Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

A Aceluia care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său și ne-a făcut o împărăție, preoți pentru Dumnezeul și Tatăl Său: a Lui fie gloria și puterea în vecii vecilor! Amin.

Apocalipsa 1.5,6


Doxologiile din Noul Testament (16) – El ne iubește și ne-a spălat de păcate

Apocalipsa este plină de detalii profetice, însă nu acesta este subiectul ei, ci Isus Hristos revelat ca Moștenitor de drept și Cârmuitor al tuturor lucrurilor. Cartea pecetluită cu șapte peceți va fi dată Mielului de către Dumnezeu Tatăl (Apocalipsa 5.1-7; Psalmul 2.8,9). Această carte conține descoperirea scopului și planului lui Dumnezeu cu privire la pământ – revelându-L pe Moștenitorul care are drept asupra tuturor lucrurilor. Judecățile sunt scrise în carte, fiindcă pământul trebuie curățit de fărădelege înainte ca Împărăția glorioasă să fie revelată (Apocalipsa 6.1-17; Matei 13.41-43).

În versetul de astăzi, înainte ca evenimentele scrise în carte să se desfășoare, vedem Adunarea descrisă ca o împărăție de preoți, care nu pot rămâne în tăcere. Evenimentele care urmează să fie revelate nu-i implică în mod direct pe acești preoți, ci implică pe Israel și națiunile pământului. Totuși, ei nu pot rămâne în tăcere, ci Îl laudă pe Domnul lor. Este ca atunci când un mare general se pregătește să participe la o paradă a armatei victorioase, iar soția și copiii săi exclamă cu mândrie: «Acesta este soțul meu!» și «Acesta este tatăl nostru»! În același fel, Adunarea poate spune: «Această Persoană măreață este Cel care a murit pentru noi»!

Noi spunem deci cu toții: „A Aceluia care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său”. Observați timpul prezent folosit aici: „ne iubește”. Este adevărat că El „m-a iubit” și că „a iubit Adunarea” (Galateni 2.20; Efeseni 5.25), însă de asemenea este un adevăr binecuvântat faptul că El ne iubește, în prezent și în mod continuu. El ne-a spălat în sângele Său prețios! Fiind o împărăție de preoți, nu trebuie să așteptăm să ajungem în cer pentru a-L lăuda – „A Lui fie gloria și puterea în vecii vecilor! Amin.”

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

A ales seminția lui Iuda, Muntele Sionului, pe care-l iubește. A ales pe robul Său David.

Psalmul 78.68,70


Un loc și o persoană

În Vechiul Testament găsim un loc și o persoană care aveau o importanță deosebită pentru Dumnezeu.

Locul pe care Îl iubea Dumnezeu era Sionul, muntele harului. Acolo era templul din Ierusalim, unde Dumnezeu Se descoperea. Pe acest munte, Dumnezeu Își va avea locuința și în viitor. Atunci oamenii vor merge la Ierusalim pentru a-I sluji Dumnezeului celui viu.

Persoana aleasă de Dumnezeu ca împărat peste poporul Său a fost David: „Am găsit pe David … om după inima Mea, care va împlini toată voia Mea” (Fapte 13.22). David Îl reprezintă pe Hristos, care va domni ca Împărat peste poporul Israel și îl va binecuvânta.

Și în Noul Testament găsim un loc și o persoană. Domnul Isus spune în Matei 18.20: „Acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”. Acesta este locul: unde doi sau trei se adună în Numele Său. Persoana este Isus Hristos în mijlocul celor credincioși.

Cunoașteți voi acest loc unde Domnul Isus este punctul central? Apreciați voi privilegiul de a fi strânși în Numele Său? În acest loc, Dumnezeu a promis binecuvântările Sale. Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu care a devenit Om, este Persoana peste care se odihnește toată plăcerea Tatălui, pentru că El a împlinit până la sfârșitul vieții Sale voia divină.

Citirea Bibliei: Iov 32.1-22 · Fapte 15.13-29

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„NOCTURNELE” VIEȚII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate… Eu… Domnul care te chem pe nume…” (Isaia 45:3)


Uneori Dumnezeu nu ne spune de ce se întâmplă anumite lucruri, pentru că El dorește să știm în Cine ne-am pus încrederea!

În Psalmul 23, David începe prin a vorbi despre Dumnezeu: „Domnul este Păstorul meu”… și ajunge să vorbească cu El: „Tu ești cu mine.” Ce s-a întâmplat pe parcurs? David a învățat că indiferent cât de întuneric este pe drum, Domnul este alături de noi ca să ne conducă. El a descoperit că e mai bine să treci prin vale cu Dumnezeu, decât să stai pe vârf de munte singur. Dumnezeu nu ne luminează mereu cărarea, însă El promite: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca” (Isaia 43:2). Când ai impresia că mai jos de atât nu se poate, sau că te-ai afundat până peste cap, invocă această promisiune a Lui!

Iov a avut multe întrebări fără răspuns, dar când a început să înțeleagă diferența dintre rațiune și relație, el i-a mărturisit lui Dumnezeu: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5).

Când nu găsești nicio explicație, nu presupune că întunericul este întotdeauna lucrarea diavolului. Uneori, e unul dintre cele mai bune instrumente prin care Dumnezeu te învață. „Într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare… Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat, pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat… Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriți.” (Marcu 6:48-51) Ajungi să-L cunoști pe Domnul atunci când treci cu El prin furtuni.

Psalmistul a spus: „nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.” (Psalmul 139:12). Așadar, în loc să fugi de problemele tale, mai bine roagă-L pe Dumnezeu să-ți dezvolte acea „vedere nocturnă” și să-ți arate „vistierii ascunse și bogăţii îngropate”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 20:19-31


Este seara unei minunate zile întâi a săptămânii. Potrivit promisiunii Sale, Mântuitorul înviat Se prezintă în mijlocul ucenicilor Săi adunaţi (cap. 14.19). Le arată în mâinile şi în coasta Sa „dovezi” garantate că este făcută pacea lor cu Dumnezeu (Fapte 1.3). El suflă peste ei viaţa cea nouă (comp. cu Geneza 2.7 şi cu 1 Corinteni 15.45) şi îi trimite să vestească, acelora care cred, iertarea de păcate (v. 23).

În acea duminică, Toma lipsise de acolo. Iar când ceilalţi ucenici îl anunţă: „Lam văzut pe Domnul” (v. 25), inima lui rămâne rece şi necredincioasă. Şi câţi copii ai lui Dumnezeu nu se privează cu uşurinţă de preţioasa strângere în jurul Domnului Isus, poate pentru că, în străfundul inimii lor, nu cred cu adevărat în prezenţa Lui! Toma reprezintă rămăşiţa iudaică care, mai târziu, văzânduL, Îl va recunoaşte pe Domnul şi Dumnezeul său. „Ce sunt rănile acestea în mâinile Tale?”, vor întreba ei (Zaharia 13.6). Partea binecuvântată a răscumpăraţilor din perioada actuală este însă de a crede fără să fi văzut încă (1 Petru 1.8). Pentru acest scop au fost scrise aceste lucruri, nu numai pentru a fi citite, ci pentru a fi crezute! Credinţa noastră, întemeiată pe Scripturi, trebuie să şiL însuşească pe Cel care dă viaţa şi care este Fiul lui Dumnezeu (v. 31).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: