Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 23, 2022”

23 Septembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosua, fiul lui Nun, … L-a urmat pe deplin pe Domnul.

Numeri 32.12


În vremea în care trăim, caracterizată de egoism și de dorința de afirmare, cât de mângâietor este să privim la Iosua și la slujba lui marcată de lepădare de sine! Fie că este vorba de zilele timpurii, când îl slujea pe Moise, fie de cele de mai târziu, când a condus poporul, el întotdeauna L-a glorificat pe Dumnezeu prin ascultarea și prin credincioșia sa – un exemplu pentru noi, ca să nu căutăm să fim slujiți, ci, la fel ca binecuvântatul nostru Domn Isus, să căutăm să slujim altora.

Prima dată când auzim de Iosua este atunci când Moise îi poruncește să lupte împotriva lui Amalec, iar rezultatul a fost că „Iosua a făcut cum i-a zis Moise” (Exod 17.10). Moise avea nevoie de cineva în care să se poată încrede, iar Dumnezeu l-a recunoscut pe Iosua, câteva versete mai târziu, ca fiind mâna dreaptă a acestuia: „Și Domnul i-a zis lui Moise: «Scrie aceasta spre aducere-aminte în carte și spune lui Iosua»” (versetul 14). Mai târziu, îl vedem pe Iosua slujindu-l cu credincioșie pe Moise: „Moise s-a ridicat, și Iosua, slujitorul său” (Exod 24.13). În toți acești ani de început nu citim că Iosua ar fi încercat să-și facă un nume; el a slujit în tăcere și în anonimat.

Râvna lui Iosua în slujire a rămas aceeași chiar și atunci când Moise nu era împreună cu el, fiindcă râvna sa nu și-a avut izvorul în dorința de a-l impresiona pe Moise, ci în cea de a-L glorifica pe Dumnezeu. În Exod 33.11 citim: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul său. Și se întorcea în tabără; dar slujitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu ieșea dinăuntrul cortului”.

Când a venit timpul ca Moise să fie înlocuit, Domnul l-a ales pe Iosua (Numeri 27.18). Timpul punerii sale la probă dovedise că era persoana potrivită pentru această lucrare. Mărturia cu privire la el a fost aceea că L-a urmat „pe deplin pe Domnul” (Numeri 32.12). Să urmăm exemplul lui, pentru ca recomandarea noastră să nu fie de la oameni, ci de la Stăpânul nostru, care să ne spună: „Bine, rob bun și credincios!” (Matei 25.21).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa sunt căile oricărui om care umblă după câștig necinstit, câștig care ia viața celor ce îl au.

Proverbe 1.19


Cu săculeții cu aur la brâu

Pe vremea exploatării aurului, un vapor s-a ciocnit de o epavă pe fluviul Mississippi și s-a scufundat rapid. Printre pasageri erau mulți căutători de aur care se întorceau cu prăzile lor acasă. Bărcile de salvare nu erau nici pe departe suficiente pentru toți. Mulți au încercat să se salveze pe scânduri, alții au reușit să înoate până la mal. La final, toți pasagerii au fost salvați, toți… mai puțin unul. Acel bărbat sărise și el în apă… și s-a scufundat ca o piatră. După câteva zile a fost adus la mal și s-a constatat că își legase de brâu săculeții cu aur, pe care ceilalți căutători i-au lăsat pe vaporul avariat. Greutatea aurului l-a tras în adâncuri. Pentru scurt timp a fost un om bogat, dar această bogăție l-a costat viața.

Această întâmplare ne arată pericolul în care ne aflăm. Ne interesează numai „aurul”, onoarea, plăcerile? Tot ceea ce ni se pare atât de valoros pe pământ nu are nicio valoare pentru veșnicie, însă ne poate împovăra când va trebui să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu. O viață trăită numai pentru lumea aceasta este o viață fără Dumnezeu. Drept urmare, ea ne va duce veșnic departe de Dumnezeu.

De aceea, Dumnezeu ne atenționează la timp, pentru că nu dorește pieirea, ci salvarea și fericirea noastră veșnică. El ne întinde în Isus Hristos mâna Lui salvatoare. Să o apucăm!

Citirea Bibliei: Isaia 20.1-21.17 · Fapte 27.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ UNEI SITUAȚII DE CRIZĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea…” (Psalmul 142:3)


Modul în care gestionezi o criză va determina felul în care o sfârșești: vei fi copleșit, sau vei deveni mai puternic! Dr. Jeffrey Rossman sugerează cinci moduri prin care poți face lucrul acesta:

1) Recunoaște-ți sentimentele. David a spus: „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.” Dumnezeu știe deja ceea ce simți, și înăbușirea emoțiilor nu face decât să-ți slăbească energia, să te facă tensionat, deprimat… și încetinește procesul vindecării.

2) Găsește-ți un confident. Asta nu înseamnă să-ți deschizi inima în fața oricui, ci înseamnă să te deschizi în fața celor pe care îi iubești și cărora le pasă. Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) Numeroase studii au confirmat puterea dată de suportul și sprijinul comunității în perioadele de criză.

3) Notează-ti gândurile într-un jurnal. A scrie despre un eveniment traumatic este o modalitate de a te descărca. Minimizează șansa de a te îmbolnăvi sau de a ajunge să fii deprimat; cu cât scrii mai mult, cu atât mai mult răspunsurile negative adresate memoriei se diminuează!

4) Refuză să intri în jocul învinovățirii. „E vina celuilalt” sau „Doctorul nu a respectat procedura” sau „Șeful nu mi-a dat niciodată vreo șansă!” A arunca vina asupra altora îi face pe ceilalți responsabili pentru durerea ta, și aproape tot timpul vei avea resentimente, care îți vor prelungi nefericirea. Nu te mai simți ca un preș; poți ierta în timp ce faci pași spre a fi mai puțin vulnerabil data viitoare!

5) Iartă-te! Ești doar un om, la fel ca toți ceilalți! Recunoaște că ai greșit, cere-ți iertare de la Dumnezeu, apoi iartă-te și mergi mai departe. Cuvântul lui Dumnezeu spune că atunci când El te iartă, „nu-Și va mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25) Așadar, nici tu nu trebuie să-ți mai aduci aminte de ele!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

F. Ap. 16:16-40


Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia!

Ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca să ajute (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: Bucuraţivă totdeauna în Domnul (Filipeni 4:4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.

La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberândui pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: Crede în Domnul Isus (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.

După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a-i îndemna din nou pe fraţi.

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: