15 August 2022
Pentru acest motiv îți amintesc să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.
Fii veghetor și întărește cele care rămân, care sunt aproape să moară.
2 Timotei 1.6; Apocalipsa 3.2
Pavel l-a îndemnat pe Timotei să înflăcăreze darul lui Dumnezeu care era în el. Dumnezeu a împlinit lucrarea de mântuire, iar noi nu mai avem nimic de făcut, decât să credem în această lucrare încheiată. Aceasta este baza pentru ceea ce urmează în viața noastră de creștini. Slujirea pentru Dumnezeu trebuie să fie o jertfă de bunăvoie, o slujbă în care, prin harul Său, avem și noi o parte.
Cum vom caracteriza slujirea noastră pentru Dumnezeu? Este înflăcărată în mod constant, sau are suișuri și coborâșuri? Cu toții avem nevoie de un mic impuls din când în când, pentru a ne reînnoi energia pentru Domnul.
Poate că suntem într-o stare joasă în momentul de față, precum un foc care a ajuns să pâlpâie. Dumnezeu va lucra astfel încât flacăra slujirii noastre să ardă tot mai puternic.
Sau poate că slujirea noastră a devenit o rutină. În cazul acesta, Dumnezeu va reaprinde râvna noastră, la fel cum un cal de curse, care ajunge la un ritm confortabil pentru el, primește impuls din partea călărețului ca să alerge mai repede.
Fiind noi înșine reînflăcărați, avem responsabilitatea să-i întărim pe cei din jurul nostru. Adresarea către adunarea din Sardes arată că era loc de îmbunătățire, însă îndemnul Duhului a fost ca ei să întărească lucrurile care rămăseseră. Să avem și noi pe inimă lucrarea aceasta! Puterea nu este în noi înșine, ci în Cel care ne-a chemat la lucrarea Sa (Psalmul 84.5).
E. Clermont
Până la bătrânețea voastră, Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. Eu sunt Cel care am creat și Eu voi purta, voi sprijini și voi mântui.
Isaia 46.4
Purtarea de grijă a Dumnezeului nostru
În acest verset prețios găsim cu toții multă mângâiere – nu doar aceia care sunt în vârstă și simt greutățile bătrâneții! Cu toții ne îndreptăm spre bătrânețe, dacă Domnul nu vine până atunci. David spune: „Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține!” (Psalmul 39.5).
Ce mângâiere este să știm că marele Dumnezeu, Tatăl nostru, nu Se schimbă! El rămâne Același, dragostea Lui rămâne la fel, iar plinătatea puterii Sale nu scade niciodată.
În timp ce anii se scurg și lasă urme în viața noastră, brațele puternice ale lui Dumnezeu, care nu permit să cadă niciunul dintre copiii Lui, ne poartă, ne sprijină și ne salvează până ajungem acasă. Cu siguranță, ai simțit că „Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său” (Deuteronom 1.31) pe tot drumul pe care El a permis să mergi. El va face așa și mai departe: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).
Nădăjduiește încă puțin! În curând vom fi în Casa Tatălui unde Îl vom lăuda pe Dumnezeul nostru pentru toată credincioșia și grija pe care ni le-a arătat aici.
Citirea Bibliei: Iov 24.13-26.14 · Fapte 13.23-31
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVINGE URIAȘII DIN VIAȚA TA (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul…” (1 Samuel 17:46).
Strămoșii lui Goliat au fost dușmanii poporului Israel. Și când Iosua a intrat în Țara Promisă, i-a anihilat pe majoritatea dintre ei – cu excepția locuitorilor din Gat, de unde se trăgea Goliat (vezi Iosua 11:22). De ce e important de știut? Pentru că dacă nu-ți ucizi uriașul și nu-i tai capul, se va ridica din nou la luptă împotriva ta. Poate te lupți cu probleme cu care părinții și bunicii tăi se luptau, lucruri precum: dependențe, probleme maritale, mânie, îngrijorare, depresie…
David și-a ales „cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor” (1 Samuel 17:40) pentru că nu știa de câte va avea nevoie ca să-și ducă la îndeplinire misiunea. Și tu ai nevoie de „pietre” pentru a învinge uriașii din viața ta. Așa că:
1) Fii neclintit! Poate va dura mai mult de o zi, o lună sau chiar un an până vei vedea rezultatele. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, vei câștiga dacă ești perseverent!
2) Implică-L pe Dumnezeu. Prioritatea lui Dumnezeu este reputația Sa, iar obiectivul lui David era să-L apere declarând că „Israel are un Dumnezeu” (1 Samuel 17:46). Și tu ai!
3) Continuă să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da izbânda. „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni” (Efeseni 6:18). Faptul că-ți rememorezi suferințele nu le va vindeca, și faptul că-ți inventariezi problemele nu le va rezolva. Dar rugăciunea o va face!
4) Adu-ți aminte de victoriile tale de odinioară. Tânărul David, regele de mai târziu, i-a spus regelui de atunci Saul: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean” (1 Samuel 17:37). Când îți este teamă de viitor, amintește-ți de credincioșia lui Dumnezeu din trecut: „Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut, de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui” (1 Cronici 16:12).
Cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți învinge uriașii din viața ta!
de Jean Koechlin
Ioan 18:12-27
După „gloria pe care Mi–ai dat-o Tu” (cap. 17.22) urmează „paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să–l beau” (v. 11). Într-o dependenţă totală, Isus le primeşte şi pe una şi pe alta din mâna Tatălui. Potrivit cu caracterul acestei evanghelii însă, aici nu avem prezentată neliniştea luptei (Luca 22.44). În gândul Fiului ascultător, lucrarea este deja încheiată (cap. 17.4).
Josnicul Iuda ştie unde să conducă gloata înarmată care trebuie să–L prindă pe Domnul. Pentru că este locul celor mai intime şi mai preţioase întâlniri, la care luase parte şi el!
Cel numit cu dispreţ „Isus din Nazaret”, nu era altcineva decât Fiul lui Dumnezeu. În deplină cunoştinţă de ce avea să I se întâmple, El iese înaintea acestei gloate ameninţătoare, dând o probă a puterii Sale suverane care-I va permite să fie recunoscut după Scripturi (Psalmul 27.2): un singur cuvânt îi aruncă la pământ pe vrăjmaşii Săi. Dar care este gândul inimii Lui în aceste clipe atât de cumplite pentru El? Din nou şi întotdeauna ucenicii Lui dragi! „Lăsaţi–i pe aceştia să se ducă” (v. 8), le porunceşte El celor care veniseră să–L prindă. Până în cea din urmă clipă, Păstorul cel bun va veghea asupra oilor Sale. Acum a sosit ceasul în care Îşi va da viaţa pentru ele (cap. 10.11).
Mana Zilnica 