Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

În cea din urmă zi, ziua cea mare a sărbătorii, Isus stătea și striga, spunând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie”.

Ioan 7.37,38


Ultima zi a sărbătorii este un simbol al lucrurilor noi și cerești. Aceasta era a opta zi, după cum aflăm din cartea Levitic. Primele șapte zile ale sărbătorii vorbesc despre binecuvântările pământești complete de sub domnia lui Hristos. A opta zi face referire la o binecuvântare care trece dincolo de pământ și de timp. Această binecuvântare nouă și cerească avea să fie introdusă datorită glorificării lui Isus și datorită venirii pe pământ a Duhului Sfânt. Noua binecuvântare nu putea fi limitată la iudei, ci era la dispoziția oricărui om care simțea nevoia să vină la Hristos. Cel care venea la El nu intra imediat în binecuvântarea milenială a pământului, ci era introdus în binecuvântări mai înalte și cerești, prin dăruirea Duhului Sfânt. Mai mult, un astfel de om devenea o sursă de binecuvântare pentru alții, căci Domnul spune, despre cel care credea, că nevoile sale individuale aveau să fie satisfăcute și că, mai mult, „din inima lui vor curge râuri de apă vie”, pentru împrospătarea altora în această lume stearpă.

Aceasta este învățătura principală a capitolului: glorificarea lui Isus ca Om în cer și Duhul Sfânt dăruit celor credincioși pe pământ. Acest lucru înseamnă că, Mesia fiind lepădat, domnia Sa asupra întregului pământ și împlinirea promisiunilor pământești sunt amânate pentru o zi viitoare; în intervalul de timp dintre lepădarea și domnia Sa este introdus creștinismul.

Totuși, aici este avută în vedere binecuvântarea individuală a creștinului. Cuvintele Domnului ne prezintă o ilustrație a ceea ce este posibil pentru cel credincios, în puterea Duhului Sfânt. Cunoașterea experimentală a acestei binecuvântări depinde foarte mult de supunerea noastră față de Duhul. Cel care este plin de Duhul poate fi un canal de binecuvântare în această lume de nevoi, așa cum sunt râurile pentru pământul uscat de secetă (Isaia 44.3).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău, pentru țara cea bună pe care ți-a dat-o. Vezi să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău.

Deuteronom 8.10,11


Pâinea noastră cea de toate zilele

Într-o mare fabrică era pauza de prânz. Angajații savurau mâncarea de la cantina fabricii sau sandvișurile aduse de acasă. Unii citeau ziarul, iar alții discutau despre noile evenimente din politică sau din sport. În încăpere era multă gălăgie, ici-colo se auzeau râsete, era o atmosferă degajată.

Numai unul dintre angajați și-a plecat capul pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu, Creatorul său, într-o scurtă rugăciune pentru darurile de mâncare. În jurul lui, priviri mirate! Unii au zâmbit batjocoritor. Rugăciunea celui credincios nu se potrivea în acel cadru.

Cine se mai gândește astăzi de unde vine „pâinea noastră cea de toate zilele”? Nu ne-am câștigat-o noi înșine?

Din când în când, prețurile alimentelor cresc drastic în unele regiuni aflate în criză, dar câteodată chiar și în lumea întreagă. De aceea oamenii de știință și politicienii ne avertizează cu privire la o foamete la nivel mondial. Să cugetăm că noi, ca și creaturi, suntem dependenți de Dumnezeu și de bunătatea Lui; să-I mulțumim Lui pentru tot binele pe care ni-l dă; să folosim cu grijă alimentele, ca să nu se piardă nimic; să-i ajutăm pe cei care suferă de sărăcie și de foame!

Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„NOCTURNELE” VIEȚII (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Iar voi… umblaţi în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins…” (Isaia 50:11)


Când întunericul în care te afli este îngăduit de Dumnezeu, nu încerca să-ți creezi propria lumină. Avraam a decis să-și aprindă propriul foc când promisiunea lui Dumnezeu de a-i da un moștenitor nu s-a materializat suficient de repede. Sătul să mai aștepte, s-a hotărât să acționeze – devenind tatăl lui Ismael și a ajuns să creeze probleme care durează și vor dura generații la rând! Dumnezeu promisese să elibereze Israelul, dar Moise și-a luat asupra sa sarcina de a face lucrurile așa cum credea el de cuviință. Prin urmare, a ucis un sclav egiptean și a petrecut următorii 40 de ani în pustie (vezi Exodul 2:11-15). Petru a promis că-L va urma pe Hristos în închisoare și până la moarte (vezi Luca 22:33), dar pentru că nu a așteptat instrucțiuni, a bravat și a retezat urechea unui om nevinovat.

Când te afli în întuneric datorită planului divin, nu trebuie să te temi – Dumnezeu te va scăpa! De unde atâta siguranță? Pentru că Biblia ne oferă mari promisiuni: „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric” (Psalmul 112:4) sau „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul 30:5). Cele 40 de zile pe care le-a petrecut Moise singur pe munte, timpul petrecut de Ilie pe Muntele Horeb, și anii în care a stat apostolul Pavel în deșertul Arabiei nu au fost experiențe pierdute; ele au făcut parte din planul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină” (Matei 10:27).

Să observăm două lucruri în acest verset:

  1. În cele mai rele clipe ale tale, Dumnezeu îți descoperă cele mai frumoase perspective.
  2. ) Lumea te va asculta, pentru că ți-ai câștigat „dreptul de a vorbi.” Așa că stai liniștit și lasă-L pe Dumnezeu să te învețe lucruri care pot fi învățate numai în „nocturnele” vieții!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 21:1-14


Numai şapte ucenici sunt prezenţi la întâlnirea pe care Isus leo fixase în Galileea (Matei 26.32; 28.7). Şi din nou pare să fi uitat ce aşteptau. Simon Petru, pe care Domnul îl făcuse totuşi pescar de oameni, se întoarce la vechea lui îndeletnicire. Ce să fie de mirare că, „în noaptea aceea, nau prins nimic”? Cum ar putea fi rodnică munca făcută după propriile gânduri şi departe de prezenţa Domnului? El îi prevenise că, despărţiţi de El, nu vor putea face nimic (cap. 15.5). Când însă El este cu ei, totul se schimbă. Partea dreaptă a bărcii nu are faţă de partea stângă decât un singur (dar esenţial) avantaj, anume că Isus le-o indicase.

Are loc întâlnirea cu Stăpânul care pregătise totul mai dinainte pentru slujitorii Săi obosiţi. Deşi navusese nevoie de peştele lor (v. 9), totuşi El nu dispreţuieşte niciun rod al muncii lor (v. 10), ci îi numără cu exactitate (v. 11).

Dragi prieteni, cât de des, ca şi aceşti ucenici, uităm de măreaţa şi de apropiata noastră întâlnire! De câte ori, de asemenea, în mijlocul circumstanţelor noastre, în eşecuri, ca şi în succese, ar trebui săL putem distinge mai repede pe Cel care ne vorbeşte şi să recunoaştem: „Este Domnul” (v. 7)!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: