Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus l-a văzut pe Natanael venind spre El și a spus despre el: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie”. Natanael I-a spus: „De unde mă cunoști?”. Isus a răspuns și i-a zis: „Înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut, când erai sub smochin”.

Ioan 1.47,48


Doxologiile din Noul Testament (17) – Închinare lui Dumnezeu și Mielului

Aceasta este ultima doxologie din Biblie. Ea vine ca un răspuns la o viziune cu privire la „o mulțime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice națiune și seminții și popoare și limbi”. Această mulțime, îmbrăcată în haine albe, stătea înaintea tronului și înaintea Mielului, zicând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe tron, și a Mielului”. Mai departe citim că toți aceștia au fost mântuiți din necazul cel mare (Apocalipsa 7.9,10,14). Este uimitor că o așa mare mulțime a fost mântuită din toate ororile și suferințele necazului celui mare. Adunarea va fi fost deja răpită și o vedem simbolizată prin bătrânii aflați în jurul tronului. Dumnezeu Își păstrează caracterul de Mântuitor chiar și în cele mai întunecate timpuri de apostazie, atunci când judecă lumea pentru fărădelegile ei.

Acest lucru este atât de minunat, încât îngerii și bătrânii – bătrâni care îi reprezintă pe sfinții răpiți – izbucnesc în laudă și în închinare, rostind această doxologie, care începe și se încheie cu „Amin”. Ei Îl înalță și Îl glorifică pe Dumnezeu pentru înțelepciunea Lui, pentru puterea Lui, pentru tăria Lui… Ei „s-au închinat lui Dumnezeu”. Dumnezeu caută închinători în vasta mulțime de oameni păcătoși de pe pământ (Ioan 4.23). Nu este acesta un lucru minunat? Îngerii se închină aici nu pentru că au fost mântuiți – fiindcă ei nu sunt obiecte ale harului lui Dumnezeu (1 Petru 1.12) – ci pentru că unii oameni au fost mântuiți. Toți închinătorii au un lucru în comun, fie că sunt sfinți din Vechiul Testament, fie că sunt sfinții de astăzi, din Adunare, fie că sunt cei care vor fi mântuiți din necazul cel mare: toți au fost pierduți, oameni păcătoși, și toți au fost spălați în sângele Mielului.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a fost mișcată și fiecare zicea: „Cine este Acesta?”.

Matei 21.10


Cine este Isus Hristos?

El este Înțelepciunea. Când conducătorii religioși au încercat să-L încurce cu întrebările lor, El i-a adus pe toți la tăcere cu răspunsurile Sale înțelepte.

El este Omul ascultător. În grădina Ghetsimani, El S-a rugat: „Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26.39).

El este Omul drept. Deși Isus a fost acuzat înaintea dregătorului roman, acesta a trebuit să mărturisească de mai multe ori că învinuitul era nevinovat: „Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el” (Ioan 19.4).

El este Împăratul iudeilor. Aceste cuvinte au fost scrise pe inscripția pe care Pilat a pus-o deasupra crucii Sale. Toți cei care treceau pe acolo vedeau că poporul se lepădase de Mesia.

El este Mântuitorul nostru. În cele trei ore de întuneric, El a suferit în locul nostru judecata divină. Apoi a murit, achitând în locul nostru plata păcatului.

El este Fiul lui Dumnezeu. Sutașul roman a declarat foarte impresionat despre Isus, când L-a văzut dându-Și viața în putere divină: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27.54).

Citirea Bibliei: Iov 37.5-24 · Fapte 17.22-34

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI NESIGURANȚA (1) – Fundația S.E.E.R. România

„…Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou…” (2 Corinteni 3:5-6).


Nesiguranța te poate pune pe tușă. Când ai impresia că nu ești calificat și demn de succes, îndoiala de sine te poate face să ai un comportament care îți sabotează șansele de a avea succes. Adevărul este că e imposibil să trăiești o perioadă îndelungată la un nivel care nu este în acord cu modul în care te vezi pe tine însuți. Și una dintre cele mai mari probleme cu nesiguranța constă în faptul că ți-e aproape imposibil s-o depistezi, așa că nu te confrunți cu ea și nu o poți învinge.

De ce este așa? Deoarece îți este teamă că recunoașterea vulnerabilității te va face să pari o persoană slabă în ochii altora, le va da putere și imbold criticilor tăi și le va oferi un avantaj celor care se află în competiție cu tine. Nesiguranța te face să-i ții pe ceilalți la distanță. Înseamnă să trăiești fără sfatul și sprijinul persoanelor care te-ar putea ajuta să reușești. Concluzie: nu reușești să ai încredere în alții pentru că nu reușești să ai încredere în tine însuți! Nu e un fenomen nou. În Vechiul Testament, Țofar i-a spus lui Iov: „În mijlocul belşugului va fi în nevoie…” (Iov 20:22).

Să reținem cuvântul „nevoie” și apoi să ne gândim la cuvântul „stres”. Nesiguranța ta îți va șopti: „Dacă lumea m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar iubi, nu m-ar respecta, nu m-ar urma, nu m-ar invita și nu ar investi în mine!” Așadar, unde găsim răspunsul? În Cuvântul lui Dumnezeu! Apostolul Pavel scrie: „Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou.” Primul pas pe care îl ai de făcut pentru a învinge nesiguranța este să-ți găsești valoarea proprie în Dumnezeu și să înveți să te vezi prin ochii Săi. Lucrul acesta îl vei putea face numai stând cu El în rugăciune și citind Cuvântul Său în fiecare zi.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 2:42-47; 3:1-11


Capitolul 2 se încheie cu un minunat tablou al adunării la începuturile ei. Ca şi astăzi, erau adunări pentru zidire, pentru închinare şi pentru rugăciune (v. 42). Noi însă limităm adesea viaţa adunării doar la aceste manifestări, când ea ar trebui extinsă şi în casele celor care o compun (v. 46).

„Fiecare suflet a fost cuprins de teamă”, afirmă versetul 43. Sobrietatea şi seriozitatea se pot armoniza în mod deplin cu bucuria semnalată la sfârşitul versetului 46.

În capitolul 3 vedem cum puterea Duhului Sfânt se manifestă nu numai în cuvintele apostolilor, ci şi în lucrările lor.

Cerând milostenie de la Petru şi de la Ioan, sărmanul olog aşezat la poarta „Frumoasă” a templului nu se aştepta nici pe departe la darul pe care avea săl primească: o vindecare miraculoasă prin credinţa în singurul Nume, al lui Isus. „Ce am, aceasta îţi dau” spune Petru (v. 6). Când este vorba de dat, noi ne gândim, în general, mai întâi la bani (v. 6) şi prea rar la inepuizabila comoară cerească, adică la cunoaşterea Mântuitorului, de care avem totuşi privilegiul să le facem parte celor din jurul nostru.

Ce schimbare pentru acest biet olog! Până atunci, el era „la poartă”, cu alte cuvinte, afară. Acum intră în prezenţa lui Dumnezeu pentru aL lăuda (v. 8). Va mai sta vreunul dintre cititorii noştri încă „la poartă”?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: