Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “august, 2022”

31 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și sângele vă va fi semn pe casele în care sunteți; și Eu voi vedea sângele și voi trece peste voi.

Exod 12.13


Sângele lui Hristos (1) – Introducere

Să privim acum la câteva locuri din Scriptură care vorbesc despre sângele lui Hristos și despre valoarea pe care el o are pentru Dumnezeu și pentru noi. Prima menționare a sângelui în Cuvântul lui Dumnezeu apare cu privire la sângele lui Abel, care striga după răzbunare, din cauza crimei lui Cain. Evrei 12.24 ne spune că sângele Domnului Isus vorbește „mai bine” decât sângele lui Abel. Sângele lui Abel striga după răzbunare; sângele prețios al Domnului nostru strigă după iertarea celor pentru care El a murit.

În versetul citat mai sus vedem cum sângele mielului îi punea la adăpost de judecată pe israeliți. Tot Egiptul era sub judecata lui Dumnezeu. Primul născut din fiecare casă, fie a egiptenilor, fie a israeliților, era sub sentința morții. Doar remediul lui Dumnezeu – un miel luat din turmă și înjunghiat, al cărui sânge era pus pe pragul de sus și pe ușorii ușii – îi putea adăposti de judecată. Toți cei care se foloseau de acest remediu al lui Dumnezeu erau în siguranță. Dumnezeu spusese limpede: „Eu voi vedea sângele și voi trece peste voi”. Simțămintele celor aflați în casă nu aveau importanță în această privință. Ei se puteau simți în siguranță, sprijinindu-se pe cuvintele lui Dumnezeu, sau puteau fi înspăimântați, însă și unii și ceilalți erau la fel de în siguranță, la adăpostul sângelui mielului. Ce minunat este să aplicăm această imagine la Noul Testament și la Mielul lui Dumnezeu! Toți cei care cred în El au o siguranță eternă, prin „sângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1.19).

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar, când a văzut că vântul era puternic, s-a temut; și, fiindcă începea să se afunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!”. Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”.

Matei 14.30,31


Puțin-credinciosule…

Ucenicii traversau cu barca lacul Ghenezaret. Ei vâsleau din răsputeri, dar înaintau foarte puțin, „căci vântul le era împotrivă”. În primele ore ale dimineții, Isus a venit la ei pe apă. Ucenicii obosiți s-au gândit mai întâi că este o fantomă și au țipat de frică, dar Isus i-a liniștit: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!”.

Când Petru a auzit că este Isus, a vrut să fie imediat aproape de El: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape”. Isus i-a spus: „Vino!”. Și Petru a coborât din barcă și a mers pe apă pentru a veni la Isus. Dar deodată a simțit vântul mult mai amenințător și mai puternic decât înainte când se afla în barcă. Și apoi mai era gândul că merge pe apă, iar apa nu avea nicio bârnă! Petru a intrat în panică. A început să se scufunde și a strigat: „Doamne, scapă-mă!”. Și imediat Isus a fost lângă el, l-a prins de mână și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”.

Când Petru s-a uitat la vânt și la valuri, a pierdut contactul vizual cu Domnul său. Cine se află pe cale cu Isus Hristos și se uită la împrejurările vieții, și nu la Isus, își pierde echilibrul. Dar cine cheamă „Numele Domnului” prin credință, acela va putea traversa cu Domnul cele mai instabile situații din viață.

Citirea Bibliei: Iov 38.39-39.18 · Fapte 18.23-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA CREDINȚEI – Fundația S.E.E.R. România

„…Împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 1:12)


Cu puțin timp înainte de a fi executat, apostolul Pavel a scris: „Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” (Filipeni 1:12-14). Și tot el a scris în aceeași scrisoare: „Bucuraţi-vă totdeauna…” (Filipeni 4:4).

Apostolul Pavel avea o atitudine pozitivă la nivel mental. Îi era imposibil să controleze circumstanțele, dar a ales să aibă o atitudine care să-l ajute să le învingă. Dr. Martyn Lloyd-Jones a spus: „Te-ai gândit vreodată că cea mai mare parte a nefericirii tale în viață se datorează faptului că asculți de tine însuți, în loc să vorbești cu tine însuți?” Când te întâlnești cu cineva, îți spui cumva că te va dezamăgi? Când te confrunți cu noi experiențe, o voce din lăuntrul tău îți spune că vei eșua? Într-o după-amiază, un om care se plimba prin parc a văzut un meci de baseball din Liga copiilor. S-a oprit și l-a întrebat pe un băiat ce stătea pe tușă cât este scorul. El i-a răspuns: „18-0! Suntem în urmă…” Bărbatul a spus: „Pun pariu că ești descurajat!” Băiatul i-a răspuns: „De ce să fiu descurajat? Încă nu ne-a venit rândul să lovim!” Iată cum schimbă perspectiva o atitudine de credință!

Ultimele cuvinte care au fost scrise în Biblie sunt următoarele: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.” (Apocalipsa 22:21). Așa că, fii plin de credință: Dumnezeu îți va da harul să birui!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 4:23-27


Petru şi Ioan îi regăsesc pe ceilalţi ucenici (numiţi „ai lor”, în v. 23), le spun şi lor hotărârea maimarilor poporului, după care, în loc să se hotărască cu privire la ce au de făcut, apelează la resursa lor comună: rugăciunea (vezi şi cap. 6.4; 12.5,12; 14.23). Ei recunosc, în revolta iudeilor şi a naţiunilor împotriva lui Dumnezeu şi a „Sfântului” Său „Slujitor, Isus” (v. 27), împlinirea Scripturilor (încă parţială, ceea ce ia făcut pe apostoli să omită să citeze, din Psalmul 2, înfricoşătorul răspuns divin la aceste provocări ale oamenilor).

Îndrăzneala este un cuvânt caracteristic acestui capitol (v. 13,29,31) şi al cărţii în ansamblu, care se încheie aproximativ tot cu acest cuvânt (cap. 28.31). Aceasta nu are nimic dea face cu energia cărnii, care cândva îl împinsese pe Petru înainte ~ şi care apoi îl părăsise. Ucenicii o obţin ca răspuns la rugăciunile lor. Săi imităm şi noi, atunci când simţim că ne părăseşte curajul!

Ca urmare, în versetele 3237 avem o nouă descriere minunată a Adunării în prospeţimea dragostei dintâi. Fără pretenţia de a reveni la acest fericit început, să ne străduim să trăim în spiritul său, lăsând deoparte egoismul nostru şi prinzând toate ocaziile de a ne dedica fraţilor noştri.

30 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și-i voi duce pe orbi pe o cale pe care ei n-o cunosc; îi voi călăuzi pe cărări pe care nu le cunosc, voi face întunericul lumină înaintea lor și voi îndrepta locurile strâmbe.

Isaia 42.16


Cunoașterea voii lui Dumnezeu (2)

Dumnezeu a promis că ne va călăuzi, iar Psalmul 23 arată grija minunată a Păstorului față de cei ai Săi, pe care îi va călăuzi, îi va însoți în locurile periculoase și le va purta de grijă în orice nevoie.

Dacă nu avem pace în inimile noastre înseamnă că ceva din ceea ce facem nu este voia Lui. Dacă nu putem merge înainte prin credință, atunci drumul respectiv nu este după voia Lui: „orice nu este din credință este păcat” (Romani 14.23). Dacă există păcat în viața noastră, trebuie să-l mărturisim și să-l judecăm. De ce i-ar descoperi Dumnezeu voia Sa unui copil neascultător? Și de ce un copil neascultător s-ar aștepta ca Dumnezeu să-i descopere voia Sa, când el nu dorește să facă ceea ce cunoaște deja că trebuie să facă? Psalmul 66.18 spune: „Dacă aș fi privit nelegiuirea în inima mea, Domnul nu m-ar fi auzit”.

Trebuie să ne încredem în Domnul, să ne găsim plăcerea în El și să-I încredințăm Lui toate căile noastre, fără să ne sprijinim pe înțelepciunea noastră, ci recunoscându-L în toate căile noastre – și atunci El ne va călăuzi pașii. Sfatul creștinilor maturi și evlavioși trebuie apreciat și cântărit cu grijă în rugăciune. Nu trebuie să căutăm sfat de la cei care ne-ar spune ceea ce dorim noi să auzim, așa cum a făcut Roboam, ci de la cei care ne vor oferi îndrumare prin Cuvântul Domnului. Dacă vom aplica aceste principii cu sinceritate și cu smerenie, putem înainta pe cale, având convingerea că Dumnezeu va interveni în cazul în care direcția în care o apucăm nu este după voia Sa.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel rău, cu o înfățișare îngâmfată, nu-L caută. Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!”.

Psalmul 10.4


Întreaga creație ne vorbește despre Dumnezeu

Mulți oameni din zilele noastre nu mai cred în Dumnezeu. Ei văd creația lui Dumnezeu, se bucură de frumusețile ei, dar nu vor să creadă într-un Dumnezeu care a creat totul. Mai degrabă se refugiază în teoriile despre apariția vieții și a naturii, care demonstrează că totul a apărut fără Dumnezeu, deși au și pentru aceste declarații nevoie de foarte multă credință – dar nu de credință în Dumnezeu.

Dumnezeu însă este îndelung-răbdător, pentru că „dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9). El Se arată prin creație, căci „însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii” (Romani 1.20). El ne vorbește însă și prin conștiință, care este glasul din noi care ne avertizează permanent și care mărturisește că există valori morale și legi și că, dacă acționăm împotriva lor, nu putem rămâne nepedepsiți. Faptul că deosebim între ceea ce este drept și nedrept și între ceea ce este bun și rău ne diferențiază pe noi, oamenii, de animale.

Fiecare om are și o anumită cunoștință despre Dumnezeu și El „a pus în inima lor și veșnicia”. Toate acestea le-a făcut Dumnezeu, pentru ca omul să se întoarcă la El și să nu fie judecat din cauza păcatelor când „Dumnezeu va judeca prin Isus Hristos lucrurile ascunse ale oamenilor” (Romani 2.16).

Citirea Bibliei: Iov 38.19-38 · Fapte 18.12-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA ȘI POSTUL – Fundația S.E.E.R. România

„Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” (Marcu 9:29)


Te confrunți cumva cu o problemă pe care „doar rugăciunea” nu a rezolvat-o încă? Ai o persoană dragă ce este înrobită de droguri, alcool sau alte puteri distrugătoare?

Încearcă rugăciunea și postul. Uneori lupta spirituală în care te afli este atât de intensă, încât e nevoie de negarea nevoilor legitime ale trupului tău, și de zidirea credinței prin rugăciune și post – ca să poți avea izbândă. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12)… și totuși, când ucenicii s-au confruntat cu un băiat posedat de demoni, cu tendințe de auto-distrugere, ei au fost dezamăgiți – pentru că s-au rugat, și nu s-a întâmplat nimic. Și când L-au întrebat pe Domnul Isus de ce, El le-a spus: „Acest soi de draci… nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”

Când poporul iudeu a fost amenințat cu anihilarea, numai împăratul putea să-i salveze. Așa că Estera a spus: „Du-te, strânge pe toţi iudeii… şi postiţi pentru mine… Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat…” (Estera 4:16). Drept rezultat, Haman, care a complotat pentru distrugerea lor, a fost omorât și întregul popor iudeu a fost salvat. Sunt momente în viață când trebuie să spui „nu” nevoilor tale fizice, ca să te poți concentra asupra celor spirituale. Postul îți ascute concentrarea în rugăciune, îți întărește credința, te pregătește să faci față provocărilor și aduce rezultate miraculoase. Postul înseamnă să fii neclintit în căutarea ta după ajutorul lui Dumnezeu – și produce rezultate extraordinare. Așadar, încearcă… și vei vedea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 4:23-27


O lucrare atât de puternică nu poate să nu stârnească împotrivirea lui Satan. Instrumentele lui ne sunt cunoscute: Ana, Caiafa, preoţii, bătrânii şi cărturarii, pe scurt, principalii responsabili de condamnarea Domnului. Dacă iar fi cruţat pe ucenici, prin însuşi faptul acesta ar fi recunoscut că au fost nedrepţi când Lau omorât pe Învăţătorul. Orgoliul îi împiedică să o facă. Ei perseverează în ura lor împotriva Numelui lui Isus. El Însuşi devenea de atunci încolo piatra de încercare în cel mai înalt grad: pentru unii, „Piatra cap de unghi, aleasă, preţioasă”, iar pentru alţii, „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere” (comp. v. 11 cu 1 Petru 2.48). Versetul 12 este fundamental; el afirmă valoarea unică şi necesitatea Numelui lui Isus pentru a fi salvaţi.

Ucenicii sunt recunoscuţi că fuseseră împreună cu Isus (v. 13). Dacă vom trăi în mod obişnuit în comuniune cu Domnul, acest fapt va fi remarcat şi despre noi.

Toată împotrivirea maimarilor iudeilor nu poate împiedica lucrarea evangheliei (v. 4), nici închide gura apostolilor, pentru că aceştia au primit de la Dumnezeu Însuşi chemarea şi misiunea lor (v. 19). Şi Cuvântul este în ei „ca un foc mistuitor” (v. 20; Ieremia 20.9).

29 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniți acum, cei care spuneți: „Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate și vom petrece acolo un an și vom face comerț și vom câștiga!”, voi, care nu cunoașteți ce va fi mâine (pentru că ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare), în loc să spuneți: „Dacă Domnul va vrea și vom trăi, vom face și aceasta sau aceea”.

Iacov 4.13-15


Cunoașterea voii lui Dumnezeu (1)

Suntem îndemnați în aceste versete, ca și în multe altele din Scriptură, să cunoaștem voia Domnului înainte de a face un lucru sau altul. Prin urmare, se ridică întrebarea: Cum putem cunoaște voia Sa? Există câteva principii care ne vor ajuta să răspundem la această întrebare.

Voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre individuale nu va fi niciodată în contradicție cu ceea ce El a descoperit în Cuvântul Său. Domnul Isus este adevărul (Ioan 14.6) și El este Același (Evrei 13.8), astfel că El nu va contrazice niciodată ceea ce a spus în Cuvântul Său. De exemplu, Biblia spune că nu trebuie să ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. De aici înțelegem că nu este voia lui Dumnezeu să ne căsătorim sau să intrăm într-un parteneriat de afaceri cu un necredincios. Principiul aici este că, dacă Domnul a arătat cu claritate în Cuvântul Său care este voia Sa, nu mai trebuie să o căutăm.

Putem avea deplină încredere că Tatăl nostru ceresc dorește să ne binecuvânteze. Domnul ne-a învățat: „Dacă voi, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor care Îi cer?” (Matei 7.11). De asemenea suntem asigurați că „El, care, în adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.32). De vreme ce Dumnezeu nu L-a cruțat pe Fiul Său, ci L-a dat pentru ca noi să avem viață eternă, putem fi siguri că El dorește să ne binecuvânteze și că ne va dărui tot ceea ce avem nevoie, pentru gloria Lui și pentru cel mai mare bine al nostru.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele.

Efeseni 5.16


Timpul – graba

O familie făcea o excursie și a trecut pe lângă o frumoasă casă țărănească. Pe peretele casei se puteau citi cuvintele: „Dumnezeu a creat timpul – despre grabă nu a spus nimic”. — „Uite, tată, ce scrie acolo!” Băiatul l-a tras de mână pe tatăl său și i-a arătat cuvintele. „Cine a scris aceste cuvinte a vrut să spună că lui nu-i pasă de presiunea termenelor”, a spus tatăl. „Este un verset din Biblie?”, a întrebat băiatul. „Nu, chiar dacă pare să fie. Și de fapt zicala nu este foarte corectă. Într-adevăr, Dumnezeu a creat timpul. Dar El a vorbit și despre grabă. Îți mai aduci aminte cum a fost când Dumnezeu a vrut să nimicească Sodoma? Atunci El i-a spus lui Lot: Ieși cât poți de repede din Sodoma, ca să nu mori! Dar mă gândesc și la o altă întâmplare. Când Domnul Isus a venit la Ierihon, acolo era un bărbat care a vrut să-L vadă.” — „Te referi la istorisirea despre Zacheu?” — „Da, desigur! Știi ce i-a spus Domnul Isus lui Zacheu când l-a văzut stând în copac?” — „Da, am învățat pe de rost versetul la școala duminicală: Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!” — „Și Zacheu a făcut aceasta imediat. Domnul Isus a știut că Zacheu dorea să fie mântuit și de aceea acest lucru trebuia să aibă loc chiar în acea zi.”

Când este vorba despre mântuirea sufletului, Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să se grăbească, pentru că în curând va veni judecata peste lumea necredincioasă. Și atunci va fi prea târziu să se mai întoarcă la Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Iov 38.1-18 · Fapte 18.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI NESIGURANȚA (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8).


Dacă sentimentul tău de bine vine dintr-o altă sursă decât Dumnezeu, probabil că te vei lupta mereu cu nesiguranța. De aceea apostolul Pavel a scris: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” Câtă vreme te încrezi în tine însuți sau în alții, te vei lupta cu incertitudinea și cu îndoiala de sine. Dar când începi să te încrezi în Dumnezeu – în ceea ce poate El să facă în tine, cu tine, prin tine și pentru tine – începi să ai o altă părere despre tine. Nesiguranța îți distruge stima de sine, făcându-te să te simți nepregătit și lipsit de merite. Și partea cea mai rea este că adesea lucrul acesta înseamnă că nu poți fi instruit, nu poți accepta critica onestă și astfel nu poți crește. Lucrul de care ai nevoie cel mai mult – un impuls bun – devine ultimul lucru pe care ești dispus să-l accepți pentru că îți este teamă ca lumea să nu afle că nu ești perfect.

În consecință, ți se pare greu să faci față provocărilor și să profiți de ocaziile care îți ies în cale. În adâncul tău te simți incompetent, neacceptat, neaprobat și respins. Pe scurt: nesiguranța este ceva din lăuntrul tău! Având lucrul acesta în minte, uită-te în mod sincer la viața ta prezentă. Nu-ți fie teamă, nimeni nu te vede! Singura persoană care va beneficia de pe urma acestui fapt ești tu. Apoi, întoarce-te la Dumnezeu și spune: „Doamne, tot ceea ce am nevoie pentru a avea izbândă în viață – am în Tine!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 3:12-26


Aflând de vindecarea omului neputincios, mulţimea curioasă dă buzna. Toţi sunt plini de uimire şi de admiraţie (v. 10). Petru însă le abate imediat atenţia de la sine însuşi şi de la Ioan, punând minunea în dreptul puterii Numelui Isus. Această lucrare demonstra în mod strălucit viaţa şi puterea în înviere a Celui pe care ei Îl dăduseră morţii. „L-aţi tăgăduit pe Cel Sfânt şi Drept”, le declară apostolul, nu pentru ai condamna, ci ca unul care a înţeles din experienţă ruşinea acestui păcat (v. 14; Luca 22.57). „Ştiu că în neştiinţă aţi făcut aşa” (v. 17), adaugă el, confirmând cuvântul Mântuitorului de pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23.34).

Astfel, ocazia dată aici din nou iudeilor de a auzi Evanghelia şi de a se pocăi răspunde la această rugăciune a Domnului. Au în mijlocul lor mărturia Duhului Sfânt rostită prin gura lui Petru şi văzută în adunare (cap.2.4447). Dacă naţiunea, recunoscânduşi păcatul, se întoarce acum la Dumnezeu, Domnul va putea reveni; dacă nu, ea nu va mai putea fi scuzată de acum încolo de neştiinţă.

28 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus l-a văzut pe Natanael venind spre El și a spus despre el: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie”. Natanael I-a spus: „De unde mă cunoști?”. Isus a răspuns și i-a zis: „Înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut, când erai sub smochin”.

Ioan 1.47,48


Doxologiile din Noul Testament (17) – Închinare lui Dumnezeu și Mielului

Aceasta este ultima doxologie din Biblie. Ea vine ca un răspuns la o viziune cu privire la „o mulțime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice națiune și seminții și popoare și limbi”. Această mulțime, îmbrăcată în haine albe, stătea înaintea tronului și înaintea Mielului, zicând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe tron, și a Mielului”. Mai departe citim că toți aceștia au fost mântuiți din necazul cel mare (Apocalipsa 7.9,10,14). Este uimitor că o așa mare mulțime a fost mântuită din toate ororile și suferințele necazului celui mare. Adunarea va fi fost deja răpită și o vedem simbolizată prin bătrânii aflați în jurul tronului. Dumnezeu Își păstrează caracterul de Mântuitor chiar și în cele mai întunecate timpuri de apostazie, atunci când judecă lumea pentru fărădelegile ei.

Acest lucru este atât de minunat, încât îngerii și bătrânii – bătrâni care îi reprezintă pe sfinții răpiți – izbucnesc în laudă și în închinare, rostind această doxologie, care începe și se încheie cu „Amin”. Ei Îl înalță și Îl glorifică pe Dumnezeu pentru înțelepciunea Lui, pentru puterea Lui, pentru tăria Lui… Ei „s-au închinat lui Dumnezeu”. Dumnezeu caută închinători în vasta mulțime de oameni păcătoși de pe pământ (Ioan 4.23). Nu este acesta un lucru minunat? Îngerii se închină aici nu pentru că au fost mântuiți – fiindcă ei nu sunt obiecte ale harului lui Dumnezeu (1 Petru 1.12) – ci pentru că unii oameni au fost mântuiți. Toți închinătorii au un lucru în comun, fie că sunt sfinți din Vechiul Testament, fie că sunt sfinții de astăzi, din Adunare, fie că sunt cei care vor fi mântuiți din necazul cel mare: toți au fost pierduți, oameni păcătoși, și toți au fost spălați în sângele Mielului.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a fost mișcată și fiecare zicea: „Cine este Acesta?”.

Matei 21.10


Cine este Isus Hristos?

El este Înțelepciunea. Când conducătorii religioși au încercat să-L încurce cu întrebările lor, El i-a adus pe toți la tăcere cu răspunsurile Sale înțelepte.

El este Omul ascultător. În grădina Ghetsimani, El S-a rugat: „Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26.39).

El este Omul drept. Deși Isus a fost acuzat înaintea dregătorului roman, acesta a trebuit să mărturisească de mai multe ori că învinuitul era nevinovat: „Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el” (Ioan 19.4).

El este Împăratul iudeilor. Aceste cuvinte au fost scrise pe inscripția pe care Pilat a pus-o deasupra crucii Sale. Toți cei care treceau pe acolo vedeau că poporul se lepădase de Mesia.

El este Mântuitorul nostru. În cele trei ore de întuneric, El a suferit în locul nostru judecata divină. Apoi a murit, achitând în locul nostru plata păcatului.

El este Fiul lui Dumnezeu. Sutașul roman a declarat foarte impresionat despre Isus, când L-a văzut dându-Și viața în putere divină: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27.54).

Citirea Bibliei: Iov 37.5-24 · Fapte 17.22-34

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI NESIGURANȚA (1) – Fundația S.E.E.R. România

„…Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou…” (2 Corinteni 3:5-6).


Nesiguranța te poate pune pe tușă. Când ai impresia că nu ești calificat și demn de succes, îndoiala de sine te poate face să ai un comportament care îți sabotează șansele de a avea succes. Adevărul este că e imposibil să trăiești o perioadă îndelungată la un nivel care nu este în acord cu modul în care te vezi pe tine însuți. Și una dintre cele mai mari probleme cu nesiguranța constă în faptul că ți-e aproape imposibil s-o depistezi, așa că nu te confrunți cu ea și nu o poți învinge.

De ce este așa? Deoarece îți este teamă că recunoașterea vulnerabilității te va face să pari o persoană slabă în ochii altora, le va da putere și imbold criticilor tăi și le va oferi un avantaj celor care se află în competiție cu tine. Nesiguranța te face să-i ții pe ceilalți la distanță. Înseamnă să trăiești fără sfatul și sprijinul persoanelor care te-ar putea ajuta să reușești. Concluzie: nu reușești să ai încredere în alții pentru că nu reușești să ai încredere în tine însuți! Nu e un fenomen nou. În Vechiul Testament, Țofar i-a spus lui Iov: „În mijlocul belşugului va fi în nevoie…” (Iov 20:22).

Să reținem cuvântul „nevoie” și apoi să ne gândim la cuvântul „stres”. Nesiguranța ta îți va șopti: „Dacă lumea m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar iubi, nu m-ar respecta, nu m-ar urma, nu m-ar invita și nu ar investi în mine!” Așadar, unde găsim răspunsul? În Cuvântul lui Dumnezeu! Apostolul Pavel scrie: „Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou.” Primul pas pe care îl ai de făcut pentru a învinge nesiguranța este să-ți găsești valoarea proprie în Dumnezeu și să înveți să te vezi prin ochii Săi. Lucrul acesta îl vei putea face numai stând cu El în rugăciune și citind Cuvântul Său în fiecare zi.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 2:42-47; 3:1-11


Capitolul 2 se încheie cu un minunat tablou al adunării la începuturile ei. Ca şi astăzi, erau adunări pentru zidire, pentru închinare şi pentru rugăciune (v. 42). Noi însă limităm adesea viaţa adunării doar la aceste manifestări, când ea ar trebui extinsă şi în casele celor care o compun (v. 46).

„Fiecare suflet a fost cuprins de teamă”, afirmă versetul 43. Sobrietatea şi seriozitatea se pot armoniza în mod deplin cu bucuria semnalată la sfârşitul versetului 46.

În capitolul 3 vedem cum puterea Duhului Sfânt se manifestă nu numai în cuvintele apostolilor, ci şi în lucrările lor.

Cerând milostenie de la Petru şi de la Ioan, sărmanul olog aşezat la poarta „Frumoasă” a templului nu se aştepta nici pe departe la darul pe care avea săl primească: o vindecare miraculoasă prin credinţa în singurul Nume, al lui Isus. „Ce am, aceasta îţi dau” spune Petru (v. 6). Când este vorba de dat, noi ne gândim, în general, mai întâi la bani (v. 6) şi prea rar la inepuizabila comoară cerească, adică la cunoaşterea Mântuitorului, de care avem totuşi privilegiul să le facem parte celor din jurul nostru.

Ce schimbare pentru acest biet olog! Până atunci, el era „la poartă”, cu alte cuvinte, afară. Acum intră în prezenţa lui Dumnezeu pentru aL lăuda (v. 8). Va mai sta vreunul dintre cititorii noştri încă „la poartă”?

27 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus l-a văzut pe Natanael venind spre El și a spus despre el: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie”. Natanael I-a spus: „De unde mă cunoști?”. Isus a răspuns și i-a zis: „Înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut, când erai sub smochin”.

Ioan 1.47,48


Vedem o frumoasă recomandare a lui Natanael făcută de Domnul prin aceste cuvinte: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie”. Nu am dori și noi o astfel de recomandare din partea Lui? Natanael a fost însă surprins că Domnul a spus acest lucru despre el, neștiind de unde îl cunoștea Isus, însă Domnul i-a spus că îl văzuse pe când stătea sub smochin. Smochinul era considerat locul rugăciunii, iar Domnul Isus era Cel căruia Natanael se rugase. Este evident că Natanael își deschisese acolo inima și își mărturisise păcatele, fiindcă Isus îl cunoștea și a spus că în el nu era viclenie. El ne cunoaște și ne vede și pe noi – pe fiecare dintre noi. „Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști … și cunoști toate căile mele” (Psalmul 139.1,3).

Lui Natanael i s-a dat de asemenea o minunată revelație a gloriei lui Dumnezeu în Persoana Fiului Său preaiubit, fiindcă Natanael I-a răspuns Domnului Isus: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” (Ioan 1.49). Să privim cu atenție la felul în care Natanael I-a dat lui Hristos mai întâi onoarea de Fiu al lui Dumnezeu și apoi pe cea de Împărat al lui Israel. Ca Fiu al lui Dumnezeu, El este Obiectul închinării noastre. Ca Împărat al lui Israel, El este vrednic de a deține toată autoritatea asupra acelei națiuni. Însă El este mai mult decât Împărat al lui Israel – este Împăratul împăraților și Domnul domnilor! El are autoritate absolută asupra întregii creații.

Fie ca toți să ne găsim cea mai adâncă bucurie și plăcere în a-L lăuda și a ne închina Lui necontenit! Fie ca inimile noastre să fie atrase tot mai mult de El, pentru a-L preamări și a-L asculta din dragoste!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dragostea … nu caută folosul său, nu se aprinde de mânie.

1 Corinteni 13.5


Noi Îl avem pe Domnul în casă

Am intrat în discuție cu vecinul meu. „Dumneavoastră vă merge bine”, a spus el suspinând. „La dumneavoastră domnește cel puțin pacea. Dar la noi? Eu nu mă mai pot înțelege cu soția. Nu vreau să mă despart de ea, dar nu mai suport cearta aceasta fără sfârșit! Dumneavoastră chiar vă merge bine.” — „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru”, i-am răspuns eu. „Pacea pe care o avem se datorează faptului că Îl avem pe Domnul în casă.” — „Tocmai aceasta este problema și la noi: cine să fie domn în casă. Să o auziți pe soția mea!” — „La noi în casă, Stăpân este Domnul Isus.” Vecinul s-a uitat mirat la mine, pentru că nu înțelegea ce îi spuneam. Apoi a spus puțin iritat: „Cu siguranță, nici la dumneavoastră nu este în fiecare zi soare, mai există și probleme”. — „Din nefericire, da”, a trebuit să recunosc. „Dar, pentru că Domnul Isus este la noi, lucrurile se pun imediat în ordine. El ne iartă și ne ajută.” — „Cum?”, a vrut el să știe.

„Vă povestesc o întâmplare din viața bunicului meu. Odată a avut și el o ceartă cu soția lui. La final a trântit ușa și a plecat. Ea a rămas îmbufnată. Dar, după câteva minute, bunicul a intrat și a spus: «Pe noi doi Domnul ne-a unit. De aceea, să ne împăcăm!». Zicând acestea, a sărutat-o. Vedeți, în această căsnicie, etalonul era dragostea lui Isus Hristos. Când bunicii mei se gândeau la Domnul Isus și la faptul că El a murit pentru ei la cruce, atunci se împăcau.”

Citirea Bibliei: Iov 36.22-37.4 · Fapte 17.10-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI O DRAGOSTE RĂBDĂTOARE? – Fundația S.E.E.R. România

„Preaiubiților… dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu”. (1 Ioan 4:7)


Când ne uităm la celebrități și le vedem cum trec de la o căsnicie la alta ori sar dintr-o relație în alta, asta trebuie să ne facă să înțelegem că poți avea carismă fără să ai caracter, poți avea talent fără să fii o persoană de încredere, și poți avea competență dar fără să ai răbdare. O caricatură dintr-o revistă arăta o pereche stând în fața preotului la ceremonia de nuntă. Preotul, uitându-se la mireasă, spunea: „Răspunsul corect este „Da”, nu „Merită să încerc”!

Dragostea – în căsnicie și în orice altă relație – necesită lepădare de sine și dedicare din partea noastră. Și contrar opiniei publice, ea nu vine ușor sau în mod natural.

Dragostea înseamnă să-l pui pe celălalt pe primul plan și să te jertfești. Adevărul este că toți suntem egoiști; în firea noastră pământească, puțin ne pasă să ne sacrificăm pentru alții dacă nu suntem foarte motivați și bine răsplătiți. De aceea Biblia ne învață că unul dintre secretele unei relații profunde cu soțul sau soția ta este să ai o relație profundă cu Dumnezeu. Apostolul Ioan scrie: „dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.

Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:7-8). Și dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va turna acest fel de dragoste în inimă. Iată cum o va face: „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:5). Acest fel de dragoste crește pe măsură ce ne maturizăm. Se dezvoltă în timp ce-o alimentăm. Crește câtă vreme persistăm în ea.

Concluzie: aceasta este dragostea plină de răbdare!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 2:22-41


Pornind de la un text din profetul Ioel, Petru le-a demonstrat iudeilor că puterea care acţiona în mijlocul lor era de origine divină. Ori de câte ori auzim o lectură biblică, oricare ar fi ea, să nu uităm niciodată că Dumnezeu ne vorbeşte. Acum Petru le aminteşte de drumul minunat al lui Hristos aici, jos, de moartea şi de învierea Sa, anunţate în mai multe pasaje din Scripturi şi atestate de apostoli. Astfel, pe „acest Isus, pe care poporul Îl răstignise, Dumnezeu L-a pus să şadă la dreapta Sa, făcându-L şi Domn şi Hristos. Ce subiect înspăimântător pentru ucigaşii Lui, convinşi de o astfel de crimă! Străpunşi în conştiinţă, auditorii sunt cuprinşi de căinţă, am putea spune de teamă şi de confuzie deopotrivă. Cum să-L liniştească pe Dumnezeu după o asemenea crimă? În primul rând prin pocăinţă, răspunde Petru. Aceasta nu este un simplu regret al unei purtări rele, ci o judecată pe care o facem împreună cu Dumnezeu asupra faptelor comise şi o abandonare a vechii comportări; ea este deja o primă manifestare a credinţei (iată de ce apostolul nu mai are nevoie să-i invite să creadă). Trei mii de persoane sunt convertite şi botezate ca urmare a acestei prime predicări.

26 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Abiia a stat pe muntele Țemaraim … și a zis: „Ascultați-mă, Ieroboam și tot Israelul! … N-ați alungat voi pe preoții Domnului, pe fiii lui Aaron și pe leviți, și v-ați făcut preoți ca popoarele țărilor? … Cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru, iar noi nu L-am părăsit; și preoții care slujesc Domnului sunt fii ai lui Aaron, și leviții sunt la lucrul lor”.

2 Cronici 13.4,9,10


Lecții din viața lui Abiia (2) – Viața spirituală: aparențe și realitate

Înainte de a începe lupta împotriva lui Israel, Abiia le reamintește pe drept de păcatul lui Ieroboam: ei se întorseseră de la Dumnezeu la idolatrie. Apoi menționează că cei din Iuda Îl aveau pe Domnul ca Dumnezeu al lor și oferă detaliile cu privire la toate lucrurile corecte pe care ei le făceau. Preoții erau fiii lui Aaron, iar leviții își îndeplineau slujba lor: „ei ard pentru Domnul în fiecare dimineață și în fiecare seară arderile-de-tot și tămâia plăcut mirositoare; și pâinile sunt puse în rânduri pe masa cea curată, și sfeșnicul de aur cu candelele sale, ca să ardă în fiecare seară; pentru că noi păzim cele de păzit ale Domnului Dumnezeului nostru, dar voi L-ați părăsit” (2 Cronici 13.11). Impresionant! Însă ce făcea Abiia însuși? Din nefericire, „el a umblat în toate păcatele tatălui său” (1 Împărați 15.3). Practicile erau desfășurate corect, însă inima lui Abiia era departe de Dumnezeu…

Cum stau lucrurile cu privire la umblarea noastră creștină? Are ea realitate, sau este doar formală? Există o prăpastie între mărturisirea noastră și viața noastră spirituală? Să renunțăm? Dacă este să renunțăm la ceva, trebuie să renunțăm nu la calea credinței în Isus Hristos, ci la starea noastră căldicică, la lucrurile care ne țin inima departe de dragostea lui Dumnezeu, la tot ceea ce împiedică părtășia noastră fericită cu Tatăl și cu Fiul, prin Duhul. Iată la ce trebuie să renunțăm! Apoi, având realitate interioară, acțiunile și umblarea noastră Îi vor fi plăcute Domnului.

Abiia avea doar pretenții cu privire la închinarea adevărată, iar inima sa era departe de aceasta. Aparențele pot fi înșelătoare. Domnul să ne ajute să avem o mai mare măsură de devotament pentru El!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Faraon, împăratul Egiptului, … a lăsat să treacă clipa potrivită.

Ieremia 46.17


Suntem gata să-L întâlnim pe Dumnezeu?

Ora 3:36 pe 26 august 2016 – Pe când majoritatea oamenilor dormeau, ceasul turnului bisericii din Amatrice, Italia, atestă ora acestui incredibil eveniment: un cutremur sever zguduie centrul Italiei și smulge din somn aproximativ 300 de oameni și îi trimite în moarte.

Ora 3:36 – Cutremurul transformă aproape tot satul în ruine. Multe dintre clădirile istorice se prăbușesc, însă turnul bisericii rămâne în picioare, ca un memorial, la fel și ceasul fixat pe el care indică timpul când are loc evenimentul. La sfârșitul lunii octombrie va avea loc un alt cutremur și turnul bisericii se va prăbuși.

Ora 3:36 – Moartea intră în sat. Neașteptată și nedorită, ea se furișează în miez de noapte, curmă vieți, smulge oamenii pe unul de lângă altul, trage ultima linie.

Ce bine că există Unul care poate să mângâie și să șteargă lacrimile! El a cunoscut suferința și a vărsat lacrimi la mormântul prietenului Său Lazăr (Ioan 11.35). Acest Unul vorbește prin minunile naturii, dar El vorbește și prin nenorociri și catastrofe, pentru că vrea să-i trezească pe oameni să se întoarcă la El, pentru că „dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9).

Suntem gata să-L întâlnim pe Dumnezeu?

Citirea Bibliei: Iov 36.1-21 · Fapte 17.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TREBUIE SĂ AUZI GLASUL LUI DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

„Ce spune Domnul meu robului Său?” (Iosua 5:14)


În Noul Testament, Dumnezeu a scos în evidență lucruri diferite pentru fiecare dintre cele șapte biserici din Apocalipsa. De ce? Pentru că fiecare avea o misiune diferită și se confrunta cu provocări diferite. E înțelept să citești cărți bune și să asculți mentori și învățători buni, însă nu presupune că ce le-a spus Dumnezeu lor îți spune și ție. Sunt momente în care trebuie să auzi tu însuți vocea lui Dumnezeu. Poți adopta anumite principii, dar trebuie să obții planul tău de la Dumnezeu. De aceea, uneori mesajul lui Dumnezeu nu ajunge cu ușurință la predicatori. Când le vorbește în mod personal, ei pun o introducere, trei puncte și o concluzie – și le predică altora! Ca lider spiritual, există o altă capcană: să încerci să primești un cuvânt pentru alții pentru că întâmplător aceștia te deranjează! Lasă-L pe Dumnezeu să-i îndrepte, și tu stai acolo unde îți este locul! Apostolul Pavel a scris: „Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.” (2 Corinteni 10:13). Autoritatea și ungerea ta sunt în legătură directă cu faptul de a te afla acolo unde dorește Dumnezeu să fii, și de a face ce dorește El să faci. Când ești mânat de eul tău sau de așteptările celorlalți sau de un plan pe care Dumnezeu l-a dat altcuiva, ești sortit eșecului. Tu trebuie să auzi singur vocea lui Dumnezeu. Dacă ești desemnat, ești limitat! Nu poți merge unde dorești și să faci ce dorești… așa că roagă-L pe Dumnezeu să-ți încununeze eforturile cu succes. Dacă te afli în locul nepotrivit, făcând lucruri nepotrivite, nu lăsa mândria să te țină acolo. Roagă-te: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Apoi, pune în practică!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 2:1-21


Câteva zile sau scurs de la înălţarea Domnului. Promisiunea Sa, care este şi a Tatălui, se va împlini (cap. 1.4). Sub formă de „limbi împărţite, ca de foc” (v. 3), Duhul Sfânt, Persoană divină, coboară pe pământ şi rămâne peste ucenici. Imediat, puterea Lui se arată în ei: devin capabili să vorbească în limbi pe care nu le cunoscuseră. Dumnezeu remediază astfel, în har, blestemul de la Babel şi le confirmă tuturor că binecuvântarea divină se va întinde peste tot pământul (Geneza 11.19).

Sărbătoarea iudaică de la Cincizecime strângea an de an la Ierusalim o mulţime „considerabilă” dintre israeliţii risipiţi printre naţiuni. Şi această afluenţă va fi ocazia celei dintâi mari reuniuni de evanghelizare. Ce subiecte de uimire însă pentru această mulţime! Fiecare poate auzi, în propria sa limbă, „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (v. 11). Şi cei care le vorbesc sunt nişte „galileeni” fără carte (comp. cu cap. 4.13 şi cu Ioan 7.15). Nu este necesar să faci parte dintro elită, nici să fi făcut anumite studii, pentru a deveni lucrător al Domnului. Dependenţa de El şi supunerea faţă de acţiunea Duhului Său, acestea sunt singurele condiţii necesare. De am putea fiecare în parte să le împlinim!

25 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Acuila și Priscila, auzindu-l, l-au luat la ei și i-au arătat mai exact Calea lui Dumnezeu.

Salutați pe Prisca și pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus (care, pentru viața mea, și-au pus capul; cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate adunările națiunilor), precum și adunarea din casa lor.

Fapte 18.26; Romani 16.3-5


Pe Acuila și pe Priscila îi vedem prima dată în Fapte 18.1-3, când Pavel i-a întâlnit la Corint și a locuit la ei. Ei aveau aceeași ocupație, aceea de a confecționa corturi. Acuila și Priscila fuseseră alungați din Roma de către împăratul Claudiu, care poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. Mai târziu îi găsim din nou la Roma, găzduind în casa lor una dintre adunările din acea uriașă metropolă.

Înainte de a se întoarce acolo, ei merseseră cu Pavel la Efes, unde au rămas împreună o perioadă, în timp ce apostolul a călătorit spre Ierusalim. Acolo l-au întâlnit pe Apolo, un om elocvent și cunoscător al Scripturii. Acesta știa doar ceea ce Ioan Botezătorul proclamase. În loc să-l contrazică, ei l-au luat acasă și i-au explicat în liniște calea lui Dumnezeu într-un mod mai exact. După ce a dobândit această înțelegere, Apolo s-a dovedit a fi de un real ajutor adunărilor din Ahaia.

Acest cuplu reprezintă un exemplu minunat cu privire la ceea ce un soț și o soție pot face pentru Domnul în atmosfera liniștită a căminului lor. Împreună, ei pot arăta ospitalitate, își pot deschide casa ca pe un loc de strângere laolaltă, pot studia Biblia împreună cu diverși credincioși și așa mai departe. Da, trebuie puțin efort, însă Domnul Își va da binecuvântarea și, în cele din urmă, va răsplăti tot ceea ce este făcut pentru El.

Nu ni se spune cum și când și-au riscat ei viața pentru Pavel, însă apostolul menționează cu recunoștință și cu credincioșie acest lucru. În 2 Timotei 4.20 ni se arată că acest cuplu a umblat în credincioșie până la capăt.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus … a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu”.

