29 August 2022
Veniți acum, cei care spuneți: „Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate și vom petrece acolo un an și vom face comerț și vom câștiga!”, voi, care nu cunoașteți ce va fi mâine (pentru că ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare), în loc să spuneți: „Dacă Domnul va vrea și vom trăi, vom face și aceasta sau aceea”.
Iacov 4.13-15
Cunoașterea voii lui Dumnezeu (1)
Suntem îndemnați în aceste versete, ca și în multe altele din Scriptură, să cunoaștem voia Domnului înainte de a face un lucru sau altul. Prin urmare, se ridică întrebarea: Cum putem cunoaște voia Sa? Există câteva principii care ne vor ajuta să răspundem la această întrebare.
Voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre individuale nu va fi niciodată în contradicție cu ceea ce El a descoperit în Cuvântul Său. Domnul Isus este adevărul (Ioan 14.6) și El este Același (Evrei 13.8), astfel că El nu va contrazice niciodată ceea ce a spus în Cuvântul Său. De exemplu, Biblia spune că nu trebuie să ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. De aici înțelegem că nu este voia lui Dumnezeu să ne căsătorim sau să intrăm într-un parteneriat de afaceri cu un necredincios. Principiul aici este că, dacă Domnul a arătat cu claritate în Cuvântul Său care este voia Sa, nu mai trebuie să o căutăm.
Putem avea deplină încredere că Tatăl nostru ceresc dorește să ne binecuvânteze. Domnul ne-a învățat: „Dacă voi, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor care Îi cer?” (Matei 7.11). De asemenea suntem asigurați că „El, care, în adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.32). De vreme ce Dumnezeu nu L-a cruțat pe Fiul Său, ci L-a dat pentru ca noi să avem viață eternă, putem fi siguri că El dorește să ne binecuvânteze și că ne va dărui tot ceea ce avem nevoie, pentru gloria Lui și pentru cel mai mare bine al nostru.
A. Blok
Răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele.
Efeseni 5.16
Timpul – graba
O familie făcea o excursie și a trecut pe lângă o frumoasă casă țărănească. Pe peretele casei se puteau citi cuvintele: „Dumnezeu a creat timpul – despre grabă nu a spus nimic”. — „Uite, tată, ce scrie acolo!” Băiatul l-a tras de mână pe tatăl său și i-a arătat cuvintele. „Cine a scris aceste cuvinte a vrut să spună că lui nu-i pasă de presiunea termenelor”, a spus tatăl. „Este un verset din Biblie?”, a întrebat băiatul. „Nu, chiar dacă pare să fie. Și de fapt zicala nu este foarte corectă. Într-adevăr, Dumnezeu a creat timpul. Dar El a vorbit și despre grabă. Îți mai aduci aminte cum a fost când Dumnezeu a vrut să nimicească Sodoma? Atunci El i-a spus lui Lot: Ieși cât poți de repede din Sodoma, ca să nu mori! Dar mă gândesc și la o altă întâmplare. Când Domnul Isus a venit la Ierihon, acolo era un bărbat care a vrut să-L vadă.” — „Te referi la istorisirea despre Zacheu?” — „Da, desigur! Știi ce i-a spus Domnul Isus lui Zacheu când l-a văzut stând în copac?” — „Da, am învățat pe de rost versetul la școala duminicală: Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!” — „Și Zacheu a făcut aceasta imediat. Domnul Isus a știut că Zacheu dorea să fie mântuit și de aceea acest lucru trebuia să aibă loc chiar în acea zi.”
Când este vorba despre mântuirea sufletului, Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să se grăbească, pentru că în curând va veni judecata peste lumea necredincioasă. Și atunci va fi prea târziu să se mai întoarcă la Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Iov 38.1-18 · Fapte 18.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ÎNVINGI NESIGURANȚA (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8).
Dacă sentimentul tău de bine vine dintr-o altă sursă decât Dumnezeu, probabil că te vei lupta mereu cu nesiguranța. De aceea apostolul Pavel a scris: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” Câtă vreme te încrezi în tine însuți sau în alții, te vei lupta cu incertitudinea și cu îndoiala de sine. Dar când începi să te încrezi în Dumnezeu – în ceea ce poate El să facă în tine, cu tine, prin tine și pentru tine – începi să ai o altă părere despre tine. Nesiguranța îți distruge stima de sine, făcându-te să te simți nepregătit și lipsit de merite. Și partea cea mai rea este că adesea lucrul acesta înseamnă că nu poți fi instruit, nu poți accepta critica onestă și astfel nu poți crește. Lucrul de care ai nevoie cel mai mult – un impuls bun – devine ultimul lucru pe care ești dispus să-l accepți pentru că îți este teamă ca lumea să nu afle că nu ești perfect.
În consecință, ți se pare greu să faci față provocărilor și să profiți de ocaziile care îți ies în cale. În adâncul tău te simți incompetent, neacceptat, neaprobat și respins. Pe scurt: nesiguranța este ceva din lăuntrul tău! Având lucrul acesta în minte, uită-te în mod sincer la viața ta prezentă. Nu-ți fie teamă, nimeni nu te vede! Singura persoană care va beneficia de pe urma acestui fapt ești tu. Apoi, întoarce-te la Dumnezeu și spune: „Doamne, tot ceea ce am nevoie pentru a avea izbândă în viață – am în Tine!”
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 3:12-26
Aflând de vindecarea omului neputincios, mulţimea curioasă dă buzna. Toţi sunt plini de uimire şi de admiraţie (v. 10). Petru însă le abate imediat atenţia de la sine însuşi şi de la Ioan, punând minunea în dreptul puterii Numelui Isus. Această lucrare demonstra în mod strălucit viaţa şi puterea în înviere a Celui pe care ei Îl dăduseră morţii. „L-aţi tăgăduit pe Cel Sfânt şi Drept”, le declară apostolul, nu pentru a–i condamna, ci ca unul care a înţeles din experienţă ruşinea acestui păcat (v. 14; Luca 22.57). „Ştiu că în neştiinţă aţi făcut aşa” (v. 17), adaugă el, confirmând cuvântul Mântuitorului de pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23.34).
Astfel, ocazia dată aici din nou iudeilor de a auzi Evanghelia şi de a se pocăi răspunde la această rugăciune a Domnului. Au în mijlocul lor mărturia Duhului Sfânt rostită prin gura lui Petru şi văzută în adunare (cap.2.44–47). Dacă naţiunea, recunoscându–şi păcatul, se întoarce acum la Dumnezeu, Domnul va putea reveni; dacă nu, ea nu va mai putea fi scuzată de acum încolo de neştiinţă.
Mana Zilnica 