27 Octombrie 2022
După ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.
Tit 2.12,13
În acest capitol, Pavel își continuă îndrumările către Tit, pentru ca acesta să poată pune în rânduială lucrurile care mai rămăseseră de rânduit în adunarea din Creta. El îi amintește lui Tit să vorbească „cele cuvenite învățăturii sănătoase” (Tit 2.1), iar apoi îi dă îndemnuri specifice cu privire la bărbații bătrâni, la femeile bătrâne, la tineri și la tinere.
Îndemnurile sunt mai întâi pentru cei mai în vârstă, de vreme ce aceștia, în marea lor majoritate, erau de cel mai mult timp pe drumul credinței și ar fi trebuit să fie la un stadiu de maturitate care să-i facă modele pentru ceilalți credincioși. Acesta este un lucru de natură să-i cerceteze pe toți cei în vârstă, fiindcă cei tineri vor privi întotdeauna către ei. De aceea, ei trebuie să fie un bun exemplu în ce privește umblarea și vorbirea. Cât despre cei tineri, ei trebuie să știe că sunt, în același fel, priviți de către cei mai tineri decât ei. Există o listă cuprinzătoare cu instrucțiuni în acest capitol, din care cu toții putem avea mult folos. Trebuie să luăm seama la felul în care-L reprezentăm pe Hristos către cei din jurul nostru, credincioși sau necredincioși, astfel ca cei împotrivitori să fie dați de rușine și să nu aibă nimic rău de spus despre noi (versetul 8). Fie ca noi toți să facem să strălucească „învățătura Dumnezeului nostru Mântuitor” (versetul 10)!
Versetul 12 pare să fie un rezumat la toate acestea: „după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent”. Trăirea cu cumpătare are referire la viața noastră personală; trăirea cu dreptate are referire la legăturile noastre cu ceilalți; trăirea cu evlavie înseamnă trăirea zilnică sub privirea lui Dumnezeu, cu dorința de a-I fi plăcuți. Noi așteptăm „fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor pentru Sine, plin de râvnă pentru fapte bune” (versetele 13 și 14).
J. Redekop
Este timpul să căutați pe Domnul, până ce va veni și va ploua dreptate peste voi.
Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape.
Osea 10.12; Isaia 55.6
Vremea potrivită
Eram într-o stațiune balneară și, la masă cu mine, era un domn amabil cu care mă înțelegeam foarte bine. Savura cu plăcere mâncarea și dormita cu aceeași plăcere la soare. După toate aparențele, colegul meu de masă nu cunoștea dragostea lui Dumnezeu. Într-o zi, la masă, i-am dat o broșură cu mesaj biblic, spunându-i: „Mi-ar plăcea să vă văd citind în ea. Veți afla despre dragostea lui Dumnezeu față de oameni, despre lucrarea Fiului Său pentru salvarea omenirii. Sunt lucruri importante, care vă fac să meditați la viața de dincolo de acest pământ”. Mi-a mulțumit cu căldură și mi-a zis: „Aici sunt la tratament. Dar voi găsi acasă timp liber și poate o voi citi”.
M-a întristat că a pus broșura deoparte. Dacă acolo, în stațiune, omul acesta nu avea timp, cu siguranță nici acasă nu va găsi timp și ocazie să citească! Adevărul era că nu dorea să citească, nu dorea să-și ia timp să se gândească la Dumnezeu și la veșnicie.
Este foarte periculos să procedăm în felul acesta cu Dumnezeu! Este foarte înțelept să înțelegem că acum este vremea potrivită să-L căutăm pe Dumnezeu, să-L primim pe Fiul Său ca Mântuitor al nostru personal. Orice amânare poate fi un prea târziu, un veșnic prea târziu.
Citirea Bibliei: Isaia 52.1-15 · Evrei 12.12-17
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII BLÂND! (4) – Fundația S.E.E.R. România
„…Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbele 13:18)
Încheiem azi miniseria despre blândețe; în al patrulea rând, dovedește blândețe când cineva te mustră, și lasă-te modelat, nu fi ca o stană de piatră. „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19) Dacă le faci pe primele două, cel de-al treilea vine în mod natural. Dacă ești grabnic la ascultare și încet la vorbire, vei fi zăbavnic la mânie. „Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” Așa că folosește-ți urechile, mai mult decât gura, și fii dispus să accepți mustrarea.
Oamenii înțelepți au o atitudine de genul „învață-mă”, și sunt dispuși să învețe de la ceilalți. Poți învăța de la oricine, dacă știi ce întrebări să pui. Este important să nu încetezi niciodată să-ți pui întrebări, deoarece în clipa în care te-ai oprit din învățat, în viață, ești terminat! Lasă-te modelat, nu te împotrivi! Soților, puteți învăța de la soțiile voastre, sau lucrul acesta vi se pare ca o amenințare?! Când soția ta îți face o sugestie, intri în defensivă și iei fiecare comentariu ca pe un afront? Soțiilor, puteți învăța de la soții voștri? Părinților, puteți învăța de la copiii voștri? Dacă vrei să fii singur în viață, nu-ți recunoaște niciodată greșelile, nu învăța niciodată de la nimeni și nu lăsa pe nimeni să te învețe nimic. Cât timp a trecut de când ai recunoscut în fața soțului sau a soției tale: „Dragă, am greșit, a fost vina mea!”?! Unii nu au spus așa ceva de ani de zile!
Biblia spune: „Primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi…” (Iacov 1:21) Când te apropii de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să te apropii de el cu o atitudine blândă și smerită, și să spui din toată inima: „Doamne, sunt gata să fiu modelat!”
de Jean Koechlin
Romani 5:12-21
Pentru un credincios întors la Dumnezeu pe patul de moarte, epistola ar fi putut să se încheie cu versetul 11. Problema păcatelor sale a fost reglată; el este bun pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru cel care continuă însă să trăiască pe pământ, o problemă dureroasă se pune de acum înainte: el are încă în el natura veche, „păcatul”, care nu poate produce decât roade rele (alterate, corupte, stricate). Riscă el deci să–şi piardă mântuirea? Ceea ce urmează, de la capitolul 5.12 până la capitolul 8, ne învaţă cum S–a îngrijit Dumnezeu de aceasta: El a condamnat nu numai faptele, ci şi voinţa rea din care au luat ele naştere, pe omul „cel vechi” (cap. 6.6), absolut după asemănarea lui Adam, strămoşul său. Să ne imaginăm că un tipograf neglijent, în timp ce pregăteşte clişeul pentru o carte, a lăsat să–i scape grave greşeli care falsifică total ideea autorului. Aceste greşeli se vor reproduce în tot atâtea exemplare câte va scoate. Cea mai înaltă tehnică de a le lega nu va schimba cu nimic conţinutul. Pentru a avea un text fidel, scriitorul va trebui să scoată o nouă ediţie, după un alt clişeu.
Primul Adam este ca acest clişeu rău. Câţi oameni, atâţia păcătoşi! Dumnezeu însă nu a căutat să îmbunătăţească rasa adamică. El a dat naştere unui Om nou, Hristos, şi ne–a dat viaţa Lui.
Mana Zilnica 