17 August 2022
Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5.8
Dragostea lui Dumnezeu (2)
Ce Dumnezeu minunat! Această dragoste îi învinge pe cei mândri și orgolioși, îi câștigă pe cei săraci și neajutorați și încălzește inimi reci, indiferente. Ea dăruiește pace și bucurie inimii copiilor și umple lăuntrul oamenilor cu o admirație plină de adorare. A mărturisi, a cânta și a spune despre ea este cea mai recunoscătoare misiune a făpturii răscumpărate. Ce sunt cele mai înalte și mai nobile rezultate ale înțelepciunii omenești în comparație cu această dragoste? Doar o ceață răcoroasă și întunecată, pe lângă razele soarelui dătătoare de viață și căldură! Da, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi!
Dacă este așa, dacă dragostea a lucrat așa pe când eram noi încă păcătoși, cu cât mai mult, „fiind îndreptățiți acum prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânie!” (versetul 9). Urmarea este cât se poate de simplă și de convingătoare, dar apostolul o adâncește și o extinde, adăugând: „Pentru că, dacă, fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui” (versetul 10). Dacă moartea Fiului lui Dumnezeu a adus dușmanilor lui Dumnezeu împăcarea cu El și i-a salvat de mânia care va veni peste acest pământ și peste locuitorii lui, oare nu îi va salva cu atât mai mult viața Sa pe cei împăcați, pe care Hristos îi numește prieteni și frați? Dacă un Hristos murind a adus viață și mântuire păcătoșilor, îi va lăsa oare un Hristos viu, aflat la dreapta măreției lui Dumnezeu, să piară pe cale pe cei pe care i-a adus într-o astfel de relație nouă, sfântă, cu Dumnezeu, plătind un preț atât de scump?
Dragostea în sine nu ne putea salva de mânia dreaptă a lui Dumnezeu; trebuia ca ea să creeze mai întâi, prin jertfa singurului Fiu preaiubit, temelia dreaptă pe care să poată acționa față de noi în har. Aceasta a făcut El, lucrarea este împlinită, Dumnezeu fie lăudat în veci!
R. Brockhaus
Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el.
1 Ioan 4.16
„De ce nu-L iubiți pe Domnul Isus?”
O fetiță l-a întâlnit odată pe stradă pe un bărbat ateu și i s-a adresat: „De ce nu-L iubiți pe Domnul Isus?”. Bărbatul s-a uitat mirat la micuță. Dacă n-ar fi fost un copil cel ce stătea în fața lui, ar fi avut un răspuns potrivit! Fiindcă n-a primit un răspuns, ea l-a mai întrebat o dată: „Vă rog să-mi spuneți, de ce nu-L iubiți pe Domnul Isus și de ce nu credeți în Dumnezeu și în Cuvântul Său?”. Bărbatul a fost foarte șocat. Fără să spună un cuvânt, a pornit mai departe. Dar auzea mereu întrebarea: „De ce nu-L iubiți pe Domnul Isus?”.
Seara acasă s-a dus devreme la culcare, pentru că spera să nu-și mai amintească în somn de această întrebare. Însă ea l-a urmărit până noaptea târziu! Către miezul nopții a căutat în bibliotecă după Noul Testament, a răsfoit prin el și a început să citească Evanghelia după Ioan. Interesul său creștea cu fiecare pagină. Inima lui tare s-a deschis mesajului pe care i-l adresa Cuvântul lui Dumnezeu și și-a recunoscut starea pierdută. A înțeles că Domnul Isus a venit ca Mântuitor al lumii, că a suferit și a murit și pentru el. A căzut apoi pe genunchi, a cerut iertare pentru păcatele lui și s-a căit de toată împotrivirea sa. Înainte să înceapă următoarea zi, pacea și bucuria umpleau inima sa și a recunoscut fericit: „Acum și eu Îl iubesc pe Domnul Isus!”.
Citirea Bibliei: Iov 28.1-28 · Fapte 13.42-52
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SLUJITORUL ȘI MARTORUL SĂU – Fundația S.E.E.R. România
„M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor…” (Faptele Apostolilor 26:16).
Slujitorul se concentrează pe a face voia stăpânului său, iar martorul depune mărturie despre ceea ce a văzut și a experimentat personal. În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu ești chemat să fii și una și alta. Să ne uităm la fiecare în parte.
1) Ca slujitor al lui Dumnezeu, urechile tale trebuie să fie sensibile la mesajul Lui despre ce dorește El să faci, când dorește să faci și cum dorește El să faci. Înfăptuirea voii Sale trebuie să fie lucrul cel mai important din agenda ta zilnică.
2) Ești martorul Său. Valoarea unui martor depinde de cât de aproape a fost de evenimentul care s-a produs și de ceea ce a văzut. Evanghelistul Ioan scrie: „ce am văzut cu ochii noştri… şi ce am pipăit cu mâinile noastre… mărturisim…” (1 Ioan 1:1-2). Să ne aducem aminte de proverbul: „Cine se aseamănă se adună.” Adică, dacă petreci timp cu Domnul Isus în fiecare zi, ceilalți vor vedea și vor fi influențați de viața ta. Biblia spune: „Cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Când vorbim de împărtășirea credinței, trebuie să dai dovadă de înțelepciune, de tact și de bunătate. Probabil mulți dintre cei cu care te întâlnești au avut cel puțin o experiență neplăcută cu creștinii sau cu biserica, deci trebuie să fii „înțelept.” Și cum faci lucrul acesta? Spunându-le că Domnul Isus este Medicul suprem care vindecă inimile frânte. Că biserica este un spital în care unii se simt bine, în timp ce alții au încă nevoie de îngrijire. Înțeles și prezentat într-un mod potrivit, lucrul acesta îi va atrage pe oameni la Hristos, și nu-i va îndepărta…
Așadar, care este misiunea ta? Să fii slujitorul și martorul Domnului Isus!
de Jean Koechlin
Ioan 19:1-16
În bătaie de joc, soldaţii Îl îmbracă pe Isus cu o haină de purpură şi Îi pun o coroană de spini. Şi, fiind astfel, Pilat acceptă să–L prezinte mulţimii, spunând: „Iată Omul!”.
„Răstigneşte! Răstigneşte-L!”, răspund conducătorii cu turbare. Şi invocă un nou motiv: a hulit; „S-a făcut pe Sine Însuşi Fiu al lui Dumnezeu”. Aceasta îl pune şi mai mult în încurcătură pe guvernator. Acesta dinaintea lui ar putea fi nu numai un împărat, ci chiar un Dumnezeu (v. 7,8). Pentru a se linişti, îşi invocă puterea; Isus însă îl readuce la adevărata sa poziţie. Acest magistrat păgân află, cu siguranţă pentru prima dată, prin ce autoritate este el învestit: nu a Cezarului, cum credea el, ci „de sus” (v. 11; Romani 13.1). Simţind că nu are nicio putere asupra acestui Acuzat extraordinar şi că este total depăşit de cazul Său, vrea să–L elibereze. Iudeii însă nu–l ascultă cu privire la aceasta şi fac apel la un ultim argument: „Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten cu Cezarul”. În pofida avertismentului pe care-l primise (v. 11), nu lui Dumnezeu, ci oamenilor va încerca guvernatorul să le facă pe plac şi să le dea ascultare. Din teamă, deopotrivă de revolta iudeilor şi de acuzaţia suveranului său, cu bună ştiinţă, Îl sacrifică pe Cel Nevinovat.
Mana Zilnica 