29 Septembrie 2022
Toți care doresc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați.
2 Timotei 3.12
Ce este lumea și cum poate creștinul să trăiască în ea? (3)
Trebuie să fim în contact cu lumea, într-o anumită măsură, însă acest contact nu trebuie să fie niciodată părtășie. Domnul Isus, care nu a fost din această lume, a suferit și a fost strâmtorat; singurătatea și necazul au fost reale pentru El, iar ele vor fi reale și pentru noi, exact în măsura în care călcăm pe urmele pașilor Lui. Totuși, prea mulți dintre noi găsim mângâiere și satisfacție în sistemul nelegiuit al lumii, și avem simțământul cu totul nepotrivit că suntem acasă aici. Oare aceasta să fie casa noastră, o casă în care Hristos nu este? Pe acest pământ, dacă Îi aparținem Lui, nu suntem decât niște străini și călători, obosiți și lipsiți de cămin.
Fiind în lume, nu putem evita contactul cu ea, însă este trist că acest contact are loc la nivele la care nu ar trebui să existe deloc; și el n-ar exista deloc dacă am purta în trupul nostru omorârea Domnului Isus. Multe sunt înșelăciunile cu care vrăjmașul amăgește inima, chiar și pe cea a copiilor lui Dumnezeu. Întrunirile și slujbele religioase, în care carnea are toată libertatea să participe, înlocuiesc trăirea prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Cei evlavioși din vechime, care au primit mărturie că erau plăcuți lui Dumnezeu, au fost disprețuiți în vremea lor, au fost socotiți ca gunoiul acestei lumii, fiindcă toate interesele lor au fost legate de cer.
Spre deosebire de ei, noi suntem niște credincioși «onorabili». Trăim prea mult potrivit cu sistemul lumii, ca să intrăm în conflict cu el, iar rezultatul este că suntem supuși neloiali ai lui Hristos și scăpăm de cruce și de ocara ei. Totuși, cuvintele acestea rămân mereu adevărate: toți cei care vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați. Calea este una strâmtă. Facă Domnul să fim dintre cei „puțini” care o găsesc! Fiecare purtăm cu noi propriul pașaport – suntem pecetluiți cu Duhul Sfânt și așteptăm să fim răpiți, pentru a-L întâlni pe Domnul nostru și pentru a fi pentru totdeauna cu El – ce speranță fericită!
J. N. Darby
Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.
Ioan 6.37
Greșise ușa
Un bărbat care era de mult timp îngrijorat de mântuirea sufletului său a primit pace cu Dumnezeu prin vestirea evangheliei de către Robert M’Cheyne. La sfârșitul predicii a venit la predicator pentru a-i spune ce s-a petrecut în inima lui. Bucuria Domnului umplea așa de mult sufletul său și fața îi strălucea atât de tare, încât M’Cheyne l-a întrebat direct: „Cum ați primit mântuirea?”. Acel bărbat i-a răspuns: „Am încercat tot timpul să intru pe ușa sfinților, dar, în timp ce vorbeați, mi-am recunoscut greșeala și am intrat pe ușa păcătoșilor”.
Și astăzi, mulți oameni caută să intre pe ușa sfinților, în loc să intre pe ușa păcătoșilor. Ei încearcă să se lase de păcate și de obiceiuri rele, chiar se laudă cu promisiuni de îmbunătățire și decid ca în viitor să se comporte altfel decât în trecut. Cu alte cuvinte, ei încearcă să devină mai buni și să se facă potriviți pentru prezența lui Dumnezeu. În tot acest timp întorc spatele ușii prin care ar trebui să intre. Domnul Isus a venit nu pentru a-i chema pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință. El a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10). Atât timp cât încerci să-ți câștigi mântuirea, vei găsi o ușă încuiată. Vino acum așa cum ești, cu păcatele tale, la Isus, și acceptă-L pe Cel care singur este Mântuitorul păcătoșilor!
Veniți la Hristos ca oameni păcătoși, nu ca sfinți!
Citirea Bibliei: Geneza 17.1-27 · Iuda 1-4
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
POȚI RECUPERA CE AI PIERDUT – Fundația S.E.E.R. România
„Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (1 Samuel 30:8)
În timp ce împăratul David se afla la război cu oastea sa, amaleciții le-au distrus casele și le-au luat familiile prizoniere. Când s-au întors și au văzut ei grozăvia, armata lui David împreună cu el „a plâns până n-au mai putut plânge” (1 Samuel 30:4). Apoi, poporul a vrut să-l ucidă cu pietre pe David. Ce a făcut David? L-a întrebat pe Dumnezeu: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Să remarcăm patru aspecte importante:
1) Satan îi va ataca pe cei dragi ai tăi ca să ajungă la tine. Poate fi vorba de lucruri importante, cum ar fi faptul că soțul tău își pierde locul de muncă sau că soției tale i se descoperă un nodul la sân, sau lucruri mai mărunte, cum ar fi: tensiuni în familie, sau lipsă de considerație unul față de celălalt… Tu trebuie să veghezi și să discerni atacurile lui Satan, ca să te aperi de ele!
2) Iubește-i pe oameni, dar sprijină-te numai pe Dumnezeu! Cei cu care David a luptat cot la cot într-o zi, în următoarea zi s-au întors împotriva lui. De aceea, tăria ta, strategiile și soluțiile pentru traiul zilnic trebuie să vină de la Dumnezeu, nu de la alții.
3) Vorbește cu tine însuți într-un mod adecvat. „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul.” (1 Samuel 30:6) Dacă vrei să ajungi descurajat, vorbește despre problema ta. Dacă vrei să fii încurajat, vorbește cu Acela care îți poate schimba situația – Domnul. Biblia spune: „Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.” (Proverbele 15:4) Așa că învață să vorbești cu tine însuți într-un mod adecvat!
4) Poți recupera ceea ce ai pierdut! Dumnezeu i-a zis lui David: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Și Dumnezeu nu S-a schimbat! Ceea ce a făcut atunci pentru David și oamenii săi, poate face azi și pentru tine, dacă Îl cauți!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 19:1-22
Credincios promisiunii făcute (cap. 18.21), apostolul soseşte la Efes, capitala provinciei Asia. Va rămâne aici trei ani (cap. 20.31), succedându–l pe Apolo, în timp ce, la Corint, Apolo „udă” ceea ce apostolul sădise (cap. 18.27,28; 1 Corinteni 3.6). Nu vedem între aceşti slujitori ai lui Dumnezeu nici gelozie, nici vreun gând de revendicare a vreunui câmp special din lucrare.
Botezul lui Ioan, singurul cunoscut de aceşti efeseni, îi pregătea pe iudeii pocăiţi să primească un Mesia împărăţind pe pământ. Creştinul, dimpotrivă, are o poziţie cerească; el este pus, prin Duhul Sfânt, în relaţie cu un Hristos mort şi înviat ~ adevăr subliniat într–un mod cu totul special de Epistola către Efeseni.
Cuvântul Domnului „creştea şi se întărea” (v. 20) nu numai prin minunile făcute de apostol, ci şi prin autoritatea Sa asupra inimilor. Cuvântul îi determina pe aceşti credincioşi să mărturisească ceea ce făcuseră şi să renunţe în mod public la practicile de vrăjitorie. Plini de „dragostea dintâi” (Apocalipsa 2.4), aceşti efeseni nu vor să aibă deloc comuniune cu „lucrările neroditoare ale întunericului” (Efeseni 5.11).
Dragi prieteni, îşi arată Cuvântul lui Dumnezeu puterea în lume prin roade vizibile şi în vieţile voastre?