11 Octombrie 2022
S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
Ioan 13.4,5
Picioarele trebuie să-mi fie spălate înainte de a putea merge pe o cale dreaptă. Nu suntem apți de închinare, dacă picioarele nu ne sunt curate. Este necesară puterea Duhului Sfânt pentru curățire; prin urmare, lucrarea Lui este să ne convingă de faptul că suntem întinați, nu să ne facă să ne închinăm fiind într-o astfel de stare. Hristos, Avocatul nostru la Tatăl, ne spală picioarele pentru a ne aduce într-o stare potrivită cu caracterul Locului Preasfânt. În tot acest timp n-am încetat să fim preoți, dar nu mai eram într-o stare potrivită pentru exercitarea lucrării de preot. Trupul nostru a fost spălat în întregime o dată pentru totdeauna, dar avem nevoie să ni se spele picioarele încontinuu. Trebuie să existe această curățire de orice întinare, potrivit curăției locului în care am fost aduși.
Sângele a fost pus pe scaunul îndurării. Valoarea lui pentru noi rămâne veșnică. Când greșim, nu este necesară o înnoire a puterii sângelui, căci el nu-și pierde puterea niciodată. El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți. Ceea ce ne spune Cuvântul despre spălarea picioarelor este că aceasta are rolul de a ne face să ne judecăm prin puterea Duhului Sfânt pentru a fi restabiliți; aceasta este tot ce avem nevoie atunci când picioarele noastre au fost întinate. Lucrul acesta este arătat în legătură cu jertfa lui Hristos, prin imaginea „vițelei roșii”. Vițeaua roșie fusese jertfită și arsă cu mult timp înainte, iar israelitul care păcătuise era stropit cu apa amestecată cu cenușa ei; în felul acesta se rememora jertfa acelei vițele. Inima credinciosului care a păcătuit este îndreptată înapoi, către cruce, pentru a-și aminti de lucrarea care s-a făcut acolo. Însă aplicarea sângelui lui Hristos nu mai poate fi repetată niciodată.
J. N. Darby
Dar toate aceste lucruri, când sunt dezvăluite, … sunt date pe față de lumină.
Efeseni 5.13
Va aduce la lumină
Într-un muzeu din Jamaica se păstrează un cap uriaș de rechin și, lângă el, în aceeași vitrină, se află niște hârtii îngălbenite, strânse cu o curea de piele. Ambele obiecte sunt mărturii ale unei întâmplări neobișnuite.
În urmă cu mai bine de o sută de ani, un vapor englezesc a prins în Antile un rechin gigantic, în pântecele căruia s-a găsit acea legătură de hârtii. După cum a rezultat dintr-o cercetare amănunțită, hârtiile proveneau de pe vaporul „Le Nancy”. Acest vapor fusese de mai multe ori bănuit că făcea afaceri ilegale și că încălca legile vamale. În ciuda audierii temeinice a conducerii și a echipajului de pe „Le Nancy”, tribunalul marin nu a putut dovedi vinovăția acestora, pentru că lipseau toate documentele necesare: comenzi, liste de transport, facturi etc. Căpitanul de pe „Le Nancy” aruncase în mare aceste documente incriminatoare. Dar când s-a găsit pachetul de hârtii în pântecele peștelui, tribunalul a putut dovedi vina echipajului de pe „Le Nancy”, și bărbații și-au primit pedeapsa meritată.
Va veni ziua când Dumnezeu va aduce la lumină tot ceea ce ascund oamenii. Atunci păcătosul va întâlni un Judecător drept și neînduplecat. Astăzi încă este har. Astăzi, oricine își mărturisește vina în fața lui Dumnezeu și Îl acceptă pe Domnul Isus ca Mântuitor găsește îndreptățire pe deplin.
Citirea Bibliei: Isaia 42.1-17 · Evrei 7.1-17
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ FII RODITOR (1) – Fundația S.E.E.R. România
„…Eu v-am ales pe voi… să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână…” (Ioan 15:16)
Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu v-am ales… şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână”, El a transmis de fapt mesajul: „Trăiți-vă viața într-o continuă căutare a lucrurilor care au semnificație și valoare veșnică!” La ce se referă, ce denumește El „roadă”? Ceea ce specifică și Scriptura: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23).
Aceste nouă calități descriu singura viață care merită trăită.
Din fericire, nu suntem lăsați să producem aceste roduri prin eforturi proprii. Firește, ai putea să încerci – de exemplu: să stai în picioare prin forțe proprii! Dar Domnul Isus a zis: „Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă… Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:1-2, 4-5) Cui Se adresează Domnul? Ucenicilor, credincioșilor: „Orice mlădiţă, care este în Mine…” (vers. 2) Cine este vierul? „Tatăl Meu este vierul.” (vers. 1) Care este scopul Său? Ca voi să aduceți „roadă… multă roadă… și mai multă roadă…” (cum reiese din primele versete).
Care este secretul rodirii? Legătura constantă și profundă cu Domnul Isus! „Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă.” (vers. 5) Așadar, dacă vrei să fii roditor, apropie-te tot mai mult (nu doar azi) de Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 25:13-27
Agripa şi Berenice (ca şi Drusila, soţia lui Felix ~ cap. 24.24) erau copiii lui Irod al III–lea (cap. 12.1), constituind cea de–a patra generaţie a acestei dinastii criminale. Vizita de complezenţă pe care o fac noului guvernator va fi pentru ei ocazia de a afla despre ciudatul său întemniţat. Înţelegem, din felul în care Festus rezumă problema, puţinul interes pe care îl prezintă pentru el chestiunile religioase. Era vorba de „un oarecare Isus, mort” (v. 19). Astăzi, Hristos nu este nimic mai mult pentru mulţime. Pavel însă afirma că Isus era viu şi exact aceasta era, într–adevăr, ceea ce făcea toată diferenţa.
Apostolul este deci introdus în mijlocul acestei curţi întrunite „cu mare fast”. Potrivit cuvântului Domnului către Anania, el trebuia să fie „un vas ales”, care să-I poarte Numele înaintea împăraţilor (cap. 9.15). El era însă ambasadorul unui Împărat cu mult mai mare decât aceia înaintea cărora a fost chemat să se înfăţişeze, „un ambasador în lanţuri”, cum se va numi el mai târziu, totuşi uzând de îndrăzneală pentru a vorbi despre Domnul său, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu era legat (Efeseni 6.20; 2 Timotei 2.9).
Mana Zilnica 