Ioan 3.3


Nașterea din nou este o lucrare individuală

Am fost crescut într-o familie creștină și Biblia a fost pentru mine o carte sfântă. Am devenit membrul unei biserici și m-am implicat mulți ani în activitățile ei. În această perioadă am vorbit deseori cu preoți, dar niciodată niciunul nu m-a întrebat dacă sunt un copil al lui Dumnezeu. – Am planificat evenimente bisericești, am administrat bani, am organizat concerte în biserică, dar nimeni nu s-a interesat niciodată de relația mea personală cu Dumnezeu.

Apoi m-am întâlnit cu un prieten și i-am povestit cât de mult s-a schimbat biserica în ultimele decenii și că a devenit mai atractivă. El mi-a spus: „Poate că așa este. Dar este predicată acolo evanghelia așa cum o găsim în Biblie? Se spune acolo că fiecare om trebuie să se întoarcă personal la Dumnezeu, că fiecare om trebuie să fie născut din nou?”. L-am întrebat atunci pe prietenul meu ce vrea să spună cu acestea și el și-a luat timp să-mi explice: „Un om nu poate fi salvat prin fapte bune sau prin forme religioase, ci numai prin întoarcerea la Dumnezeu și prin credința în Isus Hristos: «Celui căruia îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!» (Apocalipsa 22.17). Aceste cuvinte se referă la fiecare personal!”. Atunci am înțeles că nu mă poate salva faptul că sunt membrul unei biserici sau că lucrez într-o biserică. Eu personal trebuia „să mă nasc din nou”.

Citirea Bibliei: Iov 35.1-16 · Fapte 16.26-40

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNȚELEGI UNELTIRILE DIAVOLULUI – Fundația S.E.E.R. România

„Să nu lăsăm pe Satana… căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)


Unul dintre planurile preferate ale lui Satan este să ne facă să folosim lucruri legitime într-un mod nelegitim. În timpul ispitirilor din pustie, el a încercat să profite de foamea pe care o simțea Hristos, și I-a spus: „porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4:3). Însă Domnul Isus cunoștea Sfintele Scripturi, așa că a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4).

Dacă Domnul Isus ar fi cedat pornirilor omenești, ar fi împlinit planurile lui Satan – și ar fi pierdut dreptul asupra lucrurilor cerești ale Tatălui Său care aveau să vină. Noi avem nevoie de bani, dar Satan ne va ispiti să trișăm în privința taxelor, să nu dăm restul cuvenit cumpărătorilor, să ne facem treaba de mântuială la locul de muncă sau să amânăm dărnicia. Noi am fost creați cu nevoia de a sta în compania cuiva și de fi împliniți în privința relațiilor intime. Dar Satan ne va ispiti să ne împlinim aceste nevoi prin relații nelegitime, sau prin capcana pornografiei online… Toți ne dorim să avem succes pe plan profesional. Dar Satan ne va ispiti să-l dobândim prin minciună, manipulare sau prin stingerea luminii altuia pentru ca numai a noastră să strălucească! Unul dintre cele mai vechi planuri ale sale este să ne facă să fim confuzi cu privire la valori, așa încât binele să pară a fi rău și răul să pară a fi bine. Care este răspunsul? Apostolul Pavel spune: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11).

Există o singură cale de a-l demasca pe Satan și de a ține piept împotriva uneltirilor lui, și anume: o umblare profundă cu Dumnezeu, studierea zilnică a Scripturii și o viață de rugăciune consistentă. În felul acesta îți păzești mintea, gura și caracterul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 1:15-26


Petru ~ un Petru deplin restaurat ~ ia cuvântul în mijlocul celor dintâi ucenici. Le aminteşte de sfârşitul mizerabilului Iuda, care se spânzurase (Matei 27.58). Ce moarte teribilă, însă ce soartă veşnică infinit mai groaznică (v. 25)! Apoi, sprijininduse pe lumina şi pe autoritatea Scripturilor, Petru arată necesitatea înlocuirii ucenicului căzut. Doisprezece apostoli trebuiau să fie martorii, întrun fel oficial, ai acestui act fundamental al creştinismului: învierea Domnului Isus (comp. cu 1 Corinteni 15.5). Iosif (zis Iust) şi Matia se aflau printre aceia care avuseseră privilegiul de aL însoţi pe Isus în timpul lucrării Sale; probabil că făcuseră parte dintre cei şaptezeci pe carei trimisese odinioară (Luca 10.1). După ce Iau cerut Domnului, Celui care cunoaşte inimile tuturor, să arate alegerea Sa, ei trag la sorţi şi este desemnat Matia.

A trage astăzi la sorţi pentru a cunoaşte voia lui Dumnezeu nu mai este un lucru potrivit, deoarece acum este prezent Duhul Sfânt şi El le dă celor credincioşi discernământul de care au nevoie. Este interesant în această privinţă să comparăm scena de aici cu cea din Fapte 13.2, unde Duhul Sfânt porunceşte: „Puneţi-Mi deoparte acum pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care iam chemat”.

25 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Acuila și Priscila, auzindu-l, l-au luat la ei și i-au arătat mai exact Calea lui Dumnezeu.

Salutați pe Prisca și pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus (care, pentru viața mea, și-au pus capul; cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate adunările națiunilor), precum și adunarea din casa lor.

Fapte 18.26; Romani 16.3-5


Pe Acuila și pe Priscila îi vedem prima dată în Fapte 18.1-3, când Pavel i-a întâlnit la Corint și a locuit la ei. Ei aveau aceeași ocupație, aceea de a confecționa corturi. Acuila și Priscila fuseseră alungați din Roma de către împăratul Claudiu, care poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. Mai târziu îi găsim din nou la Roma, găzduind în casa lor una dintre adunările din acea uriașă metropolă.

Înainte de a se întoarce acolo, ei merseseră cu Pavel la Efes, unde au rămas împreună o perioadă, în timp ce apostolul a călătorit spre Ierusalim. Acolo l-au întâlnit pe Apolo, un om elocvent și cunoscător al Scripturii. Acesta știa doar ceea ce Ioan Botezătorul proclamase. În loc să-l contrazică, ei l-au luat acasă și i-au explicat în liniște calea lui Dumnezeu într-un mod mai exact. După ce a dobândit această înțelegere, Apolo s-a dovedit a fi de un real ajutor adunărilor din Ahaia.

Acest cuplu reprezintă un exemplu minunat cu privire la ceea ce un soț și o soție pot face pentru Domnul în atmosfera liniștită a căminului lor. Împreună, ei pot arăta ospitalitate, își pot deschide casa ca pe un loc de strângere laolaltă, pot studia Biblia împreună cu diverși credincioși și așa mai departe. Da, trebuie puțin efort, însă Domnul Își va da binecuvântarea și, în cele din urmă, va răsplăti tot ceea ce este făcut pentru El.

Nu ni se spune cum și când și-au riscat ei viața pentru Pavel, însă apostolul menționează cu recunoștință și cu credincioșie acest lucru. În 2 Timotei 4.20 ni se arată că acest cuplu a umblat în credincioșie până la capăt.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus … a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu”.

Ioan 3.3


Nașterea din nou este o lucrare individuală

Am fost crescut într-o familie creștină și Biblia a fost pentru mine o carte sfântă. Am devenit membrul unei biserici și m-am implicat mulți ani în activitățile ei. În această perioadă am vorbit deseori cu preoți, dar niciodată niciunul nu m-a întrebat dacă sunt un copil al lui Dumnezeu. – Am planificat evenimente bisericești, am administrat bani, am organizat concerte în biserică, dar nimeni nu s-a interesat niciodată de relația mea personală cu Dumnezeu.

Apoi m-am întâlnit cu un prieten și i-am povestit cât de mult s-a schimbat biserica în ultimele decenii și că a devenit mai atractivă. El mi-a spus: „Poate că așa este. Dar este predicată acolo evanghelia așa cum o găsim în Biblie? Se spune acolo că fiecare om trebuie să se întoarcă personal la Dumnezeu, că fiecare om trebuie să fie născut din nou?”. L-am întrebat atunci pe prietenul meu ce vrea să spună cu acestea și el și-a luat timp să-mi explice: „Un om nu poate fi salvat prin fapte bune sau prin forme religioase, ci numai prin întoarcerea la Dumnezeu și prin credința în Isus Hristos: «Celui căruia îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!» (Apocalipsa 22.17). Aceste cuvinte se referă la fiecare personal!”. Atunci am înțeles că nu mă poate salva faptul că sunt membrul unei biserici sau că lucrez într-o biserică. Eu personal trebuia „să mă nasc din nou”.

Citirea Bibliei: Iov 35.1-16 · Fapte 16.26-40

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNȚELEGI UNELTIRILE DIAVOLULUI – Fundația S.E.E.R. România

„Să nu lăsăm pe Satana… căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)


Unul dintre planurile preferate ale lui Satan este să ne facă să folosim lucruri legitime într-un mod nelegitim. În timpul ispitirilor din pustie, el a încercat să profite de foamea pe care o simțea Hristos, și I-a spus: „porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4:3). Însă Domnul Isus cunoștea Sfintele Scripturi, așa că a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4).

Dacă Domnul Isus ar fi cedat pornirilor omenești, ar fi împlinit planurile lui Satan – și ar fi pierdut dreptul asupra lucrurilor cerești ale Tatălui Său care aveau să vină. Noi avem nevoie de bani, dar Satan ne va ispiti să trișăm în privința taxelor, să nu dăm restul cuvenit cumpărătorilor, să ne facem treaba de mântuială la locul de muncă sau să amânăm dărnicia. Noi am fost creați cu nevoia de a sta în compania cuiva și de fi împliniți în privința relațiilor intime. Dar Satan ne va ispiti să ne împlinim aceste nevoi prin relații nelegitime, sau prin capcana pornografiei online… Toți ne dorim să avem succes pe plan profesional. Dar Satan ne va ispiti să-l dobândim prin minciună, manipulare sau prin stingerea luminii altuia pentru ca numai a noastră să strălucească! Unul dintre cele mai vechi planuri ale sale este să ne facă să fim confuzi cu privire la valori, așa încât binele să pară a fi rău și răul să pară a fi bine. Care este răspunsul? Apostolul Pavel spune: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11).

Există o singură cale de a-l demasca pe Satan și de a ține piept împotriva uneltirilor lui, și anume: o umblare profundă cu Dumnezeu, studierea zilnică a Scripturii și o viață de rugăciune consistentă. În felul acesta îți păzești mintea, gura și caracterul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 1:15-26


Petru ~ un Petru deplin restaurat ~ ia cuvântul în mijlocul celor dintâi ucenici. Le aminteşte de sfârşitul mizerabilului Iuda, care se spânzurase (Matei 27.58). Ce moarte teribilă, însă ce soartă veşnică infinit mai groaznică (v. 25)! Apoi, sprijininduse pe lumina şi pe autoritatea Scripturilor, Petru arată necesitatea înlocuirii ucenicului căzut. Doisprezece apostoli trebuiau să fie martorii, întrun fel oficial, ai acestui act fundamental al creştinismului: învierea Domnului Isus (comp. cu 1 Corinteni 15.5). Iosif (zis Iust) şi Matia se aflau printre aceia care avuseseră privilegiul de aL însoţi pe Isus în timpul lucrării Sale; probabil că făcuseră parte dintre cei şaptezeci pe carei trimisese odinioară (Luca 10.1). După ce Iau cerut Domnului, Celui care cunoaşte inimile tuturor, să arate alegerea Sa, ei trag la sorţi şi este desemnat Matia.

A trage astăzi la sorţi pentru a cunoaşte voia lui Dumnezeu nu mai este un lucru potrivit, deoarece acum este prezent Duhul Sfânt şi El le dă celor credincioşi discernământul de care au nevoie. Este interesant în această privinţă să comparăm scena de aici cu cea din Fapte 13.2, unde Duhul Sfânt porunceşte: „Puneţi-Mi deoparte acum pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care iam chemat”.

24 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Taților, nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și sub mustrarea Domnului.

Taților, nu-i întărâtați pe copiii voștri, ca să nu fie descurajați.

Efeseni 6.4; Coloseni 3.21


Comentând aceste versete, W. Kelly a spus: «Aceste îndemnuri le sunt date taților (care poate au mai multă nevoie de ele, deși, în principiu, este valabil și pentru mame)». El, de asemenea, a mai spus: «Mamele nu sunt îndemnate în același fel, pentru că de regulă ele fac greșeala de a-și răsfăța copiii. Nu poate fi nimic mai descurajator pentru un copil decât ca părintele să-i găsească încontinuu greșeli neîntemeiate. Iar când un copil este pedepsit fără rost, aceasta duce la neîncredere în părinți și la slăbirea dragostei și a respectului față de ei».

Aici ne sunt date două îndemnuri. Tații nu trebuie să-i provoace pe copiii lor la mânie, fiind astfel prea aspri, nechibzuiți sau schimbători în exercitarea autorității lor. Părinții trebuie să-i trateze cu o adevărată bunătate de tată și cu dragoste și blândețe de mamă; și, pe de altă parte, trebuie să-i „crească în disciplina și mustrarea Domnului”. Aceste două lucruri sunt de cea mai mare importanță, iar dacă sunt însușite, vor da tatălui echilibrul cuvenit, deoarece tații sunt înclinați să fie ori prea aspri, ori prea indulgenți. Un tată adevărat va combina fermitatea și disciplina cu bunătatea și dragostea.

„Taților, nu-i provocați la mânie pe copiii voștri.” Copiii au sensibilități aparte, la care părinții trebuie să fie atenți. Cu adevărat, în ceea ce este drept înaintea Domnului, nu trebuie lăsată ștacheta mai jos niciodată, însă ei trebuie să fie conștienți de limitele copiilor și să nu le ceară mai mult decât pot purta, ca nu cumva să fie descurajați și să se stârnească în ei o opoziție venită din mânie. Cât de ușor sunt descurajați copiii, în special în ceea ce privește urmarea căilor drepte ale Domnului! Este nevoie de multă înțelepciune și de discreție din partea părinților în tot ceea ce fac față de copiii lor.

R. K. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, de ați asculta azi glasul Lui! Nu vă împietriți inima.

Psalmul 95.7,8


Nu respingeți ajutorul într-o situație de urgență!

În luna august 2000, tragedia unui submarin a ținut zile întregi toată lumea în suspans. În timpul unei manevre militare, un submarin s-a scufundat având 118 oameni la bord. Cauza a fost o explozie care se declanșase probabil din cauza unui defect tehnic. Mai multe țări cu submarine de salvare ultramoderne și-au oferit sprijinul, dar acestea nu au fost luate în considerare. Dacă se intervenea rapid, poate câțiva dintre membrii echipajului ar fi putut fi salvați. Dar comportamentul ezitant al celor responsabili a dus la catastrofă și toți marinarii au murit. S-au organizat comemorări, s-au ținut discursuri de doliu, s-au plătit despăgubiri, s-au stabilit cauzele, dar toate acestea nu au putut aduce morții înapoi la viață.

Tragedia a stârnit atunci mari suspiciuni și întrebări. Dacă din mândrie sau supraapreciere respingi ajutorul oferit într-o acută situație de urgență, urmările sunt adesea grave. La fel este și pe plan personal, mai ales în relația noastră cu Dumnezeu. Nimeni nu poate sta în picioare în fața lui Dumnezeu, din cauza greșelilor lui. Aceasta este situația noastră de urgență! Avem nevoie de ajutor din afară, avem nevoie de ajutor competent, care să poată rezolva această problemă. Acest ajutor poate veni numai de la Dumnezeu. El cunoaște necazul nostru, El știe că avem o conștiință împovărată. Dumnezeu ne oferă iertarea și eliberarea prin Fiul Său Isus Hristos. Nu-L respingeți!

Citirea Bibliei: Iov 34.16-37 · Fapte 16.13-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ÎNȚELEGE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„…În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15).


Ești dezamăgit de oameni? Domnul Isus înțelege, pentru că la analiza finală, cei pe care El i-a iubit și pe care a contat – L-au dezamăgit! Iuda, vistiernicul, L-a vândut și apoi a pecetluit afacerea cu un sărut. Chiar și în cel mai întunecat ceas în Ghetsimani, cei mai apropiați ucenici ai Săi, Petru, Iacov și Ioan nu au putut sta treji ca să se roage cu El timp de o oră (vezi Matei 26:40). Te-ai săturat de atâtea cerințe? Domnul Isus înțelege. „Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit” (Matei 15:30). Tu spui: „Dar dacă Isus era Dumnezeu, cum a putut să obosească?” Pentru că El era și Dumnezeu și om. El a trebuit să fie Dumnezeu pentru a ne mântui, și om pentru a putea muri pentru noi. „Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.” (Ioan 4:6). Ai fost cumva acuzat pe nedrept? Domnul Isus înțelege. Lumea L-a acuzat că este „băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor” (Matei 11:19). Până în momentul morții, ei tot „căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.” (Matei 26:59). Și Domnul Isus a spus: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” (Ioan 15:20). Când te-ai hotărât să-L urmezi pe Isus, te înrolezi la o viață de progres… și de împotrivire! De ce a trecut Isus prin aceste lucruri? „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). El a umblat pe calea pe care mergi tu astăzi, ca tu să poți apela la El știind că El înțelege și că poate să te ajute!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 1:1-14


Luca, autorul inspirat al cărţii „Faptele Apostolilor”, îşi începe istorisirea cu înălţarea lui Isus la cer, chiar dacă relatase deja acest eveniment la sfârşitul evangheliei sale. Pentru că venirea Duhului Sfânt şi toate lucrările care trebuia să rezulte din aceasta, „până la marginile pământului” (v. 8), decurg din prezenţa lui Hristos în glorie (Ioan 16.7)! Mai mult, acest început confirmă că tot ceea ce vor face apostolii corespunde poruncilor pe care leau primit de la Domnul (v. 2,8) şi va justifica lucrarea lor. „Veţi fi martorii Mei”, le spune Isus, pentru că ei se gândeau tot la lucrurile de pe pământ (v. 6). Ei deveneau depozitarii adevărurilor minunate cu privire la El: Cel care suferise era acum viu (v. 3). Înălţat la cer sub privirile lor (v. 9), va reveni în acelaşi fel, potrivit promisiunii sigure transmise prin îngeri (v. 11). Şi ei aveau să vestească aceste lucruri prin puterea Duhului pe care urmau săL primească în curând (v. 8).

Prima strângere după înălţarea Domnului este dedicată rugăciunii şi toţi apostolii sunt prezenţi. Ajunşi la sfârşitul istoriei Bisericii pe pământ, să facem în aşa fel încât noi să nu fim absenţi de la aceea care va fi ultima înainte de întoarcerea Lui (citiţi Evrei 10.25).

23 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Având deci un Mare Preot însemnat …

Avem un Avocat la Tatăl.

Evrei 4.14; 1 Ioan 2.1


Dacă lucrarea de mântuire este îndeplinită în mod perfect, de ce este El încă Preot la tronul de har? Slujba Lui actuală de preot nu este pentru îndreptățirea noastră; lucrarea pentru îndreptățirea noastră a fost împlinită în mod deplin la cruce. „El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu” (Evrei 10.12). Așezarea Lui acolo este dovada că El nu mai are nimic de făcut pentru îndreptățirea celor ai Săi; acum El așteaptă „până ce vrăjmașii Săi vor fi făcuți așternut al picioarelor Sale”.

Dar, pentru ca noi să ne bucurăm de aceste privilegii, El lucrează într-un alt fel, anume ca Preot. Prin lucrarea în noi a Duhului lui Hristos, vedem multe lucruri în ființa noastră care sunt contrare voii Lui, multe lucruri care ar stânjeni părtășia cu Dumnezeu. Și aici intervine slujba prezentă a lui Hristos, ca Preot. Avem nevoie de preoția Lui pentru a fi menținuți în comuniunea cu Dumnezeu.

De asemenea, avem nevoie de slujirea Lui de Avocat pentru păcatele pe care, din nefericire, le putem comite. Dacă păcătuim, se întrerupe comuniunea? Desigur! Dar dragostea lui Dumnezeu nu este întreruptă, de aceea nici încrederea mea în această dragoste nu trebuie să fie întreruptă, deși comuniunea se întrerupe deseori. Dumnezeu nu poate avea comuniune în niciun fel cu păcatul, nici cu cel mai neînsemnat gând greșit, de aceea, când un astfel de gând ne preocupă mintea, nu putem avea comuniune cu El. Atunci, care este scăparea? Răspunsul îl găsim în 1 Ioan 2.1: „Copilașii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți; dar, dacă cineva a păcătuit, avem un Avocat la Tatăl, pe Isus Hristos cel Drept”. Aici El nu este prezentat ca Preot înaintea lui Dumnezeu, ci ca Avocat la Tatăl. Prin păcat, comuniunea cu Tatăl a fost întreruptă. Lucrarea Sa de Avocat, care ne restabilește în comuniune, este întemeiată pe două lucruri: 1. El, Cel Drept, Se află în prezența lui Dumnezeu și 2. El a făcut ispășire pentru noi. Avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul, dar o putem pierde prin păcat. Atunci intervine avocatura lui Hristos, iar Duhul lui Dumnezeu lucrează pentru a ne restabili, pentru a ne aduce înapoi la părtășia cu Tatăl și cu Fiul.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum puteți crede voi, care primiți slavă unul de la altul și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?

Ioan 5.44


Un creștin pe jumătate – o întreagă absurditate

ÎPrietenul meu este student și lucrează în timpul vacanței intersemestriale în domeniul construcțiilor. Colegii lui au aflat că el crede în Domnul Isus și au început întrebările: „Băiete, mergi în fiecare duminică la adunare?”. — „Desigur!” — „În fiecare duminică? Ești nebun?” — „Nu”, a spus el, „merg și în timpul săptămânii la ora biblică.” Atunci toți i-au spus: „Băiete, ești nebun! Cum poți să crezi lucruri atât de învechite!? Creștinismul a dat faliment, în ciuda faptului că a durat două mii de ani”.

Tânărul creștin a tăcut tot acest timp. Când băieții au terminat, el le-a spus: „Dacă aceasta este poziția voastră față de credința creștină, înțeleg că voi toți nu mergeți deloc la biserică și ați devenit atei”. După o tăcere îndelungată, un muncitor mai în vârstă a răspuns: „Ce vrei să spui? Și eu sunt creștin și cred în Dumnezeu”. Apoi și ceilalți au spus: „Chiar te consideri mai bun ca noi? Și noi avem credința noastră”. Deodată toți încercau să-l convingă de faptul că și ei sunt religioși. Când au tăcut, tânărul le-a răspuns: „Atunci de ce mă batjocoriți?”.

Nu-i așa că există oameni ciudați? Nu vor să fie cu totul creștini, ci doar puțin religioși. Însă un creștin pe jumătate este o întreagă absurditate; cel pe jumătate nehotărât nu este un creștin adevărat. Ia o hotărâre serioasă și urmează-L pe Domnul din toată inima!

Citirea Bibliei: Iov 33.23-34.15 · Fapte 16.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ÎNȚELEGE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„…În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15).


Domnul înțelege prin ce treci, pentru că și El a trecut pe unde ești tu acum. Biblia spune: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16). Asta înseamnă că: 1) Domnul Isus înțelege problemele tale de familie. Și El a avut o familie. Și familia Lui a ajuns să afirme despre El că: „Şi-a ieşit din minţi.” (Marcu 3:21). 2) Domnul Isus înțelege când te simți copleșit: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” (Marcu 6:31). Domnul Isus nu a trebuit numai să se confrunte cu presiuni în lucrare, ci a trebuit să organizeze, să instruiască și să-și mustre propriii ucenici, un grup de pescari needucați, un bigot și un vameș disprețuit de toți. 3) Domnul Isus înțelege când te simți respins. Oamenii din orășelul în care a crescut nu L-au apreciat: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1:11). Când Filip a spus: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, şi prooroci: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1:45-46). Iar arborele genealogic al lui Isus nu Îi dădea prea multe motive de mândrie: Rahav a fost o prostituată, Iacov a fost un înșelător, David a săvârșit adulter și crimă – asta, ca să numim doar pe câțiva… Da, Domnul Isus înțelege. El știe unde ai ajuns astăzi și El poate să te ajute. Așa că, vorbește cu El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 21:15-25


Rămăsese pentru Domnul de împlinit aici, jos, un ultim serviciu al dragostei cu privire la ucenicul Său, Petru. În trei rânduri, acesta îşi tăgăduise Stăpânul. De trei ori trebuie să fie testat printro întrebare dureroasă: Ai pretins a avea mai multă iubire pentru Mine decât aceştia, dar nu ei Mau tăgăduit (Marcu 14.29); unde este această dragostea fierbinte de care vorbeai? Eu nam avut nicio dovadă cu privire la ea

Doamne, Tu ştii, Tu, care-mi citeşti inima ~ este tot ce poate răspunde, în final, sărmanul ucenic. Isus îl va pune oare deoparte? Dimpotrivă, acum, când şia pierdut încrederea în sine însuşi, Petru este bun pentru lucrare! „Paşte mieluşeii Mei, oile Mele” îi spune Stăpânul cu tandreţe. Ocupânduse de aceia pe care Isus îi iubeşte, Petru va avea ocazia săşi arate dragostea pentru Domnul său.

Evanghelia se încheie. Însă tot ce a făcut, a exprimat sau a dovedit Persoana infinită care o umple este de un interes de nepreţuit, iar Dumnezeu nu a uitat aceasta (v. 25). Câte cărţi inepuizabile, pe care le vom citi în veşnicie! Pentru timpul prezent însă, fiecare răscumpărat să reţină, cu încântare şi ca un apel personal, cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului său: „Tu urmeazăMă!”

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: