21 Iulie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi deci, preaiubiților, cunoscând dinainte aceste lucruri, păziți‑vă ca nu cumva, fiind abătuți de rătăcirea celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră.

2 Petru 3.17

Trăim într‑o lume plină de înșelăciune și care se află sub condamnarea lui Dumnezeu. Din nefericire, în loc să fie cercetată de iminența judecății lui Dumnezeu, lumea se îndreaptă cu pași tot mai repezi către pierzare. Îi mulțumim însă lui Dumnezeu că încă există mulți care se întorc de la păcatele lor și care își pun încrederea în lucrarea de la cruce a lui Hristos, pentru a primi iertare și viață eternă.

În 1 Împărați 13, omul lui Dumnezeu care vestise judecata divină asupra altarului lui Ieroboam trebuia la întoarcere să plece înspre Iuda pe un alt drum decât acela pe care venise. Din nefericire, el nu s‑a grăbit să facă acest lucru și a fost înșelat de un profet bătrân, care l‑a mințit și l‑a făcut să se întoarcă și să mănânce și să bea în acel loc. Profetul bătrân era influențat de căile lumii și umbla pe ele. Judecata divină a căzut asupra omului lui Dumnezeu, fiindcă el s‑a întors în acel loc și a nesocotit porunca clară a lui Dumnezeu. Apostolul Petru scrie: „Este timpul ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu; iar dacă începe întâi de la noi, atunci care va fi sfârșitul acelora care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?“ (1 Petru 4.17).

Ceea ce i s‑a întâmplat omului lui Dumnezeu ne amintește că modul în care umblăm este foarte important pentru Domnul. Umblarea noastră trebuie să fie o mărturie înaintea lumii că nu mai aparținem ei, că nu mai umblăm în căile ei și că nu ne mai întoarcem la ceea ce am lăsat în urmă. Așa trebuia să procedeze și Lot și familia lui. Soția lui este un exemplu nefericit pentru noi: îngerii le‑au spus să nu privească înapoi, iar judecata lui Dumnezeu n‑a întârziat să cadă asupra celei care n‑a făcut așa. Umblarea noastră trebuie să arate clar că așteptăm „din ceruri pe Fiul Său, pe care L‑a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine“ (1 Tesaloniceni 1.10). Să nu ne lăsăm influențați de lume, precum profetul bătrân din Betel, nici să nu fim neascultători, precum omul lui Dumnezeu din Iuda, ci să păzim Cuvântul Domnului și să umblăm în el!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Baionetele

Orice veți cere de la Tatăl în Numele Meu să vă dea.

Ioan 15.17

În anul 1812, Napoleon, aflat în fruntea unei armate de cinci sute de mii de soldați, întreprinde o campanie militară în Rusia, aruncând spaimă peste tot poporul. La Moscova se ridică atunci un om credincios care cheamă oamenii să se roage împreună cu el: „Doamne, Dumnezeul Oștirilor, Tu, care l‑ai scufundat pe Faraon și l‑ai făcut de rușine pe Nebucadnețar, privește spre trufia acestui om care se numește Napoleon. Biruința vine de la Tine, Doamne, de la brațul Tău cel înalt. Noi ne punem sub scutul Tău. Ocrotește‑ne, Te rugăm, în Numele Domnului Isus, și apără‑ne!“.

Un sol îi raportează lui Napoleon că la Moscova se fac rugăciuni împotriva lui. „Cu rugăciunile mă voi bate eu?“, răspunde mândru împăratul, „Între mine și Rusia nu rugăciunile vor decide, ci baionetele! Voi năvăli asupra lor și le voi face rugăciunile de rușine“. Dar a fost invers, căci peste Rusia avea să se lase o iarnă cumplită. Rămas doar cu o zecime dintre soldați în viață, Napoleon nu mai face față și se retrage. Victoria rusă este decisivă. Uvertura 1812 a lui Ceaikovski pune în lumină uriașul impact pe care l‑a avut acest război în conștiința rusă.

Ucenicii primesc la plecarea Domnului lor de pe pământ un CEC în alb: „Orice veți cere“. Este, într‑adevăr, foarte larg, însă rugăciunile sunt ascultate numai dacă sunt rostite „în numele Domnului Isus“, nu dacă se învârt în jurul unor dorințe egoiste.

Nu credeți că trebuie să recunoaștem că am acordat prea puțină atenție rugăciunii?

Citirea Bibliei: Daniel 12.1-13 · Fapte 4.32-37

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 11.20‑30

În cetăţile Galileii, Domnul Isus a făcut cele mai multe dintre minunile Sale, însă, aşa cum profeţise Isaia, inimile au rămas închise: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise şi cui i s‑a descoperit braţul Domnului?“ (Isaia 53.1). Domnul Isus dă totuşi un răspuns la această întrebare, lăudându‑L, „în timpul acela“, pe Tatăl: „Tu ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le‑ai descoperit pruncilor“ (v. 25). Apoi, întorcându‑Se spre oameni, i‑a chemat: „Veniţi la Mine!“«Veniţi cu această încredere de copil; nimeni altul în afară de Mine nu vi‑L poate descoperi pe Tatăl. Şi învăţaţi nu numai din cuvintele Mele, ci „de la Mine“, din propriul Meu exemplu, „pentru că Eu sunt blând şi smerit cu inima“» (v. 28,29; Efeseni 4.20‑21).

Lângă Domnul Isus vom găsi două lucruri în aparenţă contradictorii: odihna şi jugul. Jugul este acea piesă grea, de lemn, folosită pentru a înhăma boii şi simbolizează ascultarea şi lucrarea. Jugul Domnului este însă uşor. Pentru Domnul, jugul era reprezentat de voia Tatălui Său, iar împlinirea acestei voi Îi umplea fiinţa de desfătare. În acelaşi fel, cel răscumpărat schimbă oboseala şi povara păcatului (v. 28) cu sacrificiul de bunăvoie al dragostei (2 Corinteni 8.3‑5). „Ferice de cei blânzi“, anunţase Domnul Isus în cap. 5.5; nu au ei privilegiul să‑I fie Lui asemeni?

ÎNCURAJEAZĂ PE CINEVA ASTĂZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină! Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi!…” (Isaia 35:3-4)

Fiecare dintre noi are nevoie de încurajare, acel sprijin care inspiră încredere și voința de a continua. Cuvintele pe care le rostim pot fie să-i întărească, fie să-i distrugă pe cei din jurul nostru. Autoarea creștină Rebecca Barlow Jordan scria: „Una dintre primele întrebări pe care îmi place să I le pun Domnului Isus când mă trezesc în fiecare dimineață este: „Cum pot încuraja pe cineva astăzi? Și pe cine?” El răspunde întotdeauna cu fidelitate, adesea prin Cuvântul Său. Într-o dimineață, după ce am pus această întrebare, am citit Isaia 35:3-4 și am găsit un răspuns practic.

În primul rând, „întăriți pe cei cu mâinile slăbănogite”. Aceasta ar putea include profesori, frizeri, mame, scriitori, misionari, pastori și părinți. Apoi, pasajul ne încurajează să-i susținem pe cei care au „genunchi care se clatină”. Mi-am imaginat bunici și persoane în vârstă, veterani și chiar sportivi cu trupuri uzate. Iar ultima categorie, „cei slabi de inimă”, ar putea include probabil pe toată lumea. Aceștia au nevoie să audă cuvintele: „Fii tare și nu te teme!”

Pentru mine, nu este o problemă să găsesc oameni pe care să-i încurajez. Trebuie să mă străduiesc să ascult și să urmez răspunsurile Domnului Isus. Și ceea ce este uimitor este că, atunci când încerc să încurajez pe altcineva, eu sunt cea care ajunge să fie încurajată! Cere-I Domnului Isus să te ajute să încurajezi pe cineva astăzi. Invită-L să vorbească prin tine și fii pregătit pentru răspunsurile Lui!”

Apostolul Pavel ne-a sfătuit (Galateni 6:10): „cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Pe măsură ce-ți umpli mintea cu gânduri despre modalități prin care să încurajezi și să întărești credința altora, vei fi uimit cât de mult te va umple pe tine, acest proces, de energie și de binecuvântări!