4 August 2022
Toate cele despre mine vi le va face cunoscut Tihic, preaiubitul frate și slujitor credincios și împreună-rob în Domnul, pe care l-am trimis la voi chiar pentru aceasta, ca să cunoască cele despre voi și ca să vă mângâie inimile, împreună cu Onisim, credinciosul și preaiubitul frate, care este dintre voi. Ei vă vor face cunoscut toate cele de aici.
Coloseni 4.7-9
Tihic a fost un ajutor prețios al lui Pavel, în special în anii din urmă ai slujirii apostolului. Îl întâlnim pentru prima dată în Troa, în Fapte 20.4, ca făcând parte din grupul care l-a însoțit pe Pavel în călătoria sa din Macedonia până în Asia, locul de baștină al lui Tihic. El este menționat din nou în versetele citate mai sus și, cu termeni similari de apreciere, în Efeseni 6.21,22. Tihic era un mesager de încredere care îl cunoștea bine pe Pavel, care lucra cu el și care, de asemenea, îi putea încuraja pe sfinți. Deși alții din Asia l-au părăsit în cele din urmă pe Pavel, Tit 3.12 și 2 Timotei 4.12 ne arată că Tihic a rămas un mesager fidel până la sfârșit.
Deși uneori Pavel era singur, în mod evident el se bucura să lucreze împreună cu un grup de frați însuflețiți de aceleași scopuri. Domnul îi încredințase o slujbă dublă: evanghelia și adevărul despre Adunare, pe care el îl numește „taină”. În Cuvântul lui Dumnezeu, o taină este un adevăr care a fost mult timp ținut ascuns și pe care omul n-ar fi putut să-l descopere singur, dar pe care Dumnezeu l-a revelat. Evanghelia și adevărul cu privire la Adunare sunt revelații speciale ale lui Dumnezeu pentru această dispensație a harului, în care noi trăim.
Pavel nu fusese niciodată la Colose, dar el se ruga pentru sfinții de acolo și dorea rugăciunile lor pentru el. Apostolul le-a scris o epistolă care a venit în întâmpinarea nu numai a nevoilor lor spirituale, ci și a nevoilor noastre astăzi. Însă, alături de învățătura și de îndemnurile necesare, erau și veștile personale pe care Tihic le aducea. Vedem în aceasta cât de strânse erau legăturile de dragoste ale credincioșilor de la început.
E. P. Vedder, Jr.
Îmi cunosc fărădelegile și păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta.
Psalmul 51.3,4
Să admitem că suntem păcătoși!
Fariseul din Luca 18 mergea la templu pentru a se ruga. Dar cuvintele rostite de el nu au fost rugăminți, pentru că el nu avea nevoie de nimic! Fariseul considera că este mult mai bun decât toți oamenii pe care îi vedea venind și plecând, mai ales decât vameșul care stătea departe de el.
Fariseul mulțumea. Dar cui Îi mulțumea? Lui Dumnezeu? Da, el spunea: „Dumnezeule, Îți mulțumesc”, dar de fapt se gândea la sine însuși: „… că nu sunt ca ceilalți oameni”.
Acest om religios nu avea niciun simțământ pentru sfințenia lui Dumnezeu și nici pentru starea adevărată a inimii lui, care era stricată prin păcat. El nu vedea niciun motiv să-I ceară lui Dumnezeu har și a mers acasă la fel de orb cum venise la templu.
Vameșul, dimpotrivă, se vedea în lumina sfințeniei lui Dumnezeu și aceasta îl făcea foarte smerit. Dacă vrem să venim în contact cu Dumnezeu, trebuie să recunoaștem starea în care ne găsim. Vameșul se ruga: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. – Și Domnul Isus Hristos spune: „mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt”.
Cine vine la Dumnezeu într-o astfel de stare primește iertarea și pacea.
Citirea Bibliei: Iov 13.1-28 · Fapte 9.17-30
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-ȚI IGNORA COPIII! – Fundația S.E.E.R. România
„Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)
Dacă reușești să asiguri familiei un trai bun, dar nu reușești să-ți înveți copiii să trăiască conform principiilor Scripturii, succesul tău va fi în van și vei ajunge să trăiești cu regrete. Un copil obișnuit petrece în jur de 6-7 ore, zilnic, pe Internet, uitându-se la televizor sau interacționând cu prieteni din anturaj. Și fiecare minut petrecut în felul acesta creează sistemul de valori care îi va modela ca persoane. Așa că mai bine ai fi mai mult alături de ei! Dacă trebuie să faci vreun sacrificiu material pentru a-i dezvolta pe plan spiritual, acesta va fi un sacrificiu de care te vei bucura mereu.
Dorothy Lawe Nolte a scris câteva cuvinte profunde pe care orice părinte înțelept ar trebui să și le însușească: „Dacă un copil trăiește cu critică, el învață să condamne. Dacă un copil trăiește în ostilitate, el învață să lupte. Dacă un copil trăiește în batjocură, el se învață timorat. Dacă un copil trăiește în rușine, el învață să se simtă vinovat. Dar dacă un copil trăiește în toleranță, el învață să fie răbdător. Dacă un copil trăiește în încurajare, el învață ce este încrederea. Dacă un copil trăiește în laude, el învață să aprecieze. Dacă un copil trăiește în corectitudine, el învață ce este dreptatea. Dacă un copil trăiește în siguranță, el învață să aibă credință. Dacă un copil trăiește în aprobare, el învață iubirea de sine. Dacă un copil trăiește în acceptare și prietenie, el învață să găsească dragostea în lume.”
Înțeleptul Solomon, care a fost și el tată, a spus-o astfel: „Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura!” Așadar, învață-ți copiii și nepoții să fie înțelepți!
de Jean Koechlin
Ioan 13:1-20
Pentru inima Domnului, moartea Lui însemna mai întâi „să plece din lumea aceasta la Tatăl” (v. 1; comp. cu 16.28). Îi lăsa însă pe aceia pe care-i iubea într-o lume plină de corupţie şi de violenţă. Şi, aşa cum un călător mergând pe drum are picioarele pline de praf, credincioşii, deşi având „tot trupul spălat” (v. 10) prin sângele crucii (Apocalipsa 1.5), sunt, prin contactul lor necontenit cu răul, expuşi întinării în gânduri, în cuvinte şi în fapte.
Dar Domnul S–a îngrijit cu credincioşie şi de aceasta, pentru că veghează la sfinţenia practică a alor Săi. Ca mare preot suveran, El le spală picioarele, altfel spus, îi curăţă făcându–i să se judece continuu în lumina Cuvântului (apa) aplicat conştiinţelor lor (Efeseni 5.26; Evrei 10.22). Această slujbă a dragostei trebuie s–o exersăm şi noi unii pentru alţii. În umilinţă, punându–ne la picioarele lor, avem să le arătăm fraţilor noştri, prin Cuvânt, în ce au greşit sau care sunt pericolele la care se expun (Galateni 6.1).
Dragi prieteni, Domnul nu a spus: fericiţi sunteţi dacă veţi cunoaşte aceste lucruri, ci, ştiindu–le, „fericiţi sunteţi dacă le veţi face” (v. 17).
Mana Zilnica 