slujitorul este îndemnat să sufere abuzul și nedreptatea, așa cum Hristos a făcut, fără să răspundă cu insulte și fără să amenințe. Toți creștinii sunt îndemnați să se gândească la alții mai mult decât la ei înșiși și să aibă aceeași atitudine smerită a Domnului, care S-a smerit și a devenit Om, și care a mers până la moarte, și încă moarte de cruce. În toate aceste aspecte, El este Exemplul nostru perfect. Îl prețuim noi îndeajuns, astfel încât să devenim tot mai mult asemănători Lui? Și care este prețul pentru care suntem gata să facem aceasta?

A. Blok

Hristos va fi preamărit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte. Căci pentru mine a trăi este Hristos.

Filipeni 1.20,21

Ce ciudat…

Ce ciudat că 50 de lei ni se par atât de mulți când să-i oferim ca ajutor cuiva, dar ni se par atât de puțini când mergem la cumpărături… Ce ciudat că a petrece câteva ore într-o biserică ni se pare un timp atât de lung, dar a privi la un film pare atât de scurt… Ce ciudat că a citi un capitol din Biblie ni se pare atât de greu, dar a „devora” o sută de pagini dintr-un roman este atât de ușor… Ce ciudat că la un concert oamenii caută primele locuri, dar în biserică doar ultimele locuri, iar pe acelea doar câțiva oameni… Ce ciudat că ne vine atât de greu să ascultăm timp de o oră o predică, dar atât de repede trec șaizeci de minute la un fotbal…

Ce este mai important pentru viața mea? Să treacă timpul cât mai repede posibil? Să mă distrez? Să am parte mereu de ceva nou?

Apostolul Pavel, care a scris cuvintele versetului de astăzi, a avut o întâlnire cu Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care i-a schimbat întreaga viață. El a constatat că, prin Isus Hristos, viața sa a primit un nou conținut și, de atunci, scopul vieții sale a fost această Persoană.

Isus Hristos Și-a dat viața pentru păcatele oamenilor, pentru a-i putea aduce din nou în părtășie cu Dumnezeu. El dorește să devină conținutul vieții noastre.

Citirea Bibliei: Isaia 17.1-18.7 · Fapte 26.1-18

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE PAROLA! – Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei…” (Psalmul 89:15)

Pentru a te bucura de beneficiile unui computer, trebuie să ai o parolă. Parola te ajută să te loghezi, să participi, să descarci și să primești informația de care ai nevoie. La fel este și-n viața spirituală. Lauda Domnului este parola necesară, în acest domeniu. Este ceea ce ne spune psalmistul în Sfânta Scriptură să facem: Să-L lăudăm! „Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!” (Psalmul 89:15) Lauda nu este numai o reacție a venirii în prezența lui Dumnezeu; ea face mult mai mult: deschide ușa prin care Dumnezeu intră în viața ta și lucrează în locul tău.

Cu alte cuvinte, lauda aduce prezența lui Dumnezeu împreună cu intervenția Sa directă. Numele Iuda înseamnă „Lăudat fie Domnul” și dintre cele 12 seminții ale lui Israel, seminția lui Iuda a fost aleasă să fie în față (vezi Judecători 20:18). La un moment dat, când dușmanii lui Iuda s-au ridicat împotriva lor, Iosafat, împăratul lor, a trimis un cor în linia întâi, înaintea armatei, ca să cânte laude Domnului. Poate ți se pare o strategie ciudată, dar le-a adus o victorie supranaturală!

Biblia spune: „În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi… Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească.” (2 Cronici 20:22-23) Lauda este o expresie a credinței, o afirmare a faptului că ai credința că Dumnezeu este în controlul situației. Biblia vorbește despre „jertfa de laudă” (Evrei 13:15); asta înseamnă că trebuie să-L lauzi pe Domnul chiar și când nu ai chef! Când nu-ți vine în mod natural, trebuie să alegi s-o faci oricum! Neemia a spus: „bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10) Lauda îți poate vindeca emoțiile și poate ridica povara negativismului sub care stai! Du-te și încearc-o! Folosește parola LAUDĂ! Chiar funcționează!