23 August 2022
Având deci un Mare Preot însemnat …
Avem un Avocat la Tatăl.
Evrei 4.14; 1 Ioan 2.1
Dacă lucrarea de mântuire este îndeplinită în mod perfect, de ce este El încă Preot la tronul de har? Slujba Lui actuală de preot nu este pentru îndreptățirea noastră; lucrarea pentru îndreptățirea noastră a fost împlinită în mod deplin la cruce. „El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu” (Evrei 10.12). Așezarea Lui acolo este dovada că El nu mai are nimic de făcut pentru îndreptățirea celor ai Săi; acum El așteaptă „până ce vrăjmașii Săi vor fi făcuți așternut al picioarelor Sale”.
Dar, pentru ca noi să ne bucurăm de aceste privilegii, El lucrează într-un alt fel, anume ca Preot. Prin lucrarea în noi a Duhului lui Hristos, vedem multe lucruri în ființa noastră care sunt contrare voii Lui, multe lucruri care ar stânjeni părtășia cu Dumnezeu. Și aici intervine slujba prezentă a lui Hristos, ca Preot. Avem nevoie de preoția Lui pentru a fi menținuți în comuniunea cu Dumnezeu.
De asemenea, avem nevoie de slujirea Lui de Avocat pentru păcatele pe care, din nefericire, le putem comite. Dacă păcătuim, se întrerupe comuniunea? Desigur! Dar dragostea lui Dumnezeu nu este întreruptă, de aceea nici încrederea mea în această dragoste nu trebuie să fie întreruptă, deși comuniunea se întrerupe deseori. Dumnezeu nu poate avea comuniune în niciun fel cu păcatul, nici cu cel mai neînsemnat gând greșit, de aceea, când un astfel de gând ne preocupă mintea, nu putem avea comuniune cu El. Atunci, care este scăparea? Răspunsul îl găsim în 1 Ioan 2.1: „Copilașii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți; dar, dacă cineva a păcătuit, avem un Avocat la Tatăl, pe Isus Hristos cel Drept”. Aici El nu este prezentat ca Preot înaintea lui Dumnezeu, ci ca Avocat la Tatăl. Prin păcat, comuniunea cu Tatăl a fost întreruptă. Lucrarea Sa de Avocat, care ne restabilește în comuniune, este întemeiată pe două lucruri: 1. El, Cel Drept, Se află în prezența lui Dumnezeu și 2. El a făcut ispășire pentru noi. Avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul, dar o putem pierde prin păcat. Atunci intervine avocatura lui Hristos, iar Duhul lui Dumnezeu lucrează pentru a ne restabili, pentru a ne aduce înapoi la părtășia cu Tatăl și cu Fiul.
J. N. Darby
Cum puteți crede voi, care primiți slavă unul de la altul și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?
Ioan 5.44
Un creștin pe jumătate – o întreagă absurditate
ÎPrietenul meu este student și lucrează în timpul vacanței intersemestriale în domeniul construcțiilor. Colegii lui au aflat că el crede în Domnul Isus și au început întrebările: „Băiete, mergi în fiecare duminică la adunare?”. — „Desigur!” — „În fiecare duminică? Ești nebun?” — „Nu”, a spus el, „merg și în timpul săptămânii la ora biblică.” Atunci toți i-au spus: „Băiete, ești nebun! Cum poți să crezi lucruri atât de învechite!? Creștinismul a dat faliment, în ciuda faptului că a durat două mii de ani”.
Tânărul creștin a tăcut tot acest timp. Când băieții au terminat, el le-a spus: „Dacă aceasta este poziția voastră față de credința creștină, înțeleg că voi toți nu mergeți deloc la biserică și ați devenit atei”. După o tăcere îndelungată, un muncitor mai în vârstă a răspuns: „Ce vrei să spui? Și eu sunt creștin și cred în Dumnezeu”. Apoi și ceilalți au spus: „Chiar te consideri mai bun ca noi? Și noi avem credința noastră”. Deodată toți încercau să-l convingă de faptul că și ei sunt religioși. Când au tăcut, tânărul le-a răspuns: „Atunci de ce mă batjocoriți?”.
Nu-i așa că există oameni ciudați? Nu vor să fie cu totul creștini, ci doar puțin religioși. Însă un creștin pe jumătate este o întreagă absurditate; cel pe jumătate nehotărât nu este un creștin adevărat. Ia o hotărâre serioasă și urmează-L pe Domnul din toată inima!
Citirea Bibliei: Iov 33.23-34.15 · Fapte 16.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DOMNUL ÎNȚELEGE (1) – Fundația S.E.E.R. România
„…În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15).
Domnul înțelege prin ce treci, pentru că și El a trecut pe unde ești tu acum. Biblia spune: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16). Asta înseamnă că: 1) Domnul Isus înțelege problemele tale de familie. Și El a avut o familie. Și familia Lui a ajuns să afirme despre El că: „Şi-a ieşit din minţi.” (Marcu 3:21). 2) Domnul Isus înțelege când te simți copleșit: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” (Marcu 6:31). Domnul Isus nu a trebuit numai să se confrunte cu presiuni în lucrare, ci a trebuit să organizeze, să instruiască și să-și mustre propriii ucenici, un grup de pescari needucați, un bigot și un vameș disprețuit de toți. 3) Domnul Isus înțelege când te simți respins. Oamenii din orășelul în care a crescut nu L-au apreciat: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1:11). Când Filip a spus: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, şi prooroci: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1:45-46). Iar arborele genealogic al lui Isus nu Îi dădea prea multe motive de mândrie: Rahav a fost o prostituată, Iacov a fost un înșelător, David a săvârșit adulter și crimă – asta, ca să numim doar pe câțiva… Da, Domnul Isus înțelege. El știe unde ai ajuns astăzi și El poate să te ajute. Așa că, vorbește cu El!
de Jean Koechlin
Ioan 21:15-25
Rămăsese pentru Domnul de împlinit aici, jos, un ultim serviciu al dragostei cu privire la ucenicul Său, Petru. În trei rânduri, acesta îşi tăgăduise Stăpânul. De trei ori trebuie să fie testat printr–o întrebare dureroasă: Ai pretins a avea mai multă iubire pentru Mine decât aceştia, dar nu ei M–au tăgăduit (Marcu 14.29); unde este această dragostea fierbinte de care vorbeai? Eu n–am avut nicio dovadă cu privire la ea
Doamne, Tu ştii, Tu, care-mi citeşti inima ~ este tot ce poate răspunde, în final, sărmanul ucenic. Isus îl va pune oare deoparte? Dimpotrivă, acum, când şi–a pierdut încrederea în sine însuşi, Petru este bun pentru lucrare! „Paşte mieluşeii Mei, oile Mele” îi spune Stăpânul cu tandreţe. Ocupându–se de aceia pe care Isus îi iubeşte, Petru va avea ocazia să–şi arate dragostea pentru Domnul său.
Evanghelia se încheie. Însă tot ce a făcut, a exprimat sau a dovedit Persoana infinită care o umple este de un interes de nepreţuit, iar Dumnezeu nu a uitat aceasta (v. 25). Câte cărţi inepuizabile, pe care le vom citi în veşnicie! Pentru timpul prezent însă, fiecare răscumpărat să reţină, cu încântare şi ca un apel personal, cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului său: „Tu urmează–Mă!”
Mana Zilnica 