24 Septembrie 2022
Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se opune autorității se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor primi judecata.
Romani 13.1,2
Creștinul și autoritățile (3)
Înaintea lui Pilat din Pont, Domnul Isus a afirmat cu claritate că puterea guvernatorului era dată „de sus” (Ioan 19.11). Domnul a confirmat autoritatea lui Pilat dată de Dumnezeu și a spus că cel care-L dădea în mâinile lui avea un mai mare păcat – Iuda și poporul iudeu. Pilat nu dorea să-și riște viața și poziția, însă a păcătuit din cauză că a cedat cerințelor iudeilor, deși dorea să-L elibereze pe Isus – pe Cel fără de păcat (versetele 12-16).
Apostolul Pavel a scris că Dumnezeu a instituit orice autoritate guvernamentală. Din acest motiv, toți oamenii, credincioși și necredincioși, trebuie să fie supuși autorităților instituite de El. Această supunere include plătirea taxelor și a impozitelor (Romani 13.1-7). Aceste instrucțiuni date prin Pavel, precum și altele date prin Petru, au fost scrise sub domnia lui Nero, care a domnit între anii 54 și 68 d.Hr. Acest împărat a devenit tot mai crud în timpul domniei sale, i-a persecutat pe creștini în mai multe rânduri și i-a executat pe mulți dintre ei cu multă cruzime. Totuși, toți credincioșii de atunci au fost îndemnați să se supună autorității din acea vreme, și așa sunt îndemnați și astăzi, să se supună autorităților actuale.
Singura excepție de la ascultarea datorată autorităților este atunci când ele ne cer să facem ceva care este în contradicție cu voia lui Dumnezeu. Acest lucru a fost confirmat de Petru și de ceilalți apostoli, atunci când au stat înaintea mai-marilor poporului (Fapte 4.19; 5.29). Această singură excepție nu face decât să confirme regula generală a supunerii față de autorități. Chiar și într-o astfel de situație singulară, în care nu putem să ascultăm de autorități, trebuie totuși să le arătăm respect. Așa au făcut prietenii lui Daniel, când au refuzat porunca împăratului Nebucadnețar de a se închina înaintea chipului ridicat de acesta (Daniel 3).
A. E. Bouter
[Isus] a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!”.
Marcu 6.50
„Am văzut zâmbetul căpitanului!”
Un mic vapor a fost surprins de o furtună violentă care l-a împins spre malul stâncos și periculos. Se va zdrobi de stânci și se va scufunda? – În acea situație tensionată, un bărbat s-a desprins din grupul de pasageri înfricoșați, a urcat pe punte și cu greu a ajuns la cabina căpitanului.
Căpitanul ținea cârma strâns, cu amândouă mâinile. Încet, dar sigur, a reușit să îndepărteze centimetru cu centimetru vaporul de stâncile periculoase și să-l dirijeze spre largul mării. Căpitanul l-a observat pe pasagerul care se uita la el cu încordare și i-a zâmbit.
Când bărbatul s-a întors la ceilalți pasageri, i-a încurajat cu cuvintele: „Totul va fi bine. Am văzut zâmbetul căpitanului!”.
Poate vă aflați într-o situație dificilă și vă temeți că vaporul vieții dumneavoastră se va lovi de stânci. Îndreptați-vă privirea spre „Căpitan”, spre Domnul Isus! Mâinile Lui țin strâns cârma, iar ochii Lui vă privesc cu multă dragoste și bunăvoință. Atunci veți putea spune: Am văzut fața Domnului! Și dacă vă veți apropia și mai mult cu urechea de El, veți putea auzi cuvintele Sale: „Eu sunt; nu te teme!”.
Slavă Lui! El e iubirea, / Pe ai Săi nu-i va lăsa.
Chiar în noaptea cea mai neagră / Strălucește fața Sa.
—F. A. Krummacher
Citirea Bibliei: Isaia 22.1-25 · Fapte 27.14-26
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ FACI FAȚĂ UNEI SITUAȚII DE CRIZĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România
„…Dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere…” (Filipeni 1:9)
Când te afli într-o situație de criză, atitudinea corectă face diferența dintre disperare și determinare. Dr. Jeffrey Rossman ne oferă șase pași care ne pot ajuta într-o situație de criză:
1) Caută modalități de-a înțelege situația. Dumnezeu poate schimba răul în bine. Dacă ești o persoană optimistă, îți poți folosi experiența pentru a-i ajuta pe alții. „Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4)
2) Analizează-ți prioritățile. „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12) Cum altfel ai dori să-ți petreci timpul acum? Cu cine ți-ar plăcea să-l petreci cel mai mult? Cum îți poți folosi calitățile în slujba a ceea ce este important pentru tine? Dacă ai mai avea de trăit numai un an, ce conversații ai vrea să ai? Ce fel de persoană ai vrea să fii?
3) Crede că poți să-ți revii. Un aspect important al optimismului este încrederea în abilitatea ta de a o scoate la capăt. Chiar dacă ai competențele practice pentru a face față situației, dacă nu crezi în flexibilitatea ta emoțională, te vei da bătut.
4) Pune-te în mișcare. Exercițiul fizic îți intensifică energia și îți dă o stare de spirit mai bună. Îți întărește abilitatea de a-ți influența sănătatea și starea de bine.
5) Ieși din zona de confort. „Dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere.” Învață o limbă străină sau un nou program pe calculator; începe un proiect acasă sau la locul de muncă. A te apropia și a te ocupa de lucrurile nefamiliare îți întărești încrederea și capacitatea de a face față situațiilor noi. Cu cât mai multe cerințe ai de la tine însuți, cu atât mai optimist vei deveni.
6) Dă la o parte buruienile care îți îneacă optimismul. Când începi să ai gânduri pesimiste sau cinice, fă un pas în spate și redefinește-ți perspectiva, căutând soluții concrete de a rezolva problema. Așadar, păstrează-ți încrederea în Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 16:16-40
Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia! ~ ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca „să ajute” (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: „Bucuraţi–vă totdeauna în Domnul” (Filipeni 4.4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.
La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberându-i pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: „Crede în Domnul Isus” (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.
După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a–i îndemna din nou „pe fraţi”.
Mana Zilnica 