10 Octombrie 2022
Faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre.
Filipeni 4.6
Trăim într-o lume plină de suferințe. Aceasta a fost starea ei de la căderea în păcat – păcatul nu poate exista fără suferință. Iar până când păcatul nu este îndepărtat din această lume, este în zadar ca cineva să creadă că poate evita suferința. Unii, fără îndoială, au parte de mai multe suferințe decât alții. Trupurile noastre, proprietățile, familiile, copiii, rudele, prietenii și vecinii – toți și toate sunt fiecare motive de îngrijorare. Boala, moartea, dezamăgirea, despărțirea, nerecunoștința, batjocura – toate acestea sunt lucruri obișnuite în această lume. Nu putem trece prin viață fără să le simțim. Mai devreme sau mai târziu ne vor atinge pe fiecare dintre noi.
Cu cât afecțiunile noastre sunt mai vii, cu atât mai adânci sunt necazurile noastre; și cu cât iubim mai mult, cu atât va trebui să plângem mai mult. Dar care este cea mai bună cale pentru a dobândi bucuria într-o lume ca aceasta? Cum vom putea trece prin această vale a plângerii experimentând cât mai puțină durere? Nu cunosc o cale mai bună decât obiceiul de a duce toate lucrurile la Dumnezeu, în rugăciune. Acesta este sfatul pe care Scriptura ni-l dă, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Ce spune Dumnezeu? „Cheamă-Mă în ziua necazului: Eu te voi salva și tu Mă vei glorifica!” (Psalmul 50.15).
Singurul mod prin care poți fi fericit cu adevărat într-o lume ca aceasta este să aruncăm mereu toate grijile noastre asupra lui Dumnezeu. Încercarea de a ne purta singuri poverile este motivul pentru care suntem atât de triști. Dacă I-am spune lui Dumnezeu toate lucrurile cu care ne confruntăm, El ne-ar da puterea să le îndurăm.
J. C. Ryle
Și-au ridicat glasul într-un gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Tu ești Dumnezeul care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele!”.
Fapte 4.24
O creație genială trebuie să aibă un Creator genial
Cașalotul este un mamifer marin echipat în așa fel încât să poată să se scufunde până la 3.000 de metri adâncime, fără să moară în urma vreunei decompresii.
Ciocănitoarea izbește cu lovituri puternice într-un copac, fără să sufere comoție cerebrală.
Păsările călătoare dispun de un pilot automat, încât ajung la țintă, indiferent de vreme sau de ora din zi, fără să se rătăcească.
Cine a creat aceste animale geniale? Inteligența și înțelepciunea care se văd în natură sunt efectiv copleșitoare, încât nu putem să tragem decât o singură concluzie: în spatele unei creații geniale este un Creator genial. Acest lucru este confirmat în prima propoziție din Biblie: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Geneza 1.1). Dumnezeu este acest Creator. Însuși El o spune: „Eu sunt Cel care am făcut pământul și am creat pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile și am așezat toată oștirea lor” (Isaia 45.12).
Omul nu este un produs al întâmplării! Dumnezeu a dorit să existăm și ne-a creat să trăim pentru El.
Căci ne-a zidit o forță creatoare,
O-nțelepciune fără de hotare.
Există Dumnezeu cu-adevărat!
—C. Ioanid
Citirea Bibliei: Isaia 41.1-29 · Evrei 6.10-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREDE ÎN VIZIUNEA TA! – Fundația S.E.E.R. România
„…Voi turna Duhul Meu…” (Ioel 2:29)
Biblia ne spune că Dumnezeu a vorbit prin profetul Ioel anunțând că „bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea…” (Ioel 2:28-29) Indiferent de vârstă sau gen, Dumnezeu are pentru tine o viziune pe care dorește s-o împlinești. Și uneori nu înțelegi, pentru că nu te simți pregătit. În musicalul „Omul din La Mancha”, există o scenă în care Don Quijote și slujitorul său se uită la un han dărăpănat. Don Quijote își descrie viziunea spunând că vede un han cu turnuri și porți magnifice, iar slujitorul său încearcă din răsputeri să vadă aceeași imagine, însă tot ceea ce poate vedea sunt niște ruine. Și când încearcă să le descrie, Quijote spune: „Oprește-te! Nu voi lăsa ca realitatea ta să se amestece cu viziunea mea!” Majoritatea marilor realizări încep sub forma unei viziuni în inima cuiva. Și de multe ori, lumea încearcă să convingă acea persoană că viziunea este irealizabilă, sau că respectivul nu se va ridica la înălțimea ei. Deseori asta confirmă cele mai adânci temeri ale vizionarului referitoare la abilitățile sale. Acesta este punctul crucial! Dacă îți poți ignora criticii și dacă te poți ridica deasupra fricilor tale, Dumnezeu te va ajuta să împlinești viziunea pe care ți-a dat-o. Însă nu uita, chiar dacă ai primit viziunea într-o secundă, poate dura o viață întreagă s-o împlinești. Profetul (Habacuc 2:3) spune: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” Visul dat de Dumnezeu sfidează de multe ori realitatea, deci dacă ai o viziune, caută susținători, nu critici. Iar când cineva îți împărtășește ție viziunea pe care o are, fii pentru el un susținător entuziast!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 24:22-27; 25:1-12
În ciuda nevinovăţiei evidente a lui Pavel şi a relei–credinţe a acuzatorilor săi, Felix, pentru a nu–i supăra pe aceştia, a amânat cu laşitate hotărârea (v. 22). Dar el va amâna o hotărâre de altfel mult mai importantă: cea cu privire la sufletul său. Chemat pentru a discuta „despre credinţa în Hristos” (v. 24), Pavel prezintă un aspect al adevărului la care Felix nu se aştepta (v. 25). Cuvântul ~ fără a-i pătrunde în inimă ~ îi îngrozeşte conştiinţa împietrită prin iubirea de bani (v. 26). „Ne vom ocupa de acestea mai târziu”, răspunde el evaziv (sau ocolind), lăsând să-i scape, poate pentru totdeauna, ocazia pe care i–o oferea Dumnezeu. În ciuda numelui său care înseamnă fericit, Felix a trecut deci pe lângă adevărata fericire. Să nu uităm niciodată că „vremea potrivită” este acum (2 Corinteni 6.2)!
Doi ani se scurg; apostolul este încă în închisoare. Ura iudeilor însă nu s-a potolit. De-abia a fost înlocuit Felix cu Festus, că un nou complot este urzit, din care Domnul îl va scăpa pe martorul Său. Ca şi la Felix (cap. 24.27) şi la Pilat odinioară (Marcu 15.15), grija de căpetenie a lui Festus era „să câştige favoarea iudeilor” (v. 9). Pavel se vede din nou obligat să invoce dreptul său de cetăţean roman, făcând apel la a fi judecat de împărat.
Mana Zilnica 