Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 3, 2022”

3 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Iudeii deci se minunau, spunând: „Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat?”. Isus deci le-a răspuns și a zis: „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis. Dacă dorește cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Cine vorbește de la sine însuși caută gloria lui însuși; dar Cine caută gloria Celui care L-a trimis, Acela este adevărat și în El nu este nedreptate”.

Ioan 7.15-18


Era o pricină de mirare pentru iudei că El, care nu învățase niciodată carte în școlile lor, avea o astfel de cunoștință. Acest lucru Îl conduce pe Domnul la enunțarea unui test pentru orice învățătură adevărată. Care este sursa ei? Este omenească, sau divină? Învățătura Domnului venea de la Tatăl, care Îl trimisese. Nimic nu-L clatină pe Domnul din această poziție pe care o luase, ca „Cel trimis”. Dacă S-a suit la sărbătoare, n-a făcut acest lucru pentru a-i uimi pe oameni prin cunoștința Sa, ci pentru a da mărturie despre Cel care Îl trimisese.

Mai mult, învățătura adevărată îl supune pe ascultător la un test. Prin urmare, dacă învățătura Domnului este din cer, ea necesită o stare corectă a sufletului pentru a fi primită. Dorința de a împlini voia Tatălui face sufletul capabil să recunoască ceea ce este de la Dumnezeu. Dacă dorim să cunoaștem, trebuie să fim pregătiți să practicăm. Nimic nu ne face mai orbi față de adevăr ca activitatea voinței proprii. Cât de simplu ar fi adevărul și cât de limpede ar fi calea noastră, dacă n-am avea altă dorință decât să facem voia Lui!

Mai mult, învățătura adevărată impune un test și vorbitorului. Caută el să se glorifice pe sine, sau pe cel care l-a trimis? Motivațiile nu sunt pure în acela care, chiar dacă spune adevărul, caută totuși slava sa proprie. Cel care caută doar slava lui Dumnezeu în învățătura Sa „este adevărat și în El nu este nedreptate”.

Avem deci un test pentru învățătură (versetul 16), un test pentru ascultător (versetul 17) și un test pentru vorbitor (versetul 18). În cazul Domnului, învățătura era perfectă și Învățătorul era perfect; falimentul era de partea ascultătorilor.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile celor necredincioși, ca lumina evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei.

2 Corinteni 4.3,4


Lumina evangheliei slavei lui Hristos

La început de august 1914, într-o seară când toată Europa fremăta, ministrul de externe britanic, Sir Edward Grey (1862-1933), era în biroul lui. Aruncând de acolo o privire asupra Londrei a observat că peste tot în locuințe luminile se stingeau, pentru că oamenii se duceau la culcare. El a scris atunci următoarea propoziție: „Și în Europa se sting acum peste tot luminile și nu vedem încă dacă se vor reaprinde”. Primul Război Mondial abia începuse cu câteva zile în urmă!

Astăzi, la mai bine de 100 de ani de la acel moment, cam aceleași cuvinte se pot spune despre creștinătatea din Europa. Odinioară aici a strălucit „lumina evangheliei slavei lui Hristos”, acum însă tot mai mulți oameni își închid inima la vestea minunată a evangheliei. Ei nu vor să mai audă că prin credința în Domnul Isus pot fi mântuiți și pot deveni copii ai lui Dumnezeu.

Dar nu doar oamenii nu arată niciun interes pentru evanghelie, ci și în societate în general sunt dezonorate și îndepărtate standardele biblice și vestea bună despre Hristos.

Totuși, Cuvântul lui Dumnezeu este valabil și astăzi: „Dumnezeu e lumină” (1 Ioan 1.5); El încă spune: „Să lumineze lumina din întuneric”. El dorește să lumineze în inimile oamenilor, ca ei să recunoască în Isus Hristos, pe „fața” Lui, slava Dumnezeului veșnic (2 Corinteni 4.6).

Citirea Bibliei: Iov 12.1-25 · Fapte 9.1-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE AI SEMĂNAT, ACEEA VEI CULEGE! – Fundația S.E.E.R. România

„Daţi, şi vi se va da…” (Luca 6:38).


La sfârșitul secolului al XIX-lea, un membru al parlamentului britanic a mers în Scoția pentru a ține un discurs important. S-a dus până în Edinburgh cu trenul, apoi a luat o trăsură trasă de cai, luând-o spre sud, unde era destinația sa finală. Dar drumurile erau proaste și trăsura s-a împotmolit în noroi. Un băiat scoțian de la o fermă din zonă a venit să dea o mână de ajutor și l-a ajutat să mute trăsura. Parlamentarul l-a întrebat cât îi datorează. „Nimic,” a răspuns băiatul. „Ești sigur?” a insistat politicianul, dar băiatul a rămas ferm pe poziție și a refuzat plata. „Totuși, n-ai vrea să fac ceva pentru tine?” Ce vrei să te faci când vei fi mare?” Băiatul a răspuns: „Vreau să fiu doctor.” Politicianul s-a oferit să-l ajute pe tânărul scoțian ca să ajungă la facultate și cum era de așteptat și-a respectat promisiunea. Cam o jumătate de secol mai târziu, Winston Churchill s-a îmbolnăvit grav de pneumonie în timp ce participa la o conferință de război în Maroc. Medicii i-au administrat un „medicament miraculos”, numit penicilină, care fusese descoperit de Alexander Fleming.

Știi despre cine era vorba? Fleming era tânărul scoțian care venise în ajutorul acelui membru al parlamentului din trăsura împotmolită… care nu era altul decât Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill.

Într-adevăr, ceea ce semeni aceea vei secera. Domnul Isus la acest adevăr S-a referit când a spus: „Daţi, şi vi se va da.”

Așadar, când Dumnezeu îți spune să pui o sămânță de bunătate în viața cuiva, El o face pentru că are pregătit un seceriș binecuvântat pentru tine, undeva… cândva… în călătoria vieții tale.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 12:37-50


Odată cu capitolul 12 se încheie şi o mare diviziune a acestei evanghelii, pentru că, întradevăr, începând cu capitolul 13, Domnul Se va adresa numai ucenicilor Săi.

Aici avem cele din urmă cuvinte adresate poporului. De acum înainte, acesta va fi împietrit ca naţiune, conform profeţiei lui Isaia. Vedem cum se verifică versetul 11 din capitolul 1: „A venit la ai Săi (în Israel) şi ai Săi nu L-au primit”. De asemenea este confirmat şi versetul următor; unii Lau primit şi, pentru acest motiv, au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu (cap. 1.12). „Chiar dintre maimari, mulţi au crezut în El”, fără totuşi a avea îndrăzneală săşi mărturisească credinţa. Şi motivul ne este dat: „au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu” (v. 43). Noi, cărora ne lipseşte un asemenea curaj de a ne mărturisi credinţa, să ne întrebăm dacă uneori nu se întâmplă aceasta din acelaşi motiv.

Pentru ultima dată, Isus afirmă public şi solemn caracterul divin al slujbei Sale. El este Trimisul lui Dumnezeu şi în acelaşi timp „întipărirea fiinţei Tatălui” (v. 44,49; Evrei 1.3). Niciunul din cuvintele Sale nu este altceva decât expresia absolută a gândului divin. Să medităm la acest exemplu minunat şi, la rândul nostru, să învăţăm de la El deopotrivă ce trebuie să vorbim şi cum să vorbim (v. 49).

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: