30 Septembrie 2022
Terah a luat pe Avram, fiul său, … și au ieșit împreună din cetatea Ur a caldeenilor, ca să meargă în țara Canaanului.
Atunci, ieșind din țara caldeenilor, a locuit în Haran și, de acolo, după ce a murit tatăl său, l-a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum.
Geneza 11.31; Fapte 7.4
Avram a fost împiedicat de legăturile naturale să răspundă chemării făcute lui de Dumnezeu. Chemarea îi fusese adresată lui Avram, însă, cum uneori firea naturală poate demonstra un mare zel în a răspunde chemării și poate prelua chiar conducerea, și aici îl vedem pe Terah preluând comanda: „Terah a luat pe Avram, fiul său, … și au ieșit împreună din cetatea Ur, … ca să meargă în țara Canaanului”. Firea poate încerca să meargă pe drumul credinței, având cele mai bune intenții, însă, fiindcă este caracterizată de încrederea în sine, ea va încerca întotdeauna să facă mai mult decât are puterea să împlinească. Prin urmare, vedem că, deși Terah a ieșit din Ur pentru a merge în țara Canaanului, n-a ajuns niciodată acolo. Firea se oprește la jumătatea drumului, în Haran, iar acolo locuiește până în ziua morții.
Dar cum stau lucrurile cu Avram, omul lui Dumnezeu? Pentru un timp, el a îngăduit să fie împiedicat de la a asculta pe deplin de chemarea lui Dumnezeu. Nu numai că tatăl său a fost cu el, ci s-a lăsat condus de tatăl său, după cum citim: „Terah a luat pe Avram”. Rezultatul a fost că s-a oprit undeva înainte de țara în care a fost chemat.
Câți dintre noi nu am fost împiedicați pentru un timp de cineva drag de la a urma o cale de separare, potrivită cu chemarea lui Dumnezeu! Chemarea ajunge la acel credincios, el recunoaște justețea ei, însă întârzie să-i dea răspuns. Sufletul se agață de speranța că, dacă va mai amâna puțin, acea persoană dragă va ajunge să înțeleagă și ea chemarea și atunci vor putea împreună să-i dea curs. Însă, în timp ce credința nu poate aduce firea la nivelul ei, firea îl poate trage, din nefericire, în jos pe omul credincios și-l poate împiedica pe cale.
H. Smith
Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește … capătă îndurare.
Proverbe 28.13
Dumnezeu iartă păcatele, dacă I le mărturisim
Un tânăr de 25 de ani pe nume William a întreprins pe cont propriu o călătorie aventuroasă și periculoasă în zona râului Hay din Canada. Proiectul lui a sfârșit tragic.
După un timp, vânătorii canadieni i-au găsit cadavrul într-o colibă părăsită. Mâna lui dreaptă se sprijinea pe o scrisoare pe care i-o scrisese mamei lui în ultimele ore de slăbiciune: „Soarele strălucește, mamă, și eu tremur de frig. Nu mai am nicio putere, pentru că nu am mai mâncat nimic de mult timp. De 40 de zile nu m-am întâlnit cu niciun om. Am câteva reviste la mine, dar relatările lor sunt așa de nesemnificative. Am și jocuri de cărți, dar ele nu-mi dau nimic în singurătatea mea. Singurul lucru ce mă mișcă este întrebarea dacă Dumnezeu îmi va ierta păcatele”.
Ce cutremurător! Tânărul era fără putere, fără perspectivă, în singurătate, cuprins de teamă și nu avea nimic care să-i distragă atenția de la gândul că va trebui să părăsească în curând lumea aceasta.
Biblia ne dă răspunsul la ultima lui întrebare: Cine își mărturisește cu sinceritate păcatele și se bizuie pe lucrarea de ispășire a Domnului Isus, acela are iertarea păcatelor sale și este pregătit să-L întâlnească pe Dumnezeu. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile». Și tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5).
Citirea Bibliei: Geneza 18.1-15 · Iuda 5-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT! (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Fiii lui Isahar… se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel…” (1 Cronici 12:32)
Cine a spus că: „Wellington este un general rău, englezii sunt soldați slăbuți… vom rezolva problema până la miezul zilei”? Răspuns: Napoleon Bonaparte stând la micul dejun cu generalii săi înainte de bătălia de la Waterloo din 1815.
Cine a respins oferta lui Alexander Graham Bell de a cumpăra patentele pentru primul telefon? William Orton, președintele companiei Western Union.
Cine a spus: „Nu am nevoie de gărzi de corp”? Jimmy Hoffa, liderul celui mai mare sindicat muncitoresc din Statele Unite, cu o lună înainte de dispariția sa în 1975.
Ce au avut toți acești oameni în comun? Lipsa discernământului.
Discernământul te ajută să vezi ceea ce alții nu văd, să găsești piesele lipsă și să intri în inima problemei. Dacă poți vedea rădăcina care a cauzat problema, ai șanse mult mai mari să o rezolvi. Asta înseamnă că atunci când rămâi în domeniul darului tău cel mai important, discernământul tău va deveni mai puternic. Așa că, dacă dorești să explorezi potențialul discernământului tău, implică-te în domeniile în care ai calități. Însă mai fă ceva: roagă-te pentru discernământ! El este unul dintre darurile Duhului care ne sunt promise în Scriptură (vezi 1 Corinteni 12:7-10).
Câteva dintre cele mai mari victorii ale lui Israel au fost câștigate când David era împărat. Iar dacă analizăm componența armatei sale, îi găsim, printre războinici, pe „fiii lui Isahar… care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel…” Discernământul te ajută să vezi uși ale oportunității acolo unde alții văd doar ziduri! Te va salva din capcanele vieții, și îți va arăta ce trebuie să faci! Așa că roagă-te de azi pentru discernământ!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 19:23-41
Se afla la Efes un templu încărcat de splendoare, închinat zeiţei Diana, socotit printre faimoasele „şapte minuni ale lumii antice”. Vizitarea acestui templu, precum şi miniaturile de argint vândute acolo ca amintiri aduceau mari venituri artizanilor cetăţii. Şi, cum predicarea evangheliei nu putea să ducă decât la declinul comerţului lor, îi vedem pe aceşti meşteri cum se asociază pentru a–şi susţine interesele, dând, cu ipocrizie, un pretext religios acţiunilor lor (comp. cu Apocalipsa 18.11). Este atât de trist să vedem că încă şi astăzi multe persoane, în loc să caute cu stăruinţă adevărul, sunt preocupate de prosperitatea lor materială (v. 25) sau de părerile altora!
Zgomote imense se înalţă în favoarea zeiţei ~ acestea doar pentru a demonstra că era incapabilă să arate că este „mare” şi deci că nu se putea apăra singură (comp. cu 1 Împăraţi 18.26-29).
Deşi se crede mai evoluată şi mai luminată ca altădată, lumea n–a făcut altceva decât să–şi schimbe zeii, în timp ce inimile nu s–au schimbat. Mulţimile astăzi se închină idolilor stadioanelor, ai spectacolelor şi ai muzicii ~ şi îi urmează, pentru că pe aceştia îi găsesc oferiţi de stăpânitorul acestei lumi, maestru în arta de a îndepărta sufletele oamenilor.
Mana Zilnica